Anul Sfântului Botez și al Sfintei Cununii, între dorințe și realitate

Agenția de Știri Basilica anunța în vara anului 2010: „La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 6 iulie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2011 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2011 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. În anul 2011, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Tainele Sfântului Botez şi Sfintei Cununii (prezentare istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, pregătirea în vederea primirii lor, pastoraţia familiei creştine, practici neortodoxe, necanonice şi nelegale privind săvârşirea celor două Sfinte Taine, problema familiilor mixte din punct de vedere interconfesional sau interreligios etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral-social despre cele două Sfinte Taine, rolul familiei creştine din punct de vedere religios, spiritual, cultural şi social şi apărarea instituţiei sacre a familiei în faţa provocărilor contextului contemporan secularizat. O atenţie specială va fi acordată celor două Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, ora de religie şi programul catehetic Hristos împărtăşit copiilor al Patriarhiei Române”.

Vă mărturisesc că am avut puține așteptări de la acest program național patriarhal. O atitudine care nu a fost dictată de firea mea rezervată și neîncrezătoare atunci când vine vorba despre acțiunile de catehizare sau filantropie transformate în mega-programe naționale cu iz triumfalist, ci care a fost generată de analiza programului inițiat de Patriarhia Română, atât cât am avut acces la informații, inclusiv prin implicarea mea, prin susținerea unei prelegeri în cadrul conferinței preoțești de la nivelul protoieriei de care aparțin.

În referatul meu intitulat “Sfânta Cununie – izvorul renașterii neamului românesc” afirmam: “A mărturisi despre Sfânta Cununie în timpurile noastre este dificil. Formalizarea ceremoniei Sfintei Cununii – formalizare care o secătuiește de simbolistică, de acele înțelesuri sfinte care sunt zestrea dăruită mirilor de Biserică, dar care formalizare prin mila lui Dumnezeu, totuși nu îndepărtează mângâierea Duhului Sfânt care binecuvintează noua familie născută în Hristos – iar alături de această formalizare, înțelegerea tot mai firavă a darurilor pe care Sfânta Taină a Cununiei le oferă ființei umane, noii familii creștine, formalizarea și ignoranța deci, au format o potrivnică alianță a slăbiciunilor omenești și ispitelor diavolești care-i ademenește pe oameni și în multe cazuri îi convinge, smintindu-i, că Sfânta Taină a Cununiei reprezintă doar o tradiție prea veche sau cel mult o simplă festivitate pe care tinerii trebuie să o accepte pentru simplul motiv că… așa e bine. Indiferența religioasă, tot mai prezentă printre tineri, formalismul lipsit de trăirea și asumare în Duhul Sfânt a Tainei atât de către preot, cât și de către credincioși, ne determină să insistăm cu o și mai mare credință și ardoare în a mărturisi pe Hristos, Biserica și Sfintele Sale Taine, îndeosebi Sfânta Taină a Cununiei. (…) Importantă ni se pare şi precizarea că Sfanta Taină a Cununiei se săvarşeşte în biserica de parohie. Observăm de la o vreme un fel de modă printre tinerii noştri care aleg să fie săvârşită Sfanta Taină a Cununiei nu în biserica de parohie, considerată a fi prea modestă, ci în biserici catedrală, impresionante prin arhitectură, fast, corul de strană etc. O asemenea alegere nu poate fi încurajată pentru că ea are ca efect ruperea celor doi tineri de propria parohie, fie a mirelui, fie a miresei, precum şi transformarea Sfintei Taine a Cununiei într-un spectacol al fastului, al glorificării bogăţiei lumeşti. Evident că argumentele de natură financiară sau cele care aduc în discuţie libertatea fiecăruia de a alege, vor fi respinse pentru că Sfanta Taină a Cununiei nu este o lucrare omenească, ci este naşterea unei noi familii creştine prin puterea Duhului Sfant, şi trebuie, deci respectată astfel încât folosul duhovnicesc al noii familii creştine să fie pe deplin făptuit.” (referatul poate fi lecturat integral pe blogul meu www.vallahianova.blogspot.com)

Anul 2011 a trecut, conferințele preoțești cu tematică despre Sfânta Cununie și Sfântul Botez au fost ținute, mii de pagini de referate și articole au fost scrise, posibil să se fi accesat și niscavai finanțări europene pentru dezvoltarea de programe structurale în domeniul familiei, educației copiilor etc. În mod direct, despre rezultatele Anului Omagial am reușit să obțin, de pe site-ul Patriarhiei Române, următoarele: “În anul 2011, consacrat omagierii Tainei Sfântului Botez şi Tainei Sfintei Cununii, în Biserica Ortodoxă Română au fost înregistraţi 106.839 de creştini ortodocşi nou botezaţi şi s-au oficiat 57.985 de cununii. Prin activităţile, manifestările şi programele desfăşurate în anul dedicat familiei, Biserica noastră a dorit să cultive mai mult legătura sfântă care există între viaţa familiei şi viaţa Bisericii, să intensifice şi să evidenţieze necesitatea apărării unităţii şi demnităţii familiei creştine.” Aici s-ar putea adăuga datele statistice privind activitățile filantropice desfășurate de admnistrația bisericească, însă nu voi face apel la acestea, chiar dacă le recunosc prezumția de valoare de adevăr, dat fiind faptul că nu pot verifica, în detaliu, înșiruirea de cifre prezentată. Citez două fraze definitorii: “Atât în cadrul aşezămintelor, cât şi prin intermediul programelor şi proiectelor sociale, au fost acordate aproximativ 895.350 de servicii sociale unui număr de 211.495 de beneficiari unici. (…) Pentru susţinerea activităţilor social-filantropice şi pentru sprijinirea sinistraţilor, în anul 2011, la nivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 54.322.124 lei.”

Vom rămâne în sfera statisticilor și vom prezenta un tablou al vieții de familie în România anului 2011, așa cum ni se prezintă de Institutul Național de Statistică.

Conform unui raport public prezentat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Direcția Generală Protecția Copilului, în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2011, în România au fost abuzați, neglijați sau exploatați 5.500 de copii. Detaliile pot fi studiate în tabelul T.1.

Cazuri de abuz, neglijare, exploatare (cumulat de la 1 ianuarie 2011 – 30 iunie 2011)

 

 

 

Cazuri de:

Total Cazuri

Urban

Rural

Număr de copii rămaşi în familie (cu servicii oferite)

Număr de copii pentru care directorul DGASPC a dispus plasamentul in regim de urgenţă (şi servicii cf.PIP)

Număr de copii pentru care instanţa a dispus plasamentul în regim de urgenţă, cu ordonanţa preşedinţială, iar DGASPC oferă servicii cf.PIP

Număr de cazuri pentru care s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului

Număr de cazuri in lucru

Număr de cazuri închise

a) Abuz  fizic

530

251

279

390

77

4

37

270

275

b) Abuz emoţional

690

433

257

559

36

4

10

401

295

c) Abuz sexual

235

88

147

188

28

1

88

148

219

d) Neglijare

3913

1738

2175

2552

948

110

12

1513

2330

e) Exploatare prin muncă

111

43

68

88

18

0

3

39

73

 f) Exploatare sexuală

23

9

14

14

5

0

8

17

11

g) Exploatare pentru comitere infracţiuni

48

19

29

43

1

0

5

11

36

Total

5550

2581

2969

3834

1113

119

163

2399

3239

Conform statisticilor prezentate de același minister, în data de 30 iunie 2011, numărul total de familii plecate la muncă în străinătate era de 60.998, dintre acestea un număr de 17.364 familii aveau ambii părinți plecați. Numărul total de copii ai căror părinți erau plecați la muncă în străinătate era la data respectivă de 85.601 copii. Detaliile pot fi studiate în tabelul T.2.

Total FAMILII PLECATE LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

 

60998

Total COPII AI CĂROR PĂRINŢI SUNT PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

 

85601

Familii  în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate

17364

Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate

24960

Număr copii ramaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie

23921

Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din care:

967

la asistent maternal

125

în centre de plasament

199

la rude până la gradul IV

589

la alte familii/persoane

54

Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie)

72

Familii  în care un părinte este plecat la muncă în străinătate

35636

Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate

50085

Număr copii ramaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie

47996

Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din care:

1437

la asistent maternal

161

în centre de plasament

342

la rude până la gradul IV

841

la alte familii/persoane

93

Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie)

652

Familie cu părinte unic susţinător plecat la muncă în străinătate

7998

Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care părintele unic susţinător este plecat la muncă în străinătate

10556

Număr copii ramaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie

9316

Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din care:

1182

la asistent maternal

215

în centre de plasament

214

la rude până la gradul IV

651

la alte familii/persoane

102

Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie)

58

 

Statisticile Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Direcția Generală Protecția Copilului, ne informează că în perioada ianuarie – iunie 2011, numărul copiilor părăsiți în maternitățile și spitalele din România a fost de 748, dintre aceștia doar 226 reîntorcându-se în familia de origine. Detaliile pot fi studiate în tabelul T.3.

Numărul copiilor părăsiţi în maternităţi şi în alte unităţi sanitare în perioada ianuarie –iunie 2011 din care:

748

părăsiţi în maternităţi

496

părăsiţi în secţii de pediatrie

204

părăsiţi în alte secţii de spital

48

Locul în care au fost externaţi copiii

12

reîntorşi în familie

226

plasaţi la familia extinsă

2

plasaţi la familie/persoană

18

plasaţi la asistenţi maternali

285

plasaţi în centre de plasament

32

plasaţi în centre de primire în regim de urgenţă

20

alte situaţii

29

Conform datelor oferite de Institutul Național de Statistică, evoluția indicatorilor privind natalitatea, mortalitatea şi sporul natural au avut o evoluție negative în anul 2011. Astfel, în ianuarie 2011, numărul născuţilor-vii a fost mai mic cu 1002 faţă de aceeaşi lună din 2010, iar numărul persoanelor care au decedat a fost mai mic cu 260 faţă de luna ianuarie 2010. În luna ianuarie 2011 numărul populaţiei a scăzut cu 7124 persoane, în timp ce în luna ianuarie 2010 a scăzut cu 6382 persoane. Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat în luna ianuarie 2011 a fost mai mare cu 32 faţă de luna ianuarie 2010.

Indicatorii lunii ianuarie 2011 privind nupţialitate şi divorţialitate sunt negative, numărul căsătoriilor în luna ianuarie 2011 a fost cu 1088 mai mic decât în aceeaşi lună din anul 2010, iar prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au pronunţat cu 62 divorţuri mai multe în luna ianuarie 2011 decât în luna ianuarie 2010.

Indicatorii lunii mai 2011, conform datelor Institutului Național de Statistică, sunt următorii: numărul născuţilor-vii a fost mai mic cu 1905 în luna mai faţă de aceeaşi lună din 2010, iar numărul persoanelor care au decedat a fost mai mic cu 154 faţă de luna mai 2010. Sporul natural s-a menţinut negativ în luna mai 2011, de 5578 persoane, ca şi în luna mai 2010, de 3827 persoane. Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat în luna mai 2011 a fost mai mic cu 13 faţă de luna mai 2010. Numărul căsătoriilor a fost în luna mai 2011 cu 2127 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au pronunţat cu 626 divorţuri mai multe în luna mai 2011 decât în luna aprilie 2010.

Indicatorii lunii iulie 2011 sunt următorii: numărul născuţilor-vii a fost mai mic cu 2419 în luna iulie faţă de aceeaşi lună din 2010, iar numărul persoanelor care au decedat a fost mai mic cu 1158 faţă de luna iulie 2010. Sporul natural s-a menţinut negativ în luna iulie 2011, de 1700 persoane, ca şi în luna iulie 2010, de 439 persoane. Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat în luna iulie 2011 a fost mai mic cu 53 faţă de luna iulie 2010. Numărul căsătoriilor a fost în luna iulie 2011 cu 2501 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au pronunţat cu 1022 divorţuri mai multe în luna iulie 2011 decât în luna iulie 2010.

Indicatorii lunii octombrie 2011 sunt: Numărul născuţilor-vii a fost mai mic cu 1231 în luna octombrie faţă de aceeaşi lună din 2010, iar numărul persoanelor care au decedat a fost mai mic cu 1665 faţă de luna octombrie 2010. Sporul natural s-a menţinut negativ în luna octombrie 2011, de 4255 persoane, ca şi în luna octombrie 2010, de 4689 persoane. Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat în luna octombrie 2011 a fost mai mic cu 17 faţă de luna octombrie 2010. Numărul căsătoriilor a fost în luna octombrie 2011 cu 1368 mai mic decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunţat cu 65 divorţuri mai puţine în luna octombrie 2011 decât în luna octombrie 2010.

Indicatorii lunii decembrie 2011 sunt: Numărul născuţilor-vii a fost mai mic cu 948 în luna decembrie faţă de aceeaşi lună din 2010, iar numărul persoanelor care au decedat a fost mai mic cu 370 faţă de luna decembrie 2010. Sporul natural s-a menţinut negativ în luna decembrie 2011, de 7199 persoane, ca şi în luna decembrie 2010, de 6621 persoane. Numărul copiilor cu vârstă sub un an care au decedat în luna decembrie 2011 a fost mai mic cu 62 faţă de luna decembrie 2010. Numărul căsătoriilor a fost în luna decembrie 2011 cu 144 mai mare decât în aceeaşi lună din anul precedent. Prin hotărâri judecătoreşti definitive şi conform Legii nr. 202/2010 s-au pronunţat cu 136 divorţuri mai multe în luna decembrie 2011 decât în luna decembrie 2010.

Sintetizând afirmăm că aceste date statistice oferă tabloul unui popor grav afectat de migrația economică, de abandon familial, de criza familiei. Nu ne surprinde că, pe cale de consecință, în doar 10 ani, în perioada 2002 – 2011, populația stabilă a României a scăzut cu 2,5 milioane locuitori, atingând nivelul de 19 milioane locuitori. Un simplu calcul aritmetic ne conduce la concluzia că în aproximativ 80 de ani, în actualul ritm de depopulare a țării, poporul roman va deveni o amintire, o filă de istorie, dispărând în neant.

Biserica noastră Ortodoxă a afirmat, de altfel, cu îndreptățire, că este o Biserică națională, o Biserică a neamului românesc. Păstrând aceeași legătură de cauzalitate, ca atunci când spunem că Biserica Ortodoxă a fost generatoare și păstrătoare a valorilor spirituale și culturale ale poporului român de alungul istoriei, vom afirma, fără ezitare, că starea de decădere morală, de împuținare a poporului, de destrămare a familiei prin divorțuri și avorturi, toată această criză morală fără precedent se află și în responsabilitatea noastră, preoți și ierarhi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române.

Datele statistice oferite sunt mult mai puternice în consecințe și ca vectori descriptive ai realității românești decât rapoartele autosuficiente privind “succesul” Anului Omagial al Sfintei Cununii și Sfântului Botez. Ar fi fost de așteptat ca implementarea acestui program național de catehizare măcar să fi oprit declinul familiei românești în 2011 la nivelul anului anterior. Aceasta nu s-a întâmplat, dimpotrivă, anul 2011 a fost un an tragic pentru familia românească.

Dedublarea și autismul social nostru, chiar dacă îmbrăcate în “hainele” moderne și europene ale programelor și proiectelor concepute în limba de lemn a finanțatorilor și alimentate cu milioane de euro, se fac tot mai simțite în comunitatea românească. Avem mare nevoie să trecem de la predică la fapte cu adevărat creștine, condiționate doar de poruncile lui Hristos și nu de așa-zis politici sociale sau de coeziune venite de aiurea, pentru a reașeza familia românească pe calea vieții creștine. Altfel, nu putem spune decât că un popor în care familia este destramă nu este un popor creștin.

Sfârșim aceste rânduri, amintind mărturisirea Sfântului Apostol Pavel, în Epistola către Romani: Dacă pârga este sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt. (Romani 11, 16).

Marcel Răduț Seliște

About Marcel Răduț Seliște

Preot ortodox în Craiova, publicist şi activist civic.
A publicat volumul ”Cu căruța prin democrația românească” (2009), o culegere de editoriale și comentarii politice publicate în diferite ziare și periodice, iar în 2011, volumul ”Jurnal Cubanez – Amintiri din Absurdistan”, o carte mărturisire despre o misiune umanitară pe care a realizat-o autorul în Cuba comunistă, în sprijinul dizidenților anti-castriști.

Spune-ți părerea