Revista Rost nr. 111-112

Numărul dublu – pe iulie-august – al revistei Rost, avînd ca temă centrală efectele psihice şi mediatice ale internetului, ar putea fi – ne avertizează d-l Claudiu Târziu în editorialul său („Respect”) – ultimul tipărit, după zece ani de subzistenţă încăpăţînată.

După ce, în ultima vreme, au dispărut Punctele cardinale şi Permanenţele, acum stă să dispară şi Rostul: presa de dreapta, atîta cît a fost posibilă în aceşti 22 de ani de postcomunism larvar, piere pe mîna cititorilor ei (reali sau potenţiali).

Aparent, pe fondul crizei generale, nu mai sînt bani. În realitate, nu mai există încredere sau înţelegere pentru oferta tradiţională de dreapta. Spus pe scurt, pe dreapta naţional-creştină nu mai dă nimeni bani (nici măcar cei care îi mai citesc cu plăcere discursul… dacă nu-i costă nimic). E vremea „pragmatică” a stîngii „democratice” şi „globaliste”, fără memorie şi fără transcendenţă.

Altminteri, cu un sfert din banii de buzunar ai unui om de afaceri mediu o revistă lunară ar putea apărea într-un tiraj decent şi în condiţii grafice onorabile, ba chiar ar reuşi, măcar modest şi prin rotaţie, să-şi plătească principalii colaboratori. De ce şi-ar cheltui însă un om de afaceri (fie el ţăran sau aristocrat) un procent insignifiant din banii de buzunar pe nişte „mofturi intelectuale” numite idei şi principii, cînd tocmai lipsa de idei şi de principii se dovedeşte pe zi ce trece condiţia sine qua non a succesului material şi a ascensiunii sociale?! Şi aşa nu mai are aproape nimeni nici timp şi nici chef de citit – îndeletnicire naivă şi falimentară a vremurilor apuse…

Că va fi ultimul sau nu, în numărul estival de 120 de pagini (care va ieşi de sub tipar săptămîna aceasta) semnează colaboratori constanţi ai revistei din ultimul an (enumăr la întîmplare: Sorin Lavric, Vlad Diaconu, Radu Preda, Paul Nistor, Răzvan Codrescu, Florin-Ciprian Mitrea, Cristi Pantelimon, Bogdan Munteanu, Vadim Guzun etc.), dar şi nume noi, inclusiv din aria mai largă a dreptei europene (ca filosoful francez Jean Lauxerois).

Dosarul numărului îi este dedicat mai puţin cunoscutului Neculai Popa, vechi luptător anticomunist, fost deţinut politic şi actual preşedinte al Consiliului Româno-American din Los Angeles (unde locuieşte împreună cu „clanul”: 6 copii şi 19 nepoţi). Printre cei intervievaţi se mai numără ÎPS Teodosie al Tomisului („La Poarta Albă se ridică a doua mănăstire pentru martirii închisorilor comuniste”) şi profesorul George Ardeleanu, monograful şi editorul lui N. Steinhardt („Între Caragiale şi Steinhardt” – unul la centenarul morţii, altul la centenarul naşterii).

În „Luna Maicii Domnului” (august) e cu atît mai binevenită traducerea unui eseu mai puţin cunoscut al lui Paul Evdokimov („Vocaţia religioasă a femeii”). Iubitorii de poezie se pot delecta încă o dată cu Dante (Purgatoriul, Cîntul XXVI, în nouă tălmăcire românească).

Un număr variat şi dens, pus cu măiestrie în pagină de detepistul-poet Valentin Dan; un număr ce, dacă va fi ultimul, rămîne o frumoasă şi demnă ieşire din scenă a unei publicaţii care şi-a îngăduit să viseze, donquijoteşte, o rectitudine pe care poate că neamul românesc ar merita-o, dar pe care poporul român s-ar părea că n-o mai poate duce… (R. C.)

The following two tabs change content below.

Spune-ți părerea