In memoriam: Sorin Ioan Apan

„Îmi doresc ca împreună cu elevii pe care îi iubesc, să rămânem veşnic colindători.” (Ioan Sorin Apan)

Aveam 15 ani când l-am cunoscut pe Sorin Apan. Era în 1998. Pe atunci, profesorul Apan înființa la Liceul Andrei Șaguna din Brașov, „Minisatul Sfântul Andrei”, un centru de Creație și Spiritualitate Românească.

[youtube_video] tIW-H3uQmZE [/youtube_video]

Acolo am învățat ce înseamnă sărbătoarea la români, ritualurile străvechi, am învățat să pictez icoane, să încondeiez ouă, să crestez în lemn.

La clasă, Sorin Apan îmi era profesor de fizică și de…religie. Absolvise ambele facultăți. Un paradox! Ne-a povestit că era student în anul doi la facultatea de fizică, când a fost cucerit ireversibil de învățatura Sfinților Părinți ai Bisericii. Mai presus de orice, dorea sa fie un…eliberat în viață. La 20 de ani, Apan ar fi vrut să se dezică de lumea asta. Nu se vedea făcând parte din ea. Se voia călugar. Părintele Cleopa l-a convins că nu poate fi aproape de Dumnezeu fără îmbrățișarea lumii.

Dupa absolvirea facultății, a ales să fie profesor la o școală într-un sat, în Maramureș. Acolo a învățat să restaureze troițe, să picteze icoane, să cânte colinde românești tradiționale. Și încă de pe atunci a început marea lui lucrare: aceea de aș învăța elevii să-l mărturisească pe Dumnezeu în colinde tradiționale românești. Și a făcut asta cu aproape 30 de generații, de la liceele: Bogdan Vodă din Maramureș, de la Liceul din Prejmer, Brasov, liceele Nicolae Titulescu, Andrei Saguna sau Seminarul Teologic din Brașov.
Sorin Apan a ținut cu tot dinadinsul să totalizeze realul. Voia musai să prindă totul și să explice inexplicabilul. Era dominat de vasta, înfricoșătoarea curiozitate de a căuta și a găsi pretutindeni: semne! Alături de el, trăiai într-o continuă, inexprimabilă fericire. El reușea să resacralizeze timpul, spațiul, să dea sens lumii. Simțeai că Dumnezeu îi e in permanență alături și că, alături de el, te ia și pe tine în brațe.
La Sărbători, Sorin Apan aștepta cu sufletul la gură deschiderea Cerurilor. Și te facea părtaș la bucuria lui. Dacă-l ascultai, puteai învăța să privești. Abia atunci, înțelegeai: tot ce-i în cer stă scris pe costumul popular românesc: arborele cosmic, coloana cerului, pomul vieții, paznicii Raiului. Alături de el, simțeai că nu-i în zadar, că nu se învârte totul în cerc, că oul cosmic poate fi spart. Că Hristos a înviat! Sorin Apan a descifrat în costumul popular, în cosmologia tradițională tainele lumii văzute și nevăzute. Dupa ele și-a ghidat viața.
A vrut să plece îmbrăcat în haine împăratești, în costumul tradițional românesc pe care stau scrise toate tainele universului.
Până la 55 de ani, Sorin Apan le descifrase pe toate. (R.R.)

TVR, UNIVERSUL CREDINȚEI, 12.08.2012

Asistenți imagine: Gabriel „Bebe” Anghel, George Dițiu
Imaginea: Ion Cristodulo, Remus Tigoianu
Redactori: Raluca Rogojină, Rafael Udriște
Producător: Paula Tăbîrcă

Spune-ți părerea