Raportul OSCE despre alegerile parlamentare din dec. 2012

Săptămâna trecută Echipa de Experţi Electorali (EET) a Oficiului pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR) a OSCE a dat publicităţii raportul România. Alegerile Parlamentare din 9 dec. 2012. La invitaţia Guvernului României EET a evaluat o serie de aspecte ale procesului electoral (cadrul legislativ, administraţia electorală, peisajul mediatic şi participarea minorităţilor) şi a formulat recomandări pentru îmbunătăţirea modului de desfăşurare a alegerilor, astfel încât ele să aibă loc în conformitate cu angajamentele OSCE şi cu alte standarde internaţionale pentru alegeri democratice. Aceste recomandări trebuie citite în corelaţie cu recomandările anterioare ale ODIHR, care nu au fost luate încă în considerare de către autorităţile române.

ODIHR este principala organizaţie europeană în domeniul observării alegerilor. Voi prezenta pe scurt câteva recomandări din acest raport. Chiar dacă EET nu monitorizează alegerile şi este doar observator, metodologia sa ne oferă o analiză a elementelor procesului electoral, din care reies neajunsurile din domeniul legislaţiei electorale şi a audio-vizualului.

Contextul politic şi legislativ al alegerilor

Alegerile parlamentare din 9 decembrie au avut loc pe fondul disputei politice dintre preşedintele Traian Băsescu, susţinut de ARD, de centru-dreapta, şi prim-ministrul Victor Ponta, aflat la conducerea USL, de centru-stânga. După schimbarea coaliţiei majoritare şi numirea d-lui Ponta din partea PSD în funcţia de prim-ministru în mai 2012, Parlamentul a iniţiat procedura de demitere a Preşedintelui Băsescu – fapt ce a polarizat şi mai mult scena politică. Parlamentul l-a suspendat din funcţie pe preşedinte pe data de 6 iulie, iar referendumul pentru demitere din 29 iulie nu a fost validat deoarece prezenţa la vot a fost sub pragul legal, de 50%. Între timp, coabitarea a constat în atacuri verbale la persoane şi în dispute legate de prerogativele constituţionale. Alegerile parlamentare din 9 decembrie au fost privite de unii interlocutori ai EET ca având potenţialul de a contribui la rezolvarea acestui blocaj.

Coaliţia electorală USL a fost formată din PSD  şi Alianţa de Centru-Dreapta, din care fac parte PNL  şi PC. Această coaliţie deţinea majoritatea în Parlamentul care şi-a încheiat mandatul. ARD a reprezentat o alianţă a partidelor din opoziţie: PDL, PNŢ-CD şi Forţa Civică.

Alegerile locale din 10 iunie 2012 au constituit primul test de popularitate pentru coaliţiile nou înfiinţate. Reprezentanţii USL au fost aleşi preşedinţi de consiliu în 36 din cele 41 de judeţe. Nou înfiinţatul Partid al Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD), condus de un celebru prezentator de televiziune, s-a clasat al treilea şi a devenit o mişcare politică semnificativă.

Pe lângă UDMR, o organizaţie bine cunoscută, cu 31 de reprezentanţi în Parlamentul care şi-a încheiat mandatul, pentru voturile minorităţii maghiare a mai candidat şi noul Partid Popular Maghiar din Transilvania (EMNP).

Pentru cetăţenii domiciliaţi în străinătate s-au constituit patru colegii uninominale pentru Camera Deputaţilor şi două colegii uninominale pentru Senat. Aceşti şase membri ai Parlamentului îi reprezintă pe cei aproape trei milioane de cetăţeni care domiciliază în străinătate, iar colegiile sunt împărţite pe criterii geografice şi nu pe baza numărului de cetăţeni domiciliaţi în diferite ţări şi regiuni.

Fiecare tip de alegeri este reglementat de o altă lege. Interlocutorii Echipei OSCE/ODIHR au notat că un cod electoral consolidat ar elimina inconsecvenţele şi lacunele generate de existenţa mai multor acte legislative, ar elimina necesitatea adoptării OUG în perioadele electorale şi ar facilita administrarea alegerilor. Mai mult, legea electorală nu reglementează suficient procesul de rezolvare a reclamaţiilor  şi contestaţiilor, desfăşurarea campaniei sau acoperirea acesteia în mass-media. La aceste alegeri au fost emise trei OUG pentru modificarea legii electorale; prin ele s-au modificat cerinţele referitoare la stabilirea identităţii alegătorilor, s-a amânat utilizarea cărţilor de alegător (cerută de lege), s-a stabilit care alegători pot vota în afara ţării şi s-a limitat „plafonul” pentru darurile cu scop electoral.

„Obiceiul” guvernului, de a amenda legislaţia electorală cu puţin timp înaintea alegerilor, nu este în conformitate cu bunele practici, pentru care România a semnat tratate.

La acest captol EET face două recomandări:

  1. 1.       În vederea asigurării egalităţii votului şi dreptului la reprezentare egală, ar trebui întreprinse eforturi pentru calcularea mandatelor reprezentând cetăţenii din străinătate pe baza numărului de cetăţeni.
  2. 2.       Legea electorală ar trebui modificată astfel încât să includă procedurile reale implementate la alegeri; toate amendamentele ar trebui adoptate cu mult timp înaintea unui scrutin, în conformitate cu angajamentele OSCE.

Administraţia electorală

Alegerile au fost administrate de o instituţie ad hoc cu trei niveluri, formată din BEC, 43 de Birouri Electorale de Circumscripţie Judeţeană, inclusiv unul pentru cetăţenii cu domiciliul în străinătate (BECJ),  şase oficii electorale în Bucureşti şi 18 762 Birouri Electorale ale Secţiilor de Votare, inclusiv 306 în străinătate (BESV). În plus, Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) este mandatată să susţină birourile electorale în perioada alegerilor şi să coordoneze reformele electorale în perioadele dintre alegeri.

Potrivit interlocutorilor Echipei OSCE/ODIHR, birourile electorale de la toate nivelurile  şi-au îndeplinit îndatoririle în mod eficient, în cadrul  termenelor limită stabilite prin lege,  şi au funcţionat profesionist. Administraţia electorală a părut a se bucura de încredere atât din partea publicului, cât şi din partea competitorilor electorali, în parte datorită faptului că birourile au fost conduse de magistraţi.

Cu toate că AEP a susţinut în mod activ administrarea acestor alegeri în  conformitate cu mandatul său, în momentul de faţă ea nu funcţionează la întreaga capacitate. De exemplu, AEP are doar opt filiale teritoriale la nivel judeţean şi a acordat sprijin tehnic pentru doar 28 dintre cele 43 de BECJ. De la 1 ianuarie 2013 AEP urmează să preia controlul registrului electoral central, ceea ce va necesita filiale teritoriale pe deplin operaţionale în toate judeţele. Mai mult, AEP intenţionează să continue procesul de reformă a legislaţiei electorale şi să-şi asume responsabilitatea înscrierii candidaţilor, să sporească monitorizarea finanţării partidelor politice şi să deruleze programe de instruire a alegătorilor.

Recomandările EEP la acest capitol sunt:

  1. Trebuie să se ia în considerare clarificarea în legea electorală a jurisdicţiei şi autorităţii BECJ de a sancţiona neregulile survenite în campanie.
  2. 3.       Trebuie să se ia în considerare crearea unei reţele de personal electoral instruit, din care să poată fi selectat personal pentru fiecare scrutin.
  3. 4.       Pe lângă fondurile extraordinare alocate pentru fiecare proces electoral, Parlamentul ar putea asigura alocarea regulată a unor fonduri suficiente de la buget pentru AEP, astfel încât această instituţie să îşi poată îndeplini mandatul curent şi să poată prelua responsabilităţile suplimentare prevăzute în Legea electorală.

Înscrierea candidaţilor

Partidele care au nominalizat candidaţi au fost: USL, ARD, PP-DD, PRM,  UDMR, Partidul Popular, EMNP, Partidul Ecologist Român, Partidul Social Democrat al Muncitorilor, Partidul Alianţa Socialistă, Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale şi Partidul Naţional Democrat Creştin. Listele definitive de candidaţi au inclus un candidat independent pentru Senat şi 11 pentru Camera Deputaţilor.

Partidele politice şi coaliţiile acestora pot nominaliza o singură persoană pentru fiecare colegiu uninominal. Potenţialii candidaţi independenţi trebuie să colecteze semnături de susţinere de la cel puţin 4% dintre alegătorii înscrişi în listele electorale din colegiul uninominal în care doresc să candideze (sau dintr-o anumită ţară, în cazul în care candidează la unul dintre colegiile uninominale din străinătate), dar nu mai puţin de 2 000 de semnături pentru Camera Deputaţilor şi 4 000 de semnături pentru Senat. Un alegător poate semna pentru susţinerea unui singur potenţial candidat independent pentru oricare dintre camerele Parlamentului.

Pentru a se înscrie, candidaţilor li se cere să constituie un depozit cu valoarea a cinci salarii minime brute (3 500 RON) într-un cont deţinut de AEP. Banii le sunt returnaţi candidaţilor dacă un partid, alianţă sau organizaţie reprezentând o minoritate naţională obţine cel puţin 2% din voturile valabil exprimate la nivel naţional. Pe de altă parte, depozitele candidaţilor independenţi sunt returnate numai celor care obţin cel puţin 20% din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal respectiv. Cerinţa ca un candidat independent să constituie şi un depozit şi să obţină şi semnături de susţinere este excesivă, restrânge oportunitatea de participare şi contravine unor standarde internaţionale, la care România este parte. Nu există prevederi legale pentru modificarea buletinelor de vot în cazul retragerii sau decesului unui candidat care ar surveni după tipărirea buletinelor de vot, iar drept rezultat alegătorii pot vota pentru un candidat decedat sau retras din cursă.

EET recomandă:

  1. 1.       modificarea cadrului legislativ astfel încât alegătorii să poată semna pentru susţinerea a mai mult de un singur potenţial concurent electoral, pentru a promova pluralismul.
  2. 2.       pentru a promova participarea sporită la procesul electoral a candidaţilor independenţi, ar trebui să se ia în considerare o singură condiţie: fie de a constitui un mic depozit pentru înscriere,  fie de a strânge un număr minim de semnături de susţinere.

Campania electorală

Campania electorală a început pe 9 noiembrie şi a fost marcată de un mediu politic foarte polarizat, concentrat mai ales asupra prim-ministrului Ponta din partea USL şi a preşedintelui Băsescu din partea PDL. Retorica acidă declanşată în timpul referendumului s-a intensificat în perioada pre-electorală. USL, condusă de PSD, a considerat în mod deschis campania ca fiind o continuare a referendumului pentru demiterea preşedintelui Băsescu şi şi-a concentrat tacticile de campanie în aşa fel încât să beneficieze de electoratul protestatar. De cealaltă parte, preşedintele Băsescu a intervenit cu regularitate în campanie, vorbind în numele opoziţiei, şi a devenit prin urmare unul dintre subiectele obişnuite ale campaniei.

În general campania s-a caracterizat prin intensitate scăzută şi a fost în mare parte lipsită de competitivitate. Numeroşi interlocutori ai Echipei OSCE/ODIHR au constatat existenţa unei înţelegeri reciproce între partidele principale privind colegiile la care să nominalizeze candidaţi individuali astfel încât să concureze strategic. Au existat într-adevăr doar câteva competiţii în care candidaţii s-au confruntat, ca de exemplu la Târgu Jiu unde liderii PSD, V. Ponta, şi PP-DD, D. Diaconescu, au candidat în acelaşi colegiu.

În plus, din campanie a lipsit discursul serios referitor la politici, platformele partidelor nu au fost vizibile, iar subiecte ca economia şi reformele nu au fost în general abordate în mesajele de campanie. Majoritatea candidaţilor au preferat să se concentreze asupra subiectelor locale decât să ofere idei politice sau referitoare la economie sau strategii naţionale pe termen lung. Candidaţii au evitat adeseori să participe cu oponenţii lor la dezbaterile televizate sau la discuţiile despre subiectele campaniei. Deşi unii candidaţi s-au folosit de instituţiile mass media şi de reţelele sociale, utilizarea mass media a fost restrânsă în campanie. Campania din uşă în uşă a predominat pe tot cuprinsul ţării ca metodă principală.

Au existat semnale potrivit cărora autorităţile ar fi distribuit fonduri şi ajutoare UE în cursul campaniei sub numele partidelor respective.

Recomandarea EET, la acest capitol, este ca definiţiile cumpărării de voturi şi mitei, cuprinse în OUG, să fie incluse în legislaţia electorală şi impuse în mod proactiv.

Finanţarea activităţii politice

Partidele politice primesc fonduri de la bugetul de stat. Aproximativ 38 milioane de RON (75% din totalul fondurilor alocate de stat pentru partidele politice) se împart între partidele politice parlamentare, proporţional cu numărul de voturi obţinute la ultimele alegeri. Finanţarea publică poate spori proporţional cu numărul femeilor alese în Parlament, dar acest fapt nu pare a stimula o mai mare implicare a acestora; potrivit rezultatelor finale, mai puţin de 7% dintre senatori (12 din 176) şi aproximativ 13% dintre deputaţi (55 din 412) sunt femei.

Pentru alegeri, legea finanţării activităţii politice stabileşte un plafon pentru cheltuieli de campanie de 245 000 RON pentru fiecare candidat la Camera Deputaţilor şi 350 000 RON pentru Senat. În plus, fiecare partid politic poate cheltui 35 000 RON pentru fiecare candidat nominalizat. Există şi un plafon pentru suma care poate fi donată pentru o campanie de către o persoană fizică sau juridică.

Până la ziua alegerilor nu au fost disponibile informaţii detaliate despre sursele contribuţiilor, valoarea fiecărei contribuţii şi cheltuielile fiecărui candidat, pentru a putea fi verificate în timp util.

Candidaţii nu sunt instalaţi în funcţie până nu este depus un raport detaliat, în conformitate cu legea. Toate rapoartele trebuie publicate în Monitorul Oficial. În plus, competitorii electorali trebuie să depună la AEP declaraţii de conformitate cu plafonul de cheltuieli de campanie mai înainte de a fi instalaţi în funcţie. AEP are la dispoziţie 30 de zile pentru a verifica aceste rapoarte, însă domeniul său este limitat la verificarea corespondenţei dintre cheltuielile declarate şi donaţiile declarate, fără a efectua un audit temeinic al cheltuielilor reale. Interlocutorii Echipei OSCE/ODIHR au atribuit acest fapt lipsei de voinţă politică, capacităţii limitate a AEP de a desfăşura un audit de acest fel şi lipsei de cooperare cu alte instituţii specializate care au responsibilităţi de supraveghere în domeniul financiar, cum ar fi DNA şi ANI.

Recomandările EET la acest capitol sunt:

  1. 1.       Pentru a spori transparenţa finanţării activităţii politice în timpul campaniei electorale, ar trebui să se ia în considerare obligaţia raportării cu promptitudine a tuturor contribuţiilor primite, surselor şi sumelor acestora şi punerea acestor rapoarte financiare la dispoziţia publicului înaintea zilei alegerilor.
  2. 2.       Eficienţa supravegheriii finanţării campaniei ar putea creşte prin acordarea unei autorităţi suplimentare de auditor pentru AEP, prin asigurarea unor resurse umane şi financiare suficiente pentru îndeplinirea acestei atribuţii şi prin încurajarea coordonării între AEP  şi Curtea de Conturi, DNA şi ANI.

Mass media

Acesta este capitolul la care EET a formulat cele mai multe recomandări.

Legea electorală prevede accesul gratuit al competitorilor electorali la difuzorii publici şi ca difuzorii privaţi să aplice aceleaşi tarife pentru acoperirea mediatică plătită pentru toţi competitorii electorali. Echipa OSCE/ODIHR a aflat de la un candidat PP-DD din Bucureşti despre preţurile prohibitive practicate de unele posturi pentru spoturile publicitare, cu referire specifică la România  TV.

În plus, legea electorală prevede ca timpii de antenă oferiţi competitorilor electorali de difuzorii privaţi să fie proporţionali cu cei oferiţi de difuzorul public. Această reglementare a fost contestată de unii interlocutori ai echipei OSCE/ODIHR şi este mai restrictivă decât este necesar în ce priveşte independenţa editorială a posturilor private.

Reglementările privind prezentarea competitorilor electorali de către posturile private ar putea fi revizuite astfel încât să protejeze mai bine independenţa editorială şi interesul publicului general de a obţine un spectru larg de informaţii.

Legea electorală mai prevede şi ca toţi competitorii electorali care doresc să obţină timp de antenă gratuit la postul public să ceară acest lucru în termen de 48 de ore de la anunţarea alegerilor. Deşi această prevedere acordă postului timp pentru a organiza un program pentru campania electorală, ea pare a impune un termen mai scurt decât este rezonabil pentru competitori, în special dat fiind faptul că legea acordă mai mult timp pentru depunerea nominalizărilor candidaţilor.

Ar trebui să se ia în considerare abrogarea prevederii Art. 38(2) al Legii electorale, astfel încât toţi competitorii înscrişi să poată fi prezentaţi de postul public.

Legea electorală ar putea fi modificată astfel încât să ofere directive precise şi general aplicabile pentru acoperirea mediatică a alegerilor. Asemenea prevederi ar putea fi bazate pe cerinţele legale existente, de echitate, echilibru şi imparţialitate, respectând în acelaşi timp libertatea editorială de a controla organizarea calendaristică şi de a decide structura şi formatul emisiunilor.

CNA a reuşit să rezolve doar 112 din cele 25 de sesizări primite, în timp ce restul, inclusiv cele primite în ziua alegerilor, au rămas în pronunţare o bună perioadă de timp după alegeri. Majoritatea sesizărilor s-au referit la lipsa echilibrului şi au solicitat reacţii la declaraţiile presupus false privind candidaţii. Faţă de

aceste sesizări şi pe baza concluziilor propriei monitorizări a mass media, CNA a trimis somaţii  şi a impus amenzi modice. În două cazuri, postul Realitatea TV a fost obligat să acorde candidaţilor drept la replică. În alte trei cazuri, postul România TV a fost amendat cu 20 000 RON, iar OTV a fost amendat cu 20 000 şi 30 000 RON pentru conţinut politic părtinitor.

Autorităţile ar putea lua în considerare îmbunătăţirea metodologiei CNA de monitorizare a mass mediei pentru a mări capacitatea acestei instituţii de a identifica diverse forme de acoperire neechilibrată a campaniei, precum şi acordarea de resurse adiţionale pentru CNA în acest scop.

Pe data de 27 noiembrie, guvernul a adoptat, fără dezbatere publică, o ordonanţă de urgenţă având drept scop reglementarea unor subiecte diferite privind mass media, printre care şi mecanismul de sancţionare a CNA. OUG prevedea suspendarea imediată a sancţiunilor impuse de CNA, dacă sunt contestate în instanţă. În contextul alegerilor, dat fiind că nu există prevederi pentru rezolvarea promptă a acestor contestaţii, această ordonanţă ar fi putut să restrângă dreptul reclamanţilor la o cale rapidă de atac. În urma unei puternice reacţii publice de protest, cu toate că OUG nu fusese publicată oficial şi nu intrase în vigoare, aceasta a fost trimisă instituţiilor statului, inclusiv CNA, pentru a-şi exprima opinia.

Legea Audiovizualului ar putea fi modificată în aşa fel încât să reglementeze mai detaliat rolul şi autoritatea CNA pe parcursul campaniei electorale. Termenele alocate pentru luarea deciziilor ar putea fi scurtate astfel încât sancţiunile să poată fi impuse şi implementate cu promptitudine înainte de ziua alegerilor.

Numirea membrilor CNA ar trebui să fie liberă de orice ingerinţă politică sau economică pentru a-i spori independenţa şi credibilitatea. Legea Audiovizualului ar putea reduce numărul numirilor politice şi ar putea prevedea în locul acestora o componenţă diversă, care să includă experţi independenţi şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Cei mai mulţi interlocutori ai Echipei OSCE/ODIHR au notat faptul că, deşi rolul Internetului este în creştere, cetăţenii se bazează totuşi cel mai mult pe televiziune pentru informarea privind subiectele politice. Polarizarea mass mediei şi afilierea politică din ce în ce mai pronunţată a principalilor difuzori au fost de asemenea subliniate. Potrivit spuselor multor interlocutori, mai multe instituţii mediatice preferă să devină un instrument al partidelor politice mai degrabă decât să joace un rol critic şi analitic de  watch dog faţă de autorităţile publice, din cauza situaţiei financiare dificile a pieţei mass media din ultimii ani  şi vulnerabilităţii la interesele politice care rezultă din aceasta. Astfel, Echipa OSCE/ODIHR a fost informată că nivelul tradiţional ridicat de încredere în mass media a scăzut semnificativ.

Un exemplu clar este trustul de presă Intact, care controlează cele mai populare posturi TV, inclusiv canalul de  ştiri Antena 3, lider de piaţă, deţinut de Dan Voiculescu (fondatorul PC, din coaliţia USL). Alte posturi, cum ar fi B1TV şi OTV, au fost de asemenea considerate de interlocutorii Echipei OSCE/ODIHR ca fiind afiliate la diferite organizaţii politice.

D. Diaconescu a găzduit emisiuni politice la OTV, încălcând Art. 7(3) din reglementările CNA pentru mass media, care stipulează că “În perioada campaniei electorale, radiodifuzorii nu pot difuza emisiuni realizate sau moderate de candidaţi.”

Noul post Digi 24 a încercat să urmeze o politică editorială mai independentă şi a fost înfăţişat de mulţi interlocutori ca un exemplu pozitiv.

Conducerea TVR a fost forţată să demisioneze în iulie 2012, ca urmare a respingerii de către Parlament a raportului anual de activitate al postului public. Această respingere şi numirea ulterioară a unei noi administraţii au fost considerate de mulţi interlocutori ca fiind o încercare de a controla politic acest difuzor cu numeroase datorii. Postul şi-a declarat intenţia de a reflecta campania într-un mod neutru  şi informativ şi de a respecta prevederile legale, inclusiv alocarea de timpi de antenă gratuiţi şi organizarea unor dezbateri electorale în campanie. Potrivit interlocutorilor Echipei OSCE/ODIHR, TVR şi-a respectat în general obligaţiile, cu toate că reflectarea evenimentelor cu subiect electoral a părut excesiv de prudentă, evitând reportajele controversate pentru a asigura imparţialitatea.

Legea Radioului şi Televiziunii Publice ar putea prevedea participarea publică la alegerea candidaţilor pentru administraţia difuzorului public, fapt ce s-ar putea realiza prin intermediul audierilor publice şi consultărilor publice cu privire la candidaţi.

Lipsa discursului politic s-a reflectat în acoperirea mediatică a campaniei. Aproape că nu au existat emisiuni dedicate unor analize serioase bazate pe politici, sau unor comentarii experte.

Au dominat atacurile la persoană şi reproşurile adresate de candidaţi unii altora, o tendinţă adeseori sprijinită chiar de difuzori, cu scopul de a obţine audienţe mai mari. Reprezentanţii mass mediei au confirmat de asemenea reticenţa candidaţilor în a participa la dezbateri televizate. În general, majoritatea interlocutorilor au observat că, deşi mass media au pus la dispoziţia alegătorilor informaţii variate, nu au îndeplinit ceea ce ar fi fost necesar pentru ca alegătorii să poată face cu adevărat o alegere în cunoştinţă de cauză.

Contestaţiile

Pentru a asigura alegătorilor şi competitorilor electorali acces real la o cale legală de atac în perioada electorală, legea ar putea specifica clar termenul permis pentru rezolvarea reclamaţiilor şi contestaţiilor.

Un număr de interlocutori ai Echipei OSCE/ODIHR şi-au exprimat îngrijorarea privind posibilele nereguli electorale în unele comunităţi de romi.

În conformitate cu recomandările anterioare OSCE/ODIHR şi pentru mai multă transparenţă, Legea Electorală ar trebui modificată astfel încât să permită observarea alegerilor de către reprezentanţii partidelor politice şi ai candidaţilor independenţi.

Conform raportului EET, numărarea voturilor s-a făcut eficient.

 

 

The following two tabs change content below.
Alina Ioana Dida
Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).
Alina Ioana Dida

Ultimele articole de Alina Ioana Dida (toate)

Spune-ți părerea