Profu’ de pedofilie

Odată şi-odată trebuia să se întâmple şi în România: un profesor de „sexologie”, cunoscut pentru simpatia purtată pedofililor şi militant pentru reducerea vârstei consimţământului sexual, vine la Bucureşti la invitaţia organizaţiei minorităţilor sexuale „Accept”, pentru o conferinţă în cadrul „Lunii istoriei LGBT”. Şi nu oriunde, ci la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti (22 februarie).

Homosexualii-Accept-si-Luna-istoriei-gay-hai-sa-radem-de-derbedei

Profesorul homosexual Gert Hekma, care predă „studii gay şi lesbiene” (!) la Departamentul de Sociologie şi Antropologie al Universităţii din Amsterdam, susţine teza departajării legale a pedofiliei de „efebofilie”, argumentând că pedofilia priveşte doar copiii sub 12 ani, iar „efebofilia”, adică sexul adulţilor cu copii de peste 12 ani, este o stare de normalitate. Aşa rezultă dintr-un interviu acordat publicaţiei de psihologie şi psihoterapie „Spiegeloog” („Ochiul-oglindă”), reprodus pe pagina lui Hekma de pe site-ul Universităţii din Amsterdam (citiţi integral la Interview of Gert Hekma by Thea Schepers: Children and Sexuality), din care reproducem pasaje:

„There is a difference between paedophilia – sex with young children – and ephebophilia, which is sex with children somewhat older than twelve years. But most often, the word “paedophilia” is used for both.”

„Este o diferenţă între pedofilie – sexul cu copii mai tineri – şi efebofilie, relaţia sexuală cu copii ceva mai mari de 12 ani. Dar cel mai adesea, termenul de pedofilie este folosit pentru ambele.”

„(…) I think that this whole witch-hunt against sex between adults and children is rather some kind of successor of the madness about masturbation.”

„(…)cred că această adevărată vânătoare de vrăjitoare contra sexului între adulţi şi copii e un fel de succesor al nebuniei împotriva masturbării.”

„(…) the Greeks did it with boys between eleven and eighteen. We call that harmful, but then it was the best that could happen to a boy.”

„(…) grecii o făceau cu băieţi între 11 şi 18 (ani). Noi spunem acum că le făceau rău, dar pe atunci era cel mai bun lucru care i se putea întâmpla unui băiat.”

„Well, I sometimes read books about the reactions of people and I consider them depressing books. What can be read about the madness round paedophilia! Especially in the US, it is worse than dreadful. I lived there for half a year myself; there is really a hate campaign going on there. (…) I think that’s a very wrong and alarming development.”

„Uneori citesc cărţi despre reacţiile oamenilor (la pedofilie, n.n.) şi le consider deprimante. Câte poţi citi despre nebunia care înconjoară pedofilia! În special în SUA, e mai mult decât monstruos. Am trăit o jumătate de an acolo; e într-adevăr o campanie de ură acolo. (…) Cred că e un comportament foarte greşit şi alarmant.”

„The sexual contact can be traumatic in itself, also because it has to be realized under such difficult circumstances nowadays, and there is the traumatizing reaction of the society. If something is presented as real, it shall become real.”

„Contactul sexual (adult-copil, n.n.) poate fi în sine traumatic, pentru ca este realizat în astfel de condiţii dificile astăzi, şi există reacţia traumatizantă a societăţii. Dacă ceva este prezentat ca real, va deveni real.”

„No abuse. I think that we must enable children to develop their own desires, and for that sex ed is very important.”

„Nu abuz. Cred că trebui să permitem copiilor să-şi dezvolte propriile dorinţe şi pentru asta educaţia sexuală este foarte importantă.”

„I would say that the age limit can be lowered. I wouldn’t immediately demand to make it six years, but twelve years looks like a good age, for the time being. The new law that even morphed illustrations of children are forbidden is completely absurd.”

„Aş spune că vârsta consimţământului sexual poate fi coborâtă. N-aş cere imediat să fie 6 ani, dar 12 pare o vârstă potrivită, deocamdată. Noua legislaţie care interzice până şi imagini modificate cu copii este complet absurdă.”

„(…)you also have the abuse against paedophiles, that somebody is stabbed because he has touched a boy at some time. I consider that a serious form of abuse, too.”

„(…) mai este şi abuzul contra pedofililor, care uneori sunt înjunghiaţi pentru că au atins un băiat. O consider şi pe aceasta o formă serioasă de abuz.”

„Paedophilia means love of boys, and loving is the opposite of abusing. There are paedosexuals who say, “I don’t have sex with children in the present situation, because that would harm them.”

„Pedofilia înseamnă dragostea de băieţi, iar dragostea este opusul abuzului. Sunt pedosexuali care spun, nu fac sex cu copii în situaţia de acum, pentru că le-ar provoca rău.”

„I am indeed accused of standing up for paedophiles. Well yes, that’s rather true.”

„Sunt într-adevăr acuzat că ţin partea pedofililor. Ei bine, e mai degrabă adevărat.”

Deci, în caz că şocul nu v-a permis să analizaţi informaţia cum trebuie:

# nu este pedofilie decât dacă copilul are mai puţin de 12 ani (deocamdată!);

# pedofilia este dragoste, iar copii ar beneficia din astfel de relaţii, dacă nu ar fi societatea aşa retrogradă;

# pedofilii sunt nişte oameni iubitori şi buni care sunt agresaţi de societatea intolerantă;

# unii chiar reuşesc să se abţină, dar doar până la schimbarea legislaţiei şi a mentalităţilor;

# educaţia sexuală şi coborârea prin lege a vârstei consimţământului sexual, deocamdată până la 12 ani, sunt obiective importante pe agenda pedofililor.

Gert-Hekma-invitat-de-Accept-la-Facultatea-de-Sociologie-300
Gert Hekma

În 2004, Hekma a acordat un interviu revistei „OK Magazine” publicată de asociaţia pedofilă „Vereniging Martijn” (între timp desfiinţată de justiţia olandeză) în care aprecia că ar fi bine dacă copiii ar fi forţaţi să aibă relaţii sexuale. Mai târziu el şi-a admis exprimarea ca „netactică” (!):

„Am spus că heteronormativitatea culturală (termen folosit în cultura homosexuală pentru a desemna ansamblul de comportamente tradiţionaliste în societate, n.n.) care se opune cu atâta forţă relaţiilor sexuale pentru tineri, în acelaşi timp îi forţează să facă alte lucruri care sunt bune pentru ei, cum ar fi să meargă la şcoală, să înveţe să înoate sau să mănânce etc. Şi cum scriam un eseu despre marchizul de Sade, l-am invocat pe Sade spunând că ar fi o idee bună să îi obligăm pe copii să facă sex. Am fost ironic, poate un pic scandalos.”

Acelaşi profesor Hekma a susţinut  în 2007 introducerea în parada anuală a homosexualilor din Amsterdam a unui vapor al „tinerilor homosexuali” între 12 şi 16 ani. De atunci la respectivul eveniment participă, spre satisfacţia pedofililor – pardon, efebofililor! – aşa numitul “homo-youngstersboat”, vapor cu „prospătură”.

Adevărat, subiectul „dragostei cu băieţi” nu se află oficial pe agenda conferinţei, cum citim chiar pe saitul asociaţiei „Accept”, gazda lui Hekma (vezi imaginea). Însă ne întrebăm, pe cine poate învăţa un individ cu astfel de idei şi apucături patologice, decât pe unii care îi împărtăşesc opiniile?!

De altfel, tiparul de acţiune pedofilă care se desprinde din spusele lui „dom’ profesor” este absolut identic cu cel urmat de mişcarea homosexuală pentru propria emancipare. Activismul pentru scăderea vârstei consimţământului sexual (vârsta de la care relaţiile sexuale nu mai sunt considerate infracţiuni pentru adulţi) face parte din logica revoluţiei sexuale pentru… schimbarea mentalităţilor – chiar acesta fiind sloganul manifestărilor organizate de „Accept” sub titlul „Luna istoriei LGBT”.

Paranteză: despre scopul politic şi propagandistic al manifestărilor „Luna istoriei LGBT”. Un răspuns d-lui director al Muzeului Țăranului Român

Nu este locul aici pentru a intra mai mult în explicarea termenilor precum „sexologie” (cine are chef şi nervi tari poate citi despre întemeietorul sexologiei, Alfred Kinsey, un pedofil notoriu). Divagăm, totuşi, pentru a răspunde, indirect, d-lui Virgil Niţulescu, directorul Muzeului Țăranului Român, care, interpelat de organizaţii creştine cu privire la găzduirea de către MȚR a unor proiecţii de film din aceeaşi „Lună a istoriei LGBT” replica, nevinovat, că instituţia găzduieşte orice fel de evenimente… culturale în mod nediscriminatoriu. “Muzeul Ţăranului Român are scop cultural, noi nu facem propagandă, nici homosexuală, nici heterosexuală. Noi facem proiecte culturale, nu propagandă, nici politică, nici religioasă”, a spus pentru presă Virgil Niţulescu.

De fapt, contrar celor afirmate de directorul Muzeului, evenimentul este unul 100% politic şi propagandistic, înscriindu-se în linia marxismului cultural.

Acesta este una din extensiile ideologiei marxiste care pleacă de la ideea că întreg comportamentul uman este un rezultat al culturii şi deci este maleabil, iar cea mai bună cale pentru a schimba mentalităţile este de a revoluţiona/schimba percepţia culturală. Dacă marxiştii clasici s-au concentrat pe identitatea de clasă în ţări omogene cultural, marxismul cultural facilitează, printre alte aspecte, organizarea minorităţilor de orice fel, inclusiv sexuale, apărându-le „identitatea”, în acelaşi timp în care pretind majorităţii să renunţe la valorile sale „retrograde”. Astfel au apărut şi fenomene aberante precum corectitudinea politică şi „discriminarea pozitivă”, puternic susţinute de presa şi liderii de opinie de stânga, majoritari în Occident şi la noi.

După eşecul extinderii bolşevismului în afara Rusiei imediat după Primul Război Mondial, marxiştii au înţeles că victoria la poate fi asigurată nu atât prin forţa armelor, cât mai ales prin distrugerea elementelor esenţiale ale „identităţii tari” a unui neam: religia iudeo-creştină cu sistemele moral-valoric şi juridic derivate din aceasta.

Fidel Manifestului Partidului Comunist, care spunea că „Legea, moralitatea, religia, sînt tot atîtea prejudecăţi burgheze, în spatele cărora stau la pîndă tot atâtea interese burgheze.” , liderul comunist italian Antonio Gramsci (sec. XX) a pus bazele unei noi strategii de distrugere a creştinismului şi a culturii occidentale şi care s-a dovedit a fi, începând cu anii ’60, de un real succes în SUA şi Europa de Vest. Această strategie a constat în „lungul marş” cultural prin instituţiile care formează sistemul de valori: şcoală, media, biserici etc.

Activiştii Şcolii de la Frankfurt (think tank marxist, întemeiat la Universitatea din Frankfurt la finalul anilor 1920) au preluat de la Nietzsche şi au folosit în strategia lor teoria „transvaluării tuturor valorilor,” adică toate păcatele devin virtuţi, iar toate virtuţile, păcate. Cazul homosexualităţii, pentru că de aceasta discutăm: homosexualitatea este un lucru bun, iar adepţii rolurilor tradiţional distincte în societate şi familie pentru femeie şi bărbat sunt „fascişti” – termen uzitat şi la noi tot mai mult în discursul public al unor organizaţii de stânga precum „Active Watch”, condusă de anarhistul notoriu Mircea Toma şi foarte activă pentru drepturile minorităţilor „sexuale” şi etnice.

Un alt instrument de distrugere a culturii occidentale, inventat tot de Şcoala de la Frankfurt, a primit numele „teoria critică”: orice instituţie trebuie criticată la nesfârşit şi în primul rând familia, pilonul societăţii tradţionale. Teoria critică este azi materie de studiu în colegiile şi universităţile americane, ceea ce explică proporţia covârşitoare a intelectualilor de stânga din Occident şi motivaţia discursurilor academice poziţionate adversativ faţă de valorile tradiţionale.

Această stare de fapt constituie împlinirea teoriei lui Max Horkheimer, unul dintre liderii Şcolii de la Frankfurt în anii ’30, care, spre deosebire de Marx, a decis că, în viitor, nu clasa muncitoare va mai fi motorul revoluţiei, ci noua elită intelectuală, care trebuie să atingă „înalta conştiinţă politică şi civică” necesară pentru a cataliza schimbarea mentalităţilor în societate şi triumful ideologiei marxiste.

Marxismul cultural este probabil cea mai grea boală a civilizaţiei iudeo-creştine, căreia, din păcate, Occidentul lipsit de experienţa comunistă i-a căzut victimă aproape complet.

Să privim acum „actorii” principali ai „Lunii istoriei LGBT”:

# asociaţia aşa-ziselor minorităţi sexuale, „Accept”;

# organizaţia anarho-marxistă „Miliţia spirituală”;

# o asociaţie obscură „de oratorie şi dezbateri” care va dezbate legalizarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex. Una din cele mai eficiente căi de dizolvare a instituţiei multimilenare a căsătoriei, a cărei logică este bazată în întregime pe diferenţa şi complementaritatea între bărbat şi femeie, este tocmai redefinirea ei pentru a include cuplurile homosexuale;

# o serie de organizaţii „culturale” care produc expoziţii homosexuale şi piese de artă deviantă, groteşti şi scabroase, precum cele care au infectat ani de-a rândul Institutul Cultural Român (vezi „Anusuri, penisuri, pornografie şi satanism la ICR” );

# cluburi de noapte pentru gay;

# parteneri şi finanţatori – Comisia Europeană şi instituţii de stat străine din (evident!) Olanda şi SUA.

Aşadar, fie sunteţi naiv, fie inconştient, d-le Niţulescu – „Luna Istoriei LGBT” este o manifestare 100% politică şi de propagandă, contrară acelor valori pe care ţăranul român le-a întruchipat de-a lungul vremii! Ce fel de nediscriminare şi toleranţă pot fi aduse în discuţie când vine vorba de facilitarea unui astfel de proiect?

Revenind la Gert Hekma…

Nu ştim care o fi poziţia oficială a organizaţiei Accept faţă de opiniile pro-pedofile ale „profesorului”. Nici nu îndrăznim să o solicităm – pentru oamenii aceştia noţiunea de moralitate este retrogradă, iar simţul ruşinii, atrofiat până la dispariţie. Suntem însă curioşi care este opinia:

1. Conducerii Facultăţii de Sociologie şi a Universităţii din Bucureşti – pentru a afla dacă doresc într-adevăr să-şi lege numele şi imaginea de cele ale unui astfel de individ;

2. Oficialilor din instituţiile pentru protecţia copilului şi

3. Serviciului Român de Informaţii, printre atribuţiile căruia se numără protejarea valorilor constituţionale şi combaterea agresiunilor asupra valorilor identitare româneşti…

Vom scrie acestor instituţii imediat. Vă invităm să o faceţi şi voi, pentru a le spune ce gândiţi, pe următoarele adrese:

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Str. Schitu Măgureanu, nr. 9, sector 5, Bucureşti;

Decan: prof. dr. Marian Preda, [email protected]

Universitatea din Bucureşti

Bdul M. Kogălniceanu, nr. 36-46, sector 5, Bucureşti

Rector prof. dr. Mircea Dumitru – tel. 021-307 73 02, e-mail [email protected]

Biroul de Relaţii Publice – tel. 021-3077352, email [email protected]

Serviciul Român de Informaţii

B-dul Libertăţii, nr. 14, sector 5, Bucureşti

Sectorul Relaţii cu cetăţenii – tel. 021.410.60.65, fax 021.402.23.39, e-mail [email protected]

Pasivitatea nu mai este o opţiune

Agresiunea constant mărită asupra acelor valori esenţiale pe care s-a clădit şi de care depinde în supravieţuire şi funcţionare întreg constructul social nu ne poate lăsa indiferenţi – ca părinţi, creştini şi cetăţeni. În Franţa, reacţia virulentă contra căsătoriilor unisex şi a adopţiilor de copii de către aceste cupluri a avut loc doar atunci când obrăznicia lobby-iştilor homosexuali a depăsit orice limite, prin tentativa a de suprima cuvintele „mamă” şi „tată”, primele pe care copilul le învaţă!, din actele de stare civilă. Abia acum au perceput francezii starea de veritabil război în care se află de atâta timp. O astfel de măsură, discutată zilele acestea la Parlamentul din Paris, ar oficializa victoria totală a „schimbării de mentalitate”, nu doar în Franţa, ci, simbolic, într-o Europă secularizată, decrepită demografic şi anesteziată sufleteşte.

Ca să nu ajungem în aceeaşi situaţie în România, se impune o reacţie a fiecăruia dintre noi. Pentru că dacă ne dispreţuim moştenirea, ştergându-i urmele de dragul delirului efemer intitulat „modernizare”, vom alerga de-a pururea după himere.

De asemenea, ne mai dorim foarte mult să auzim o reacţie oficială a Bisericii Ortodoxe Române, prea adesea tăcută în faţa acestor tot mai dese provocări.

Revenind la lectorul filo-pedofil, dacă, totuşi, această conferinţă se va ţine, vom avea în sală reprezentanţi care vor supraveghea desfăşurarea ei, urmând să decidem calea de urmat în funcţie de afirmaţiile „profesorului”. În România pedofilia este (încă, până la „schimbarea mentalităţilor” cel puţin) infracţiune, iar art. 324 Cod penal sancţionează instigarea publică şi apologia infracţiunilor.

1 thought on “Profu’ de pedofilie

  1. Raspunsul de astazi al decanului Facultatii de Sociologie din Bucuresti, la o solicitare referitoare la interzicerea conferintei acestui „profesor” pedofil in incinta facultatii este incurajator si dovedeste, inca o data, modul pervers prin care activistii homosexuali patrund in diverse medii de comunicare:
    „Informatiile care ne-au fost transmise cu cateva ore in urma, au fost verificate si sunt reale. Indignarea dvs este justificata. Colegii mei care au sustinut evenimentul nu erau la curent cu declaratiile aberante ale profesorului olandez.
    Ca urmare EVENIMENTUL A FOST ANULAT si anuntul va fi scos din spatiul virtual. Facultatea nu va gazdui niciodata persoane care sustin opinii ce contravin legii.
    Cu cele mai bune ganduri, prof. univ. Marian Preda, Decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti”.

    Doamne, ajuta!

Spune-ți părerea