Prima revoluţie rusă: starea de spirit din sudul Basarabiei

1905-1907 sunt cunoscuţi ca anii primei revoluţii ruse. În contextul unei economii înapoiate şi a degradării condiţiilor de trai, nemulţumirile sociale au răbufnit la suprafaţă şi ameninţau să demoleze sistemul ţarist. Într-un imens imperiu agrar, evident, problema fundamentală o constituiau ţăranii. Politica agrară ce a urmat desfiinţării iobăgismului în anul 1861, în loc să îmbunătăţească situaţia locuitorilor din mediul rural, pe fondul exploziei demografice de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, a deteriorat-o[1]. Nici muncitorii nu o duceau mai bine.

„Înviorarea” mişcării sociale din perioada menţionată s-a simţit pe ambele maluri ale Nistrului. Deviza mitingului muncitorilor de la Tiraspol, de exemplu, a fost „Jos ţarismul!”, iar revendicările greviştilor din Tiraspol şi Rîbniţa erau, cu prioritate, de natură economică: majorarea salariilor, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, asistenţă medicală gratuită etc. Manifestaţiile din faţa Palatului de Iarnă din 9 ianuarie 1905, revoltele din flotă, greva generală politică din luna octombrie 1905 şi mişcările revoluţionare au făcut posibilă publicarea, la 17 octombrie, a „Manifestului privind libertăţile democratice şi convocarea Dumei de Stat”[2].

Scopul premierului instalat în acest context, a fost să creeze „un ţăran înstărit pe bază de proprietate individuală şi de gospodărie de fermă”. Deşi prima fază a reformei s-a realizat la 5 octombrie 1906, distrugerea obşcinei prin acte normative s-a efectuat abia în anii 1910-1911. La 4 septembrie Stolîpin a fost asasinat de un agent al poliţiei secrete[3]. Mişcarea din Basarabia a fost dictată de nemulţumiri caracteristice întregii societăţi ruse. Şi în Chişinău s-a făcut uz de arme, dar nu s-au înregistrat victime, oraşul fiind controlat de armată, revoluţia nu s-a extins. Cele trei Dume convocate în perioada 1906-1907 au afectat profund negativ reprezentarea ţărănimii din gubernie în general şi a celei române autohtone în special. Ţăranii preocupau autorităţile, mai ales cei din sudul guberniei[4].

Despre situaţia tensionată din sudul Basarabiei aflăm din comunicarea Consulatului Regal al României la Izmail nr. 187 din 19 ianuarie 1906, către trimisul extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Sankt Petersburg. Rapoartele anexate la această comunicare, trimise de consulul S. Stamatiadi şi Ministerului Afacerilor Străine[5], inedite până în momentul de față, relevă starea de spirit a populaţiei, grevele muncitorilor şi nemulţumirile ţăranilor, atentate comise asupra reprezentanţilor autorităţilor ţariste şi implicarea acestora din urmă în acţiuni antisemite[6].

Redacția gazetei ”Basarabia” în anul 1906: Roman, Usinievici, Racicovschi, Halippa, Roșca, Stârcea, Inculeț, Mateevici, Cujbă, Vântu, Pelivan.
Redacția gazetei ”Basarabia” în anul 1906: Roman, Usinievici, Racicovschi, Halippa, Roșca, Stârcea, Inculeț, Mateevici, Cujbă, Vântu, Pelivan.

Raportul nr. 1436 din 19 noiembrie 1905

Domnule Ministru,

Cu privire la evenimentele din Rusia, am onoarea a înainta, aici alăturat, Excelenţei Voastre, două manifeste publicate în limba română şi în limba rusă, ce au fost afişate ieri în oraşul Ismail, unul semnat de M.S. Ţarul şi celălalt – de Sinodul din Petersburg.

Starea lucrurilor din Ismail este tot anormală şi evenimentele ce se petrec nu contribuie a linişti spiritele. Astfel, din cauza grevei impiegaţilor de la poşta din Odessa, acest oraş nici nu primeşte, nici nu distribuie vreo corespondenţă, fie poştală, fie telegrafică. Pentru paza oraşului Domnul Guvernator din Chişinău a trimis 120 soldaţi, după cum am avut onoarea a relata Excelenţei Voastre cu raportul meu nr. 1378 din 11 noiembrie curent; populaţia însă din Ismail nu are o încredere în aceste trupe, care la un moment dat se pot uni cu răzvrătitorii. Acum mişcarea revoluţionară s-a întins şi la sate, sătenii cer, deocamdată, să li se înapoieze pămînturile ce-au fost siliţi să vîndă la vreme de nevoie; nu se ştie însă la ce excese pot ajunge aceşti oameni inculţi şi orbiţi de pasiuni.

Oraşul Ismail este cutreierat de vagabonzi, care chiar ziua îndrăznesc a cere cu ameninţări bani de la trecători, fără ca Poliţia să poată pune capăt la aceste neorînduieli.

O mulţime de bărbaţi cu familiile lor se prezintă la Consulat plîngînd şi cerînd voie să se adăpostească la Satu Nou de primejdia ce zic dînşii că vor suferi în zilele de 20, 21, 22 şi 23 noiembrie curent. Poliţia din Satu Nou, cu consimţămîntul Domnului Prefect din Tulcea, va îngădui acestor persoane să stea pînă ce va trece pericolul, însă cu condiţia să nu se depărteze din Satu Nou.

În ceea ce priveşte zvonurile de turburări întîmplate la Chilia Rusească şi Reni nu s-au adeverit.

Binevoiţi etc.

(ss) Consul S. Stamatiadi/Pentru conformitate, interpret, (indescifrabil)

Casă pe malul Nistrului la începutul sec. XX.
Casă pe malul Nistrului la începutul sec. XX.

Raportul nr. 1612 din 23 decembrie 1905

Domnule Ministru,

Cu privire la evenimentele din Ismail, am onoarea a aduce la cunoştinţa Excelenţei Voastre că iarăşi a început să circule aici zgomotul că după sărbătorile Crăciunului şi a Anului Nou se vor comite atentate contra Primăriei şi se vor ucide toţi israeliţii.

Aceste zvonuri sunt răspîndite de locuitorii satelor dimprejurul Ismailului, care sunt nemulţumiţi de impozitele ce sunt obligaţi a plăti în aceste timpuri grele, precum şi de elementele răzvrătitoare din oraş, în mare parte lipoveni, care pretind că au fost mai întîi împinşi de Poliţie a jefui pe evrei şi că în urmă au fost urmăriţi şi ucişi tot de autoritatea rusească pentru acest fapt.

Prefectul Poliţiei din Ismail, Domnul Domanski, a fost depărtat de mult din funcţiunea sa şi înlocuit acum în urmă prin Domnul V. Şobelski.

Asemenea s-au schimbat şi doi din comisarii Oraşului, rămînînd numai Comisarul Circumscripţiei a 3-a, Domnul Căpăţînă, care are sub administraţia sa satele dimprejur, făcînd parte din raionul Oraşului.

Binevoiţi, etc.

(ss) Consul S. Stamatiadi/Pentru conformitate, interpret, (indescifrabil)

La fântână, județul Orhei, începutul sec. XX.
La fântână, județul Orhei, începutul sec. XX.

Raportul nr. 159 din 13 ianuarie 1906

Domnule Ministru,

Zvonurile răspîndite aici, cu privire la atentatele ce se vor comite după sărbători în contra Primăriei şi în contra israeliţilor, despre care tratează raportul meu nr. 1612 din 23 decembrie 1905, nu s-au realizat. Totuşi spiritele continuă a fi neliniştite prin agitaţiunea studenţilor, care se află aici din cauza închiderii universităţilor şi care excită pe sătenii dimprejur în contra autorităţilor ruseşti.

Ţăranii sunt nemulţumiţi de legea comunală română, care este încă în vigoare aici şi reclamă legea rusească, căci, zic ei, în loc să plătească 7,5 ruble bir, vor plăti numai 1,5 ruble, dacă această din urmă lege li se va aplica.

Din contra, proprietarii cei mari, Tulcianov, Filipov, Tomov şi alţii susţin menţinerea legii existente române şi au intenţiunea, şi unii şi alţii, a-şi sprijini pretenţiile prin petiţiuni adresate locului competent.

Noul Prefect de Poliţie, Domnul Şabelski, pare a-şi îndeplini datoria de a păstra liniştea oraşului mai conştiincios şi cu mai multă severitate decît fostul Prefect de Poliţie, Domnul Domanski, de aceea este şi expus la acte de răzbunare. Acum cîteva zile, pe cînd făcea seara o inspecţie prin oraş, s-a tras un foc în contra lui, nu se ştie de unde, fără însă a-l atinge. Domnul Şabelski a stăruit de a se înfiinţa un al patrulea comisar în oraş, iar numărul subcomisarilor s-a îndoit, ridicîndu-se de la patru la opt.

Este de observat că atît Prefectul de Poliţie, Domnul Şabelski, cît şi cei patru comisari, grăiesc toţi româneşte.

Aducînd cele ce preced la cunoştinţa Excelenţei Voastre, am onoarea a vă ruga, Domnule Ministru, să binevoiţi a primi etc. etc.

(ss) Consul S. Stamatiadi/Pentru conformitate, interpret, (indescifrabil)

http://afaceriorientale.blogspot.ro/.


[1] Vezi Michael Lynch, Reacţiune şi revoluţie. Rusia 1881-1924, Bucureşti, Editura BIC ALL, 2000, p. 30-31.

[2] Ion Chirtoagă, Ion Jarcuţchi, Elena Negru ş.a., O istorie a regiunii transnistrene din cele mai vechi timpuri pînă în prezent, Chişinău, Editura Civitas, 2007, p. 253-254.

[3] Alexandru V. Boldur, Istoria Basarabiei (Contribuţii la studiul istoriei românilor), Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1992, p. 371-372.

[4] Ibidem, p. 378-379. În prima Dumă nu a fost ales nici un român, iar în cea de a doua doar cîţiva.

[5] Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României.

[6] Am corectat tacit erorile de tipar şi am adoptat ortografia actuală, în acelaşi timp, păstrînd anumite particularităţi ale limbajului folosit în epocă.

Vadim Guzun

About Vadim Guzun

Interesat de politicile de sovietizare și relațiile româno-sovietice. A publicat volumele „Marea foamete sovietică”; „Foametea, piatiletka şi ferma colectivă: documente diplomatice româneşti”; „Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești”; „Chestiunea refugiaților de peste Nistru: documente diplomatice și ale serviciilor române de informații”; „Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare și de securitate privind emigrația din Uniunea Sovietică în România interbelică”; „Acțiunea informativă Nichita Smochină: liderul românilor transnistreni urmărit de Securitate”.

Spune-ți părerea