Stînga să nu exulte, Dreapta să nu se demobilizeze

Cele mai recente rezultate parţiale ale scrutinului de ieri relevă o situaţie mai puţin îngrijorătoare decît am fi tentaţi să credem la prima vedere. PSD (în alianţă cu UNPR şi PC) a primit 37% din voturi, adică vreo 1,9 milioane de voturi. Din 18 milioane de români cu drept de vot. Asta arată că majoritatea covîrşitoare a românilor nu creditează partidul urmaş al PCR şi nici sateliţii lui.
Rău e însă că românii n-au înţeles miza acestor alegeri pentru Parlamentul European (au participat la vot numai cinci milioane de alegători, recte 32%). Cei care au stat acasă au ajutat PSD să obţină un număr mai mare de mandate decît putea acesta. Iar consecinţele le vom suporta toţi.
Totuşi, în condiţiile date, aşa-zisa Dreaptă (hai să zicem partidele anti-PSD, că sîntem mai aproape de adevăr) are o cotă acceptabilă şi foarte aproape de cea a PSD: un total de 33,36% (aprox. 1,75 milioane de voturi). PNL – 14,86% + PDL – 12,26% + PMP – 6,24%.
37% vs 33% nu mai pare atît de rău. Iar PSD va mai scădea pînă în toamnă. Zisa Dreaptă este obligată să se unească dacă vrea să învingă PSD. Probabil că liderii PNL, PDL şi PMP au înţeles deja că nu au altă şansă. Uniţi în jurul lui Klaus Iohannis, de pildă, care e cel mai bine cotat, ar putea să-l bată pe Ponta la prezidenţiale. Şi-apoi se pot întîmpla multe, inclusiv ca PSD să fie scos de la guvernare. Asta ar fi partea plină a paharului. Dezamăgirea vine din faptul că o eventuală alianţă PNL-PDL-PMP nu ar fi decît o variantă ameliorată a PSD & Co. Nu ne putem aştepta la mari beneficii de pe urma unei noi guvernări a lor. Dar e răul mai mic.
Marele meu regret este că Noua Republică şi PNŢCD nu au luat măcar 2-3% din voturi, cît să aibă de unde creşte. Ele ar putea fi adevărata Dreaptă şi de la ele am putea spera o guvernare creştină şi în slujba interesului naţional. Dar se pare că nu au, deocamdată, forţa de a se face auzite şi de a cîştiga un suport electoral semnificativ. Pentru PNŢCD este mai trist, pentru că vine după 14 ani de stat în afara politicii parlamentare. Pentru NR este un rezultat foarte slab, dar, avînd în vedere că e prima confruntare electorală la care participă, nu e de natură să demobilizeze.
Probabil că şi liderii acestor formaţiuni se gîndesc deja la schimbări organizatorice, de strategie, de comunicare… O alianţă între PNŢCD şi NR, susţinută de un număr de organizaţii din societatea civilă, ar putea fi soluţia pentru a pătrunde în Parlament.
În fine, independenţii au avut rezultate previzibile. Cu excepţia lui Mircea Diaconu, care, în virtutea notorietăţii sale de mare actor şi a sprijinului intens primit de la Trustul Intact, România TV şi Alianţa PSD-UNPR-PC, a obţinut un scor colosal, de aproape 7%, restul au luat mult mai puţine voturi (cam 25%) decît numărul de semnături de susţinere pe care le-au obţinut pentru a candida. Societatea civilă creştină a demonstrat cîtă putere electorală are, susţinîndu-i pe Iulian Capsali (mai ales) şi Peter Costea: sub 100.000 de voturi (mai mult însă decît PNŢCD şi NR la un loc!). Pînă la urmă e bun şi acest exerciţiu, ca să ne trezim la realitate şi să acţionăm în consecinţă. Din aceste alegeri putem învăţa multe toţi cei care ne considerăm de dreapta şi, implicit, creştini.
The following two tabs change content below.
Claudiu Târziu

Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor (n. 1973, Bacău). Preşedinte al Asociaţiei “Rost” din Bucureşti şi director al editurii omonime.
Claudiu Târziu

Ultimele articole de Claudiu Târziu (toate)

Spune-ți părerea