Adevărul despre „Familiile Curcubeu”

FIICELE LUI IEFTAE

Uneori adevărul iese la lumină doar după ce neadevărurile triumfă. Asta se întîmplă peste tot în lume unde revoluţia sexuală a dezinstituţionalizat familia şi căsătoria. Din nefericire, însă, adevărul şi familia nu sînt singurele victime ale neadevărurilor revoluţiei sexuale. Cele mai importante – dar şi inocente – victime sînt copiii. Ridicarea relaţiilor homosexuale la rang de „căsătorii” şi echivalarea familiei naturale cu „familiile curcubeu”* s-a făcut fără multă dezbatere în societatea civilă. Acolo unde căsătoriile homosexuale au fost legalizate, guvernele, media, academicienii şi, pe ici şi colo, chiar şi Bisericile, le-au promovat. Dezbaterile au fost sporadice şi făcute mai mult din politeţe decît din convingere. S-au exprimat mai mult opinii, dar adevăratele dezbateri au fost puţine. Argumentele contrarii au fost reduse la tăcere şi li s-a acordat puţin ori mai deloc spaţiu în presă discuţiilor privind subiectul. Nu e deci de mirare că, în final, glasul celor care au promovat căsătoriile homosexuale a fost amplificat, iar glasul celor care s-au împotrivit a fost suprimat.

 

familiile curcubeu

 

În tumultul zgomotos al propagandei pentru căsătoriile homosexuale chiar şi copiii, adică cele mai inocente şi firave fiinţe ale societăţii, au fost folosiţi pentru atingerea scopurilor lor. Propaganda homosexuală promova ideea că relaţiile homosexuale nu dăunează copiilor, că nu există nici o diferenţă între copiii crescuţi de homosexuali şi cei crescuţi în familiile naturale; ba chiar, culmea, că cei crescuţi de homosexuali ar fi mai bine ajustaţi social decît copiii proveniţi din familiile naturale! Aceste minciuni au dominat discuţiile şi, din nefericire, au influenţat factorii decizionali. Peste tot au fost afişate poze de bărbaţi ori femei tinere, arătînd sănătoşi şi sănătoase, zîmbind, cu fețele radiind de fericire, în compania unor copii drăgălaşi la fel de „fericiţi” şi zîmbitori. Dar toate aceste imagini au fost o farsă. Un artificiu. „Familii curcubeu” fericite sînt puţine – un adevăr ascuns şi estompat de propagandă şi dezinformare.

O carte recentă: Jephthah’s Daughters

Iată însă că un grup de bărbaţi şi femei cu mult curaj, în marea lor majoritate crescuţi/crescute de cupluri homosexuale, au publicat, anul acesta, cea mai importantă carte scrisă pînă acum privind impactul oribil pe care relaţiile homosexuale ale părinţilor le au asupra copiilor, daunele profunde şi imense, ca şi cicatricele cu care au rămas aceşti copii crescuţi fără mamă ori tată, în compania unor cupluri cu un comportament sexual nenatural. Cartea e intitulată Jephthah’s Daughters. Innocent casualities in the war for family equality(Fiicele lui Ieftae. Victimele inocente ale războiului pentruegalitatea între familii). Are nu mai puţin de 484 de pagini cu scris mărunt. E editată de Robert Oscar López şi Rivka Edelman, amîndoi crescuţi de cupluri lesbiene. Cartea e foarte bogată în informaţii, perspective, articole, studii, opinii şi comentarii ale unui număr mare de autori din diverse țări occidentale, majoritatea dintre ei fiind crescuţi, ca şi copii, de cupluri homosexuale, în absenţa tatălui ori a mamei din familie. Autorii îşi exprimă, succint, avînd în vedere limitele de spaţiu ale cărţii, experienţele, simţămintele, lipsurile şi impactul pe care „familiile curcubeu” l-a avut în viaţa lor. Cartea are 50 de capitole şi reprezintă efortul colectiv a 17 autori. Unii dintre ei au devenit confuzi privind propria identitate sexuală şi, chiar în prezent, se confruntă cu probleme personale deosebit de serioase privind viaţa intimă.

Se înţelege de la sine că recomandăm cu mult entuziasm această carte. E foarte importantă de citit. Informaţiile şi argumentele pe care le conţine sînt de o valoare inestimabilă. În acest sens, Fiicele lui Ieftaeeste o carte de referinţă. Este o lectură obligatorie pentru fiecare persoană cu impact din spaţiul românesc. O recomandăm preoţilor, ierarhilor, legiuitorilor, sociologilor, academicienilor, profesorilor, jurnaliştilor, intelectualilor şi tuturor celor care se implică în mişcarea pentru familie şi pentru drepturile copiilor. Cartea trebuie cunoscută mai ales de parlamentarii români, care nu cunosc – sau par să minimalizeze – realităţile privind situaţia tragică a copiilor crescuţi de homosexuali. Cartea e un semnal de alarmă pentru politicieni şi, în final, pentru societate în general. Valoarea cărţii nu consistă doar în diversitatea temelor pe care le tratează, ci şi în varietatea geografică din care provin autorii: SUA, Canada, Franţa, Marea Britanie, Hong Kong. Tema principală comună tuturor acestor persoane este îngrijorarea profundă pe care o au pentru copiii crescuţi de homosexuali. Pentru autori legalizarea căsătoriilor homosexuale nu e subiectul de cea mai imediată importanță. Îngrijorarea lor principală este că revoluţia sexuală şi instituţionalizarea relaţiilor homosexuale i-au transformat pe copii în victime. Paradoxal, aceşti copii au fost folosiţi în mod ipocrit pentru a-i convinge pe oamenii naivi să agreeze legalizarea căsătoriilor homosexuale, inclusiv pe judecători şi parlamentari.

Cartea lui López şi Edelman este şi o carte de pionerat. Şi din această perspectivă trebuie apreciată şi cunoscută. Este una dintre primele cărţi care arată pe copii ca victime ale ofensivei homosexualilor pentru drepturi. Pînă în ani recenţi doar puţini copii crescuţi de homosexuali au ajuns la majorat ori suficient de maturi pentru a-şi exprima experienţele proprii. Trăind cu părinţii lor, nu aveau posibilitatea ori curajul să se exprime.

López şi Edelman, însă, au schimbat, împreună cu ceilalţi autori, direcţia dezbaterii privind căsătoriile homosexuale.

Oscar López – un bărbat care trebuie cunoscut

E clar că titlul cărţii e curios. A fost ales de López, intenţionat. În introducerea cărţii, López afirmă că viaţa lui se aseamănă cu viaţa lui Ieftae. De la patru ani a fost crescut fără tată, în compania a două femei cu proclivități sexuale nenaturale. Viaţa lui López a fost grea. Încă din copilărie a devenit retras, avea prieteni puţini, tînjea după tată. Cînd îşi vedea tatăl, era în compania lui pentru doar cîteva zile. Nu simţea dragostea tatălui. Tatăl îi ura mama. Lopez nu se simţea la locul lui. Era invidios pe puţinii prieteni pe care îi avea și care păreau fericiţi că aveau doi părinţi de sex opus, pe unul numindu-l „tată” şi pe celălalt „mamă”. Era diferit. Se simţea straniu, ori queer („bizar”, în engleză), cum se descrie el pe sine însuşi. În anii adolescenţei şi-a pus la îndoială identitatea sexuală. A întreţinut relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex, s-a implicat în droguri, dar a rămas un singuratic. Locuia cu mama lui nu într-o casă, ci într-o rulotă, unde, în timpul weekend-ului, mama lui petrecea timpul cu o altă femeie. Retras în casă, López a devenit interesat în limbile neolatine, învăţînd patru dintre ele. Mai tîrziu s-a căsătorit, dar cicatricele anilor petrecuţi în „familia curcubeu” a mamei lui nu s-au vindecat niciodată.

În 2012, la 41 de ani, Lopez a dat peste primul şi, pînă în prezent, cel mai important studiu sociologic privind impactul relaţiilor homosexuale asupra copiilor, care scotea la iveală adevărul privind situaţia tragică a copiilor crescuţi de cupluri homosexuale. Studiul, imens din perspectiva numărului mare de respondenţi, a fost făcut de catolicul Mark Regnerus, profesor de Sociologie la University of Texas. López citea cu nesaţ studiul, regăsindu-se în el. Conform studiului, copiii crescuţi în familiile de tip curcubeu suferă de depresie, simţăminte de inferioritate faţă de ceilalţi copii, au note slabe la şcoală, au o proclivitate mai ridicată pentru recidivism şi sînt dependenţi de alcool, tutun şi droguri mai mult decît ceilalţi copii. Important, ei suferă de confuzie sexuală mai mult decît restul copiilor ori adolescenţilor.

Citind studiul lui Regnerus, López şi-a revenit din depresia care-i afecta existența şi, zice el, şi-a descoperit vocația în viaţă – să fie glasul generaţiei de copii, acum ajunşi adulţi, crescuţi de homosexuali, să devină purtătorul lor de cuvînt şi să ralieze în jurul lui o întreagă generaţie de copii crescuţi de homosexuali ajunşi acum maturi. În doar trei ani după lansarea studiului lui Regnerus, López a devenit cea mai puternică şi prolifică voce a acestei generaţii la nivel global. O dată lansat în cursă, López a descoperit, la scurt timp, că nu e singur. Mii şi mii de tineri din toată lumea au început să exprime simţăminte similare. Peste noapte, López a devenit o celebritate mondială. S-a implicat în marşurile pentru familie din Franţa, Italia şi Marea Britanie. A vorbit în forurile internaţionale parlamentarilor şi delegaţilor din Parlamentul European, Consiliul Europei şi chiar de la Naţiunile Unite. Menţionează chiar şi întruniri cu unii dintre delegaţii României în Consiliul Europei interesaţi să cunoască detalii şi date privind impactul relaţiilor homosexuale asupra copiilor. López a devenit, în acest fel, un cruciat cu o cauză celebră – protejarea copiilor de relaţiile homosexuale.

Un scurt sumar al cărţii

Cartea lui López şi a colegilor lui nu este pentru ori împotriva căsătoriilor homosexuale. În teorie, zic ei, nu obiectează. Dar sînt categoric împotriva consecinţelor sociale cauzate de căsătoriile homosexuale. În opinia autorilor, căsătoriile homosexuale sînt un dezastru social clădit pe neadevăruri. Au fost impuse forţat societăţii prin tactici criminale şi neoneste, bazate pe intimidare. Au încălcat drepturile copiilor pentru a satisface vanităţile celor privilegiaţi. (In practice, same-sex marriage has been, and is, a social disaster. It was premised on falsehoods. It was pushed on unwilling populations using nefarious tactics ranging from half-true propaganda to criminal intimidation and racketeering – pag. 8). Au schimbat ciclurile vieţii sănătoase pe care le-am moştenit de la părinţii noştri, pentru a acomoda o teorie a egalităţii nu mai veche de 10 ani – „egalitatea de familii”. Copilăria copiilor a fost sexualizată. Noţiunea de părinte a fost re-definită pentru a-i decupla biologic pe părinţi de copii şi a-i transforma pe copii într-o marfă care se cumpără şi se vinde. Sociologia şi ştiinţele au capitulat în faţa noii definiţii de familie, iar şcolile, tribunalele, primăriile şi parlamentele s-au prăbuşit, au capitulat de teama de a nu fi etichetate drept înapoiate ori antiprogresiste (Ancient life cycles were overturned for fashinable social theories less than a decade old. Childhood hîd to be hyper-sexualized. Parenthood hîd to be totally de-sexualized and replaced with systems of buying and selling offspring. Science and academic research fell prey to groupthink, false assertions, and consensus by duress. Schools, courts, city halls, and popular culture faced catasprophic reprisal if they did not agree to promote the falacies used to justify the same-sex movement – pag. 9).

Cîteva eseuri din carte discută probabil cel mai crunt aspect al revoluţiei pentru „egalitate” sexuală: acela că cel mai important drept al copilului, dobîndit prin naştere, de a-şi cunoaşte părinţii biologici şi de a fi crescut de mama şi tatăl care i-au dat viaţă, a fost ars pe rugul inchiziţiei homosexuale. (A range of essays will demonstrate how children’s most fundamental birthright – the right to their mother and father, indeed their heritage – has been cast to the flames to make a small gay lobby happy, and few on the left or right seemed to notice or care– pag. 9; în românește: „Mai multe comentarii vor demonstra cum cel mai important drept al copiilor, dobîndit la naştere, dreptul la o mamă şi un tată, la moştenirea lor chiar, a fost aruncat în flăcări pentru a satisface un grup mic de homosexuali, în timp ce puţini oameni, atît la stînga, cît şi la dreapta politică, par să fi observat ori să le fi păsat”).

Alte consecinţe ale revoluţiei homosexuale sînt deja bine cunoscute celor care citesc cu regularitate comentariile noastre săptămînale: confuzie privind sexualitatea şi identitatea de gen, confuzie şi ambiguitate privind dragostea firească şi naturală, inabilitatea de a iniţia ori trăi o viaţă romantică, comodificarea sexuală a fiinţei umane şi a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei. O consecinţă mai puţin cunoscută este însă şi faptul că, în ciuda legalizării căsătoriilor homosexuale, homosexualii continuă să constituie cel mai nefericit segment al populaţiei. O altă consecinţă tragică este triumful neadevărului asupra adevărurilor dovedite şi ostracizarea celor care gîndesc diferit.

Cutia Pandorei

Este un argument cert privind căsătoriile homosexuale că ele au deschis Cutia Pandorei. Dar e unul care, într-o perioadă de timp mai scurtă decît a telefoanelor celulare, s-a dovedit a fi adevărat. Notăm, în sensul acesta, patru capitole ale cărţii scrise de Stella Morabito, un comentator de anvergură în cercurile intelectuale conservatoare ale Americii. Cu lux de amănunte, Morabito descrie, prin date statistice, colapsul moral şi al sexualităţii normale în societatea americană. Confuzia sexuală în rîndurile tinerilor nu mai e o raritate. Fluiditatea sexuală nici ea nu mai e o aberaţie. Mulţi adolescenţi trec prin anii tinereţii identificîndu-se în forme multiple privind identitatea de gen şi viaţa intimă. Identitatea lor se schimbă de la an la an. Iar cînd încep o familie, ei sînt dezorientaţi şi se confruntă cu probleme majore. Morabito discuta şi pericolele pentru copiii crescuţi în stiluri de convieţuire netradiţionale, dar nu neapărat homosexuale – poligamia, poliamoria, căsătoriile multiple, relaţiile sexuale de grup. Apoi urmează educaţia sexuală, care devine tot mai bizară din an în an. Sexualizarea copiilor începe de la o vîrstă tot mai fragedă. Copiii nu sînt fiinţe sexuale, sexul nu îi interesează şi nici nu urmăresc o identitate sexuală anumită atîta vreme cît sînt copii. Presiunile revoluţiei sexuale, însă, a furat de la copii inocența şi drăgălăşenia, începînd cu primii ani de şcoală. Educaţia sexuală perversă duce la pedofilie, Morabito explicînd că la începutul mişcării lor homosexualii au promovat atît relaţiile homosexuale între adulţi cît şi relaţiile sexuale cu minori. În timp, pe cele din urmă le-au abandonat pentru a le legitima pe primele. Urmează dezincriminarea incestului, o altă tragedie de proporţii uriaşe, care va distruge şi ea inocența copiilor.

 

Alianţa Familiilor din România

* Curcubeul este ținut de homosexuali drept un simbol al mișcării lor.

AFR vă recomandă un rezumat al cărții Fiicele lui Ieftae publicat de Oscar López în publicația First Things pe 18 martie 2015:http://www.firstthings.com/web-exclusives/2015/03/synthetic-children

3 thoughts on “Adevărul despre „Familiile Curcubeu”

  1. Ce se urmareste, la nivel global, prin promovarea acestor casatorii ?
    Dstrugerea familiei ca celula de baza a societatii.
    De fat, se duce un RAZBOI NEVAZUT pentru distrugerea fiintei umane, caci fiinta umana nu are doar corp material ci are si suflet, care ar trebui , dupa o viata in planul tridimensional, sa se poata ridica in lumea de Lumina de unde a „cazut” prin evenimentul „caderea adamica”.
    Cartile scrise de EUGEN NICOLAE GASCA, va vor explica pe intelesul oricui ce s-a intamplat, ce se intampla si ce s-ar putea intampla daca nu ne schimbam.
    ENG ne explica cine suntem ( in special noi romanii ), de unde venim si unde am putea ajunge.
    Cititi cu multa rabdare.
    Succes,
    AB

Spune-ți părerea