Paradoxuri româneşti

Legea antilegionară a început deja să-şi arate efectele. Primul şi cel mai vizibil dintre acestea este însă unul de bumerang. Dintr-o dată se vorbeşte mai mult ca niciodată despre legionari, pe toate canalele media şi în presa centrală. Şi nu pentru a fi înjuraţi, cum era până acum de bonton. Momentul impune o altă atitudine, iar nuanţările rămân pe altădată.

Articlieri prolifici, care abordează o tematică de o amploare deconcertantă pentru mulţi, nu puteau rata tocmai ei acest subiect. De la Corneliu Vadim Tudor la Iulian Capsali şi până la Andrei Pleşu (înşiruire care nu sugerează, Doamne fereşte, vreo linie de afinitate, ci dimpotrivă, o exotică diversitate!) – toţi îşi dau acum cu părerea. Fără excepţie, în mod critic la adresa legii.

Micul bulgăre de zăpadă al protestelor iniţiale, pornit pe site-uri fără prea mare audienţă, a devenit acum o adevărată avalanşă mediatică. Care, în orice caz, e pe cale să-i îngroape, cel puţin pe planul imaginii publice, pe autorii şi promotorii controversatei legi, una care riscă să sugrume libertatea de conştiinţă şi de exprimare a românilor.

Românii se dovedesc a fi şi acum, ca şi în alte momente istorice, un neam paradoxal, ilustrat de minune prin explozia mămăligii. Câtă vreme legea era încă în dezbatere publică şi în comisiile parlamentare, au vegetat într-o apatie totală, întreruptă cel mult de o reţinere prudentă. Nimeni nu a avut curajul de a se alătura protestelor constante, dar răzleţe, care au fost lansate în permanenţă către publicul românesc. Acesta a continuat să zacă în propria-i indiferenţă sau să se revendice de la tradiţionalul şi mioriticul fatalism, anesteziat de ideea inutilităţii oricărei atitudini active.

Şi acum, iată paradoxul: odată cu promulgarea legii, ne-am transformat peste noapte într-un neam de viteji! Acum, cu ameninţarea concretă deasupra capului, toată prudenţa a fost dată deoparte (desigur, mai puţin aceea firească de a nu încălca în mod grosolan o lege cu caracter penal, fie ea nedreaptă şi absurdă). Tot românul patriot, iubitor de neam şi care nu şi-a pus singur hamurile corectitudinii politice care i-ar stingheri acum puternic libertatea, ia atitudine cu demnitate în faţa a ceea ce consideră a fi o insultă la adresa capacităţii sale de discernământ şi a valorilor sale culturale. Adică, în cele din urmă, la adresa a aceea ce simte el că face parte din identitatea sa.

Chiar dacă mulţi au grijă să se delimiteze profilactic, scoţând în evidenţă, după măsura subiectivă a fiecăruia, faptul că generaţia „elitei interbelice” ar fi dat dovadă deopotrivă de lumini şi umbre: faptul că ea reprezintă totuşi un reper fundamental pentru ideea de a fi român nu poate fi contestat decât de cei de o habotnică rea credinţă. Fără aceşti oameni am fi pauperi pe plan cultural şi o turmă informă pe cel social. Chiar şi cei care evocă acum în bemol, cu o prudenţă strategică, şi „umbrele” acestei generaţii, toţi aceştia s-au aruncat pe baricadele criticilor la adresa unei anomalii legislative tocmai în numele „luminilor” de netăgăduit ale acesteia. Căci nu este posibil ca ele să fie îngropate pentru a doua oară! Prima tentativă a aparţinut comuniştilor, iar cea de acum îi calcă vârtos pe urme. Tocmai această similitudine i-a trezit pe mulţi la realitate şi i-a chemat la un gest de conştiinţă. Indiferent ce reprezintă şi ce au făcut în rest: această picătură de patriotism şi de solidarizare în jurul reperelor noastre naţionale merită recunoscută şi apreciată ca atare.

Cât a fost „lumină” şi cât a fost „umbră” în controversata generaţie legionară, supusă acum pentru a nu ştim câta oară unei noi tentative de incriminare şi demonizare, trebuie să decidă puterea de discernământ a fiecăruia şi o judecată limpede, produsă în deplină libertate.

Faptul că acum românii dau dovadă de o reacţie sănătoasă în faţa unei încercări abuzive de impunere a unei opinii grevată de tare ideologice, nu denotă decât o realitate îmbucurătoare: aceea că şi-au păstrat intact simţul moral şi simţul valorilor. Şi că vor şti ei singuri să judece în mod corect o generaţie unică a neamului lor, fără să aibă nevoie de „ajutor” prin „dictare” din altă parte.

Numai că o asemenea evaluare nu poate avea loc decât într-o atmosferă de libertate şi totodată de adevăr.


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


7 comentarii la „Paradoxuri româneşti”

  1. >Legea antilegionară a început deja să-şi arate efectele.

    „Legea antilegionară” este o CERNERE printre intelectuali.
    Nu mai merge sa fii duplicitari, pt ca lepadandu-te de sfintii mucenici te lepezi de Hristos.

    Vand eram in facultate, o colega evreica s-a hotarat sa emigreze in Israel impreuna cu familia. S-a facut la repezeala, o adunare ASC (asociatia studentilor comunisti) pt excluderea ei – peste 100 de studenti.

    A venit momentul votului. Conducatorul sedintei, a intrebat:
    – Se opune cineva excluderii ? Nici o mana ridicata. A urmat:
    – Se abtine cineva ? Nici o mana ridicata.
    – Cine este de acorsd. NICI O MANA RIDICATA. A concluzionat:
    – In unanimitate, tov X a fost exclusa…

    La acele sedinte ASC, exista practic posibilitatea sa ignori intrebarile, fara sa patesti nimic.
    De data asta, NU SE MAI POATE.
    Iar dl Plesu, ca ‘intelectual de dreapta’ a spus ca miscarea legionara a fost si antiortodoxa si antiromaneasca … (B1 TV)
    Dati-i sac si cenuse…

    PS: In actualele conditii globalist-internationale, nu numai ca nu se poare reabilita oficial Miscarea legionara, dar nici nu se poat face studii serioase asupra faptelor istorice, orice demers oficial fiind de natura ideologica si nu istorica. Se doreste doar ca unii sa se auto-demaste; evident se va monitoriza tot ce misca pe mail, face-book, …. si se va incarca in bazele de date ale globalistilor.

  2. Se pare ca B1 TV sau Realitatea TV in bada de jos, a ecranului, a postat niste aprecieri mai vechi ale domnului Plesu. In Blogul de pe Adevarul pare neutru. Pozitia de azi pare neutra…

  3. CULISELE LEGII ANTI LEGIONARI: Crin Antonescu, acuzat ca a propus legea pentru a-si cumpara vizite in Israel si SUA

    Concluzia lui Bogdan Tiberiu Iacob: Inițiativa sa legislativă, intrată zilele trecute în vigoare, după promulgare, rămîne nu atît un exemplu de lege insuficient gîndită – e probabil că ea își are rostul, în ciuda unor ambiguități despre care se afirmă că ar putea genera abuzuri și atentate la libera exprimare – cît unul de utilizare politicianistă a pîrghiilor puterii pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal.

    http://www.flux24.ro/culisele-legii-anti-legionari-crin-antonescu-acuzat-ca-a-propus-legea-pentru-a-si-cumpara-vizite-in-israel-si-sua/

  4. Dilemele lui Plesu manipulate de televiziuni:

    De ce nu intelege Andrei Plesu miscarea legionara:

    – „mi se pare necrestineasca (desi ea avea simbolistica crestina in axa ei): eu nu inteleg cum poate o miscare crestina sa umble cu pistolul la brau si sa casapeasca oameni in spital. Nu cred ca crima exista in legea morala crestina.
    – nu cred ca acel cult pentru moarte al miscarii legionare este foarte romanesc. Ciobanul din Miorita, care e dat mereu ca exemplu de personaj caracteristic pentru Romania, nu se duce sa le ia gatul celorlalti. O incaseaza si intra pe alta traiectorie de destin. Dar nu sare la bataie. Daca ar fi sarit la bataie, am fi avut de-a face cu un western. Dar Miorita nu e un western!”

    Ideea mortii si a sacrificiului prin moarte e ceva musulman, nu ceva ortodox si nici romanesc.

    Andrei Plesu
    Ideea mortii si a sacrificiului prin moarte e ceva musulman, nu ceva ortodox si nici romanesc. Se practica in tarile arabe foarte mult. De altfel, exista o varianta a ortodoxiei care seamana a islamism. Un fel de furie de ayatollah, care vrea sa se rezolve lucrurile scurt, cu ghilotina”.

    http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-8342358-andrei-plesu-despre-gandirea-meci-romanilor-rapidisti-stelisti-basescisti-pontisti-antonescisti-lumea-noastra-arata-stadion-fara-arbitri.htm

  5. Românii albi sunt fascişti! Însăşi negarea acestui fapt arată mizeria morală a acestui neam de slugi. Orice cretin cu abilităţile vizuale complete, se trezeşte superior unuia cu pielea mai închisă la culoare. …Iar un fascist e un cretin cu ifose, asta e clar! Nu-i nicio diferenţă între un scatofil, pedofil, criminal sau orice altă dereglare a bunului-simţ şi înveninaţii iarţionali care se pişă pe creaţia lui Dumnezeu. N-au trecut nici două generaţii de la Marea Defulare, că am şi uitat teroarea, mizeria, frica, ura şi deznădejdea impuse de ideologiile schizoide. Of! Urâtă cloacă mai e şi România asta!

Comentariile sunt închise.