Rusia, NATO şi românul

O simulare de război americană, pe subiectul invadării de către Rusia a ţărilor baltice, are menirea de-a aduce în prim plan aspecte care ne privesc în mod direct, ca parteneri euro-atlantici.

Unu: Prin reducerea de cadre de la Pentagon, dar, mai ales, prin reducerea numărului de militari, Statele Unite vor reacţiona greu la un conflict. Dacă Rusia ar invada mâine aceste ţări, americanilor le va lua între 30 şi 60 de zile pentru a riposta pe măsură, timp în care ruşii se vor instala comod, ba chiar pot muta ofensiv şi în estul european, sau Caucaz. Chiar şi aşa, intervenţia Statelor Unite nu va fi mult prea utilă – nu vor putea apăra decât capitalele. Asta spun simulările, dacă Foreign Policy nu minte.

Doi: americanii recunosc ca ruşii au cea mai puternică rachetă sol-aer şi ca F35, în ciuda sumelor uriase investite în proiect, lasă de dorit.

Trei: Rusia îşi întăreşte prezenţa în Orientul Mijlociu, nu numai concret, militar, ci şi prin închegarea unei ”coaliţii”, după modelul yankeu. Astfel, deşi islamiştii din ISIS n-au nici măcar o cioară amărâtă s-o arunce în sus s-o numească avion, ruşii au trimis în Siria rachete aer-aer, ultimul tip, dezvoltat de ei, precum şi avioane de luptă, iar cu câteva zile în urmă, prin canalul Suez a trecut o navă chinezească cu soldaţi şi, probabil, şi cu aparate de zbor. Mai mult, având în vedere faptul ca sirienii sunt şiiţi, iar ISIS suniţi, iar între aceste tabere sunt conflicte, este firesc cooptarea de către ruşi a Iranului şi a mişcării libaneze Hezbolah pentru eliberearea Siriei de rebelii sprijiniţi de SUA, Arabia Saudita, Qatar şi… Turcia. Nu numai atât, dar preşedintele chinez Hu, şi generalul Zhang Zhaozhong, au declarat că vor răspunde nuclear dacă Iranul va fi atacat. Pentru a împiedica Iranul să renunţe la dolar, americanii vor trebui să treacă mai întâi prin Siria, acolo unde ruşii au singura bază militară din Mediterana şi din afara spaţiului ex-sovietic. Ce-am vrut să spun cu asta este că ne putem trezi într-un conflict urât, ca ”parteneri” NATO, iar alianţa nu ne va putea apăra.

Patru: Germania, Franţa şi Italia, mai degrabă salută intervenţia rusă din Siria şi pe tovarăşul Putin, care le dă gaze şi căldură. Europa este, încă, dependentă de energia rusească. Prin urmare, nu vor sări prea uşor la gâtul ”ursului”, chiar şi dacă acesta iesă din bârlog, mai la vest sau la nord…

Cinci: America rămâne cam singură. Germania vine puternic din urmă, economic, şi emite pretenţii de supremaţie regională, iar căţelandrii ăştia mici, ca ţările din fostul bloc comunist, vor fi încurajaţi ca ”parteneri strategici” şi trimişi în focul luptei, pentru a-şi dovedi utilitatea. Dacă nu trimişi direct, măcar expuşi, ca momeală, cum e cu scutul de la Deveselu, care nu apără pe nimeni.

Şase şi concluzia: După secole de cotropiri şi siluiri, după decenii de spălare pe creier, care a culminat cu barbaria din închisorile comuniste, am sperat şi noi să ne reintegrăm în Europa, de care aparţinem organic. Constatăm, însă, că Europa ne vede numai ca piaţă de desfacere, purtându-se iresponsabil, pasând castanele fierbinţi celor care continuă s-o privească admirativ. Cu alte cuvinte, ne aşteaptă încă o lungă perioadă de siluiri şi contropiri. Aia-i!

Surse:

thecommonsenseshow.com

foreignpolicy.com

blogs.reuters.com

medium.com

americanthinker.com

The following two tabs change content below.
Liviu Daniel

Liviu Daniel

Teolog, publicist, iubitor de frumos şi adevăr.

Spune-ți părerea