PSD, urmașul partidului comunist, mai bifează o premieră. Președintele de onoare al partidului, bătrînul comunist Ion Iliescu, este cercetat penal în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 de la București.
În prezent, pesediștii se pot lăuda cu un premier inculpat penal, un președinte în exercițiu condamnat penal și cu un președinte de onoare cercetat penal pentru infracțiuni contra umanității. Recordul acesta cred că va fi greu de doborît.
Dar să revenim la Ion Iliescu. Pentru cititorii mai tineri trebuie să amintim că în mai 1990 s-au desfășurat primele alegeri de după revoluția din decembrie 1989, alegeri organizate de FSN-ul neocomunist condus de Ion Iliescu.
În cadrul campaniei electorale care a precedat alegerile, la data de 22 aprilie 1990, se desfășoară în București cîteva mitinguri electorale ale opoziției anti comuniste. Principala cerință a participanților la mitingurile respective era ruperea completă de comunism prin includerea în legea electorală a punctului 8 din Proclamația de la Timișoara care prevedea următoarele:
Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte.
După terminarea mitingurilor o parte din participanți s-au îndreptat spre Piața Universității pe care au ocupat-o. În zilele următoare s-au alăturat tot mai multă lume și zona a fost declarată zonă liberă de neocomunism.
Cerințele celor din Piața Universității au fost ignorate, Iliescu a participat și cîștigat de o manieră categorică alegerile care s-au desfăsurat in 20 mai 1990. Manifestațiile din Piața Universității au continuat și după ziua alegerilor. Așa ajungem in dimineața de 13 iunie cînd forțele de ordine au intrat în forță în manifestanți, au distrus corturile și au operat arestări. Lucrurile au degenerat, cîteva ore mai tîrziu au apărut coloanele de muncitori de la IMGB care scandau, printre altele, „IMGB face ordine!”, „Moarte intelectualilor!” și „Noi muncim, nu gândim!”. Confruntările dintre manifestanți și forțele de ordine continuă și se agravează pe parcursul zilei.
La televizor se citește un apel al lui Ion Iliescu care cere ca „toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită.”
În cursul nopții de 13/14 iunie cîteva garnituri de tren pline cu mineri, sub conducerea lui Miron Cozma, se deplasează spre București. În dimineața de 14 iunie minerii ajung în București și sînt dirijați de agenți ai puterii de atunci spre Piața Universității, sediile partidelor istorice, organizațiilor și ziarelor de opoziție de atunci unde distrug tot ce prind în cale și bat pe oricine li se părea lor că ar fi intelectual. Patrule mixte constituite din mineri și polițiști puseseră stăpînire pe oraș și operau arestări după bunul lor plac a celor ce li se păreau că s-ar încadra la categoria intelectuali. Vizati erau, printre alții, pletoșii, bărboșii și cei îmbrăcați în blugi.
Ziua urmatoare, în 15 iunie 1990, minerii sînt transportați la Romexpo unde Ion Iliescu le mulțumește pentru acțiunile lor prin care „au salvat democrația din România”. Apoi sînt conduși la gara, îmbarcați în trenuri și trimiși înapoi în Valea Jiului.
Cîteva mărturii și secvențe despre ce s-a întîmplat atunci puteți vedea mai jos:
https://www.youtube.com/watch?v=MnRTN7axLNI
Printre ceilalti cercetați penal, alături de Ion Iliescu, se află Virgil Măgureanu, fostul director al SRI, Victor Athanasie Stănculescu, fostul ministru al Apărării și Corneliu Diamandescu, fostul șef la Poliției.
Dinozaurii organelor de securitate nu se dau batuti. Observandu-i cum reactioneaza deja public, ai impresia ca vezi cum le curge pe cefele groase naduseala rece a fricii. Au trecut insidios, la amenintari.
Unul, declara pe realitatea tv ca pentru a afla adevarul despre Revolutie si Mineriada, romanii trebuie sa mai astepte 30 de ani, pentru ca mossadul sa isi desecretizeze arhivele , insistand asupra faptului ca apreciaza mult caracterul lui Marian Munteanu.
Personajul, mare admirator al lui Magureanu, a tinut sa insiste in ideea ca Ionescu, este doar un „escu” fara importanta.
Altul, pe Prima, i-a pus la curent pe romani ca Petrica a fost uns inca inainte de decembrie ’89 de cine banuieste toata lumea si in consecinta….
Slava Domnului ca nu prind Antenele.
Privesc emisiunile informative selectiv si pe diagonala. Avantajul de a citi orb cu telecomanda in mana il constat cand pic pe un moment incantator, precum aseara, cand am vazut in miez de noate „Oblomov.”