Apocalipsa Europei? (II) – Război sau pace?

Anul 2015 ne-a adus cele mai clare semne despre războiul în care ne găsim acum. Este anul în care războiul a ieşit la suprafaţă în forma lui cea mai concretă şi mai distrugătoare: cea fizică, a sângelui şi a morţii. Evenimentele din Franţa ne-au transportat brusc, cu mare viteză, către această realitate, scoţându-ne din amorţeala călduţă a confortului material şi a limitării spirituale în care ne complăceam.

Spun: războiul iese la suprafaţă şi nu că războiul a început, aşa cum s-au exprimat diverşi politicieni şi analişti, pentru că, după cum am spus-o deja, este vorba despre un război vechi, pornit din chiar sânul Europei creştine. Ceea ce avem acum este forma sa cea mai brutală, este războiul fizic, cu moarte şi distrugere, pornit dinspre Islam, dar pus în pagină, după cum vom arăta, tot de complotiştii locali.

Atacul a fost dat. Provocarea a fost aruncată. Atentatele din Franţa anului 2015 au fost, pentru cei atenţi, extrem de concludente. Ele au fost un semnal de forţă atât pentru indigeni, cât şi pentru colonizatori.

Iată, suntem aici, suntem pretutindeni, suntem mulţi, suntem hotărâţi, sunt gata să murim pentru a vă lua locul, temeţi-vă, supuneţi-vă, convertiţi-vă, fugiţi sau veţi pieri! – a fost semnalul pentru vechii europeni.

Suntem pretutindeni, suntem pregătiţi, suntem puternici, trebuie să-i atacăm, urmaţi-ne exemplul, loviţi-i pe necredincioşi, stârpiţi-i, supuneţi-i, convertiţi-i, Europa, cu toate bogăţiile ei, e a noastră! – a fost semnalul pentru musulmani.

Un semnal de teroare pentru unii, de îmbărbătare şi de chemare la luptă pentru ceilalţi. Şi asta pentru că s-au copt condiţiile: musulmanii au atins un nivel critic în Europa, de la care ştiu deja că victoria şi viitorul sunt ale lor. Intrarea masivă de aşa-zişi refugiaţi din 2015 a dus la o creştere bruscă a acestui nivel, la introducerea în devălmăşia generală a unor luptători antrenaţi şi a unor mari cantităţi de armament şi explozibili.

Aceasta este semnificaţia fluierăturilor şi huiduielilor de pe stadioane în momentele de reculegere în amintirea victimelor atentatelor din Franţa, fluierături şi huiduieli care nu s-ar fi auzit în lipsa acestui semnal de forţă.

Război? De ce nu Pace?

Dar oare e posibilă pacea? Este Islamul o religie (eu zic ideologie) a păcii? Poate fi pace, înţelegere, cooperare cu Islamul? Unele exemple de state musulmane ale ultimilor zeci de ani ar înclina spre un răspuns afirmativ. Dar cele mai multe acele state sunt acum amintire. În schimb, istoria şi anii din urmă ne îndreaptă într-o direcţie contrară.

Pentru a răspunde împreună la această întrebare vă propun puţină geografie: faceţi un mic efort şi căutaţi date despre răspândirea Islamului în lume şi despre situaţia din fiecare continent, regiune, ţară în care el a ajuns. Veţi vedea că peste tot unde numărul musulmanilor a ajuns la o proporţie semnificativă, de câteva procente, situaţia este de conflict cu localnicii. Iar acolo unde el a ajuns majoritar sau aproape majoritar, situaţia este de genocid împotriva celorlalţi, în special împotriva creştinilor. Faceţi acelaşi lucru cu zona lui de origine: veţi constata că Islamul se găseşte în conflict cu el însuşi, iar musulmanii suniţi, de exemplu, se omoară pe rupte cu cei şiiţi. Şi din când în când se omoară şi între ei: suniţi cu suniţi, sau şiiţi cu şiiţi. De ce? Vom căuta împreună şi acest răspuns.

Imaginaţi-vă Islamul ca pe un super virus – real sau de calculator – o superbacterie, o superreţea în care fiecare unitate elementară a ei, fiecare musulman adică, conţine tot ceea ce trebuie, este programat pentru cucerirea întregii lumi, aşa cum a cerut profetul. Unitatea respectivă poate trăi şi muri ca o persoană moderată, chiar liberală, cu programul în stare pasivă, potenţială, dar în urmaşii săi, în anumite condiţii, programul poate să se activeze. Astfel de condiţii sunt îndeplinite acum.

Cu o rată de proliferare mare, primită tot prin softul respectiv, organismul reţea al Islamului se dezvoltă după aceleaşi legi oriunde ar ajunge: creşte în linişte, trece într-o perioadă de linişte relativă – uşoară turbulenţă, apoi, ajuns la un anumit stadiu de creştere, revendică şi, în final, cucereşte, întregul spaţiu în care s-a aşezat. Aşa cum face cancerul, sau cum fac unele bacterii, sau animale, de exemplu, unele insecte, unii viermi, cu corpurile în care ajung: le devorează interior complet, le metastazează, le distrug.

Revin cu invitaţia (şi îi invit mai ales pe sceptici) de a arunca o scurtă privire istorică şi geografică asupra creşterii Islamului în lume în cei 1.400 de ani de existenţă. Asupra zonelor în care acesta se găseşte în conflict cu gazdele sale: India, Indonezia, Filipine, Pakistan, China, Africa de Nord şi cea Sub-sahariană, Australia, Caucaz, SUA, Canada, Europa…

Privit astfel, înţelegem că Europa nu este un caz singular, nu este o excepţie. Este doar un nou corp gazdă îmbolnăvit, în care ocupantul a ajuns la un nivel suficient pentru a şi-l revendica complet. Şi în regim de urgenţă. Nu există, practic, niciun loc pe planetă în care Islamul să fi ajuns şi să nu se comporte după acest tipar. Şi a ajuns aproape peste tot. De la cei câţiva adepţi ai lui Mohamed, la început, la 25 % din populaţia lumii, adică aproape două miliarde astăzi. De la un oraş, Medina, la peste 72 de state în care musulmanii depăşesc acum un milion. Şi nenumărate altele în care sunt într-un număr mai mic. Iar estimările sunt de continuare a creşterii şi a ponderii în populaţia totală locală şi mondială. Căci softul respectiv conţine atât imperativul, direcţia de acţiune – cucerirea lumii –, cât şi toate ingredientele necesare privind organizarea viaţii sociale şi personale, inclusiv prolificitatea, care să-i asigure succesul.

Islamul nu e nici în Europa, nici în afara ei, o structură coerentă, coordonată de un centru. Ba din contră, în principiu şi în practică, fiecare imam, fiecare mulah este un general şi un centru al Islamului. Şi, iarăşi, oricine poate ajunge imam sau mulah, dacă cei din jur îl acceptă. Pentru că Islamul nu are o Biserică şi nu are cler. Imamul este cel ce conduce rugăciunea, este şeful moscheei, este cel care iese în faţă. Pentru a fi şef este de ajuns să fii musulman, înțelept, să ştii stâlpii islamului, o mare parte din Coran pe de rost şi să-ţi doreşti să fii şef. Poţi ajunge în fruntea unei moschei, a unei grupări, a unei comunităţi sau a unui stat. Poţi conduce Al Qaida, Statul Islamic, talibanii. Te poate chema Osama, al Baghdadi, Omar. Poţi muri, alţii îţi vor lua locul. Şi alţii, după modelul tău, vor apărea în alte părţi ale lumii.

Diverşii lideri locali sau regionali vin şi trec, Islamul rămâne şi creşte ca un virus pentru cucerirea lumii, construit după o formulă infailibilă. Islamul, după cum spuneam, nu are un centru. Coordonarea lui din teren e făcută de mulahi, imami, muftii şi de oricine se simte inspirat de ambiţii de putere. De aceea nu există musulmani sau comunităţi musulmane moderate pentru totdeauna. De aceea urmaşii de generaţia N, sau personaje care păreau extrem de bine integrate, personaje de succes din Occident se transformă peste noapte în activişti radicali.

Islamul nu are şi nu recunoaşte frontiere. Pentru credinciosul musulman lumea se împarte în două: Dar al-Islam (Casa Islamului), teritoriul ocupat de credincioşii musulmani şi Dar al-Harb (Casa războiului), teritoriile şi popoarele care trebuie islamizate, indiferent cum, inclusiv prin război.

„Softul” infailibil şi imposibil de stopat al acestui război permanent, în realitate un program direcţionat către distrugere, se găseşte în două cărţi: Coranul, cartea în care profetul Mahomed ne dezvăluie cuvintele lui Allah, şi Hadith, cartea tradiţiilor, cea care ne spune cuvintele şi ne relatează faptele profetului. (partea a III-a)

Prima parte poate fi citită aici: Apocalipsa Europei? (I)

De același autor, pe aceeași temă:


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


16 comentarii la „Apocalipsa Europei? (II) – Război sau pace?”

  1. Islamul e cu ~400 de Ani mai tânar decât crestinismul. Era Inchizitia mai blânda in anii 1600-1700?
    Afara de cresterea impozitelor, una din cauzele revoltutiei lui Cromwell si a revolutiei franceze a fost cruzimea tribunalelor bisericii.
    Solutia situatiei actuale nu poate veni decât dintr-o revolta IN Islam (nu ca asa zisa „primavara araba”,orchestrata ca si „revolutia” din 1989).

  2. Agresiunea islamului este un efect nu o cauza. Cauza este de natura teologica.

    Pentru religia iudaica, crestinismul trinitar (in particular ortodox ori catolic) reprezinta o idolatrie, in timp ce monoteismul rigid islamic („dumnezeul monopersonal”) nu reprezinta o idolatrie.
    Pt evreii din Vechiul Testament, idolatria era cel mai mare pacat. Si nu vad de ce lucrurile s-ar fi schimbat intre timp.

    In viitoarea ordine mondiala nu trebuie sa mai fie loc pr idolatri – pt ca tot se vorbeste de reducerea populatiei planetei. Va exista o anumita toleranta pt monoteistii islamisti. Dintre crestini, vor fi tolerati doar aceia care neaga dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfant – din clasa martorilor lui Yehova de exemplu.

    Paulescu reda o opinie a poetului evreu „crestinat” H. Heine: „Orice crestin care paraseste catolicismul si trece la protestantism, paraseste „idolatria” pt a se indrepta spre Dumnezeul unic.” citat aprox din memorie.

    Marea majoritate a ereziilor din ultimii 2000 de ani, au atacat intr-un fel sau altul dogma Sfintei Treimi.

    PS: Cand va suna vreun evanghelist binevoitor la use, pt a va aduce „veste buna”, puneti-l mai intati sa spuna Crezul. Ca punct de incepere a dialogului. Rezultate constatate: politicos ve pleca la ata use…

    • Pt evreii din Vechiul Testament, idolatria era cel mai mare pacat. Si nu vad de ce lucrurile s-ar fi schimbat intre timp.

      Evreii din Vechiul Testament sunt la fel de relevanti pentru intelegerea evreului modern cat e conceptia geocentrica pentru stiinta de azi, sau cat e democratia lui Stefan cel Mare pentru drepturile cetatenesti de azi.
      Ca sa nu mai amintesc de diversitatea evreilor moderni, care face greu de definit conceptul in sine.

  3. Veţi vedea că peste tot unde numărul musulmanilor a ajuns la o proporţie semnificativă, de câteva procente, situaţia este de conflict cu localnicii. Iar acolo unde el a ajuns majoritar sau aproape majoritar, situaţia este de genocid împotriva celorlalţi, în special împotriva creştinilor

    Bine, va dati seama ca gravitatea afirmatiilor astea, neurmata de o temeinica detaliere, tinde sa fie iresponsabila, nu ?
    Islamul, virus ?!
    Istoric vorbind, o minima documentare arata ca asa anumita infiltrare a musulmanilor in diferite tari s-a produs acum… 1500 de ani. De atunci incoace, toleranta musulmana fata de minoritati, nu dezinteresata desigur, dar prevazuta si in diferitele scripturi islamice, este un fapt. Crestinii, evreii, diferitele popoare cu tot felul de religii ciudatele au trait bine mersi, acumuland chiar averi si urcand in ierarhiile locale. Asta chiar si in tarile cu dictaturi cat de poate de sangeroase (Iran, Siria, Irak). Sigur, sunt tari si tari, realitati adaptate pragmatic la specificul local.

    Pe de alta parte, cand ma gandesc la cruciade… si la impartirea Orientului Mjlociu de la sfarsitul primului razboi mondial…nemaivorbind de neindemnarea americana din ultimii 70 ani…

  4. ” Una din cauzele revolutiei lui Cromwell si a revolutiei franceze a fost cruzimea tribunalelor bisericii” ( T. Escu) Incredibil! O fi ceva legat de istoria unei planete intr-o alta galaxie, in nici un caz istoria omenirii. Cu genul asta de oameni vreti sa discutati dl. Marincu? Prostul nu e prost daca nu e si fudul.

    Radu Greuceanu

    m-am legat de o singura „perla”, e mult prea obositor sa le iei pe toate la rand…

    • Fudulul daca n-ar fi fudul…

      Le Traité sur la tolérance est une œuvre de Voltaire publiée en 1763. Ce texte vise la réhabilitation de Jean Calas, protestant faussement accusé et exécuté pour avoir assassiné son fils (wiki)

      England learned that the Duke of Savoy had viciously slaughtered Protestant Waldenses in Piedmont, located in northern Italy
      The Army fell upon them, slew many of them, with small Loss, and took many Prisoners, whom they used with all Cruelty and then put them to death. Others of them with their wives and Children, fled unto the Mountains, whilst Soldiers plunder’d their Houses, and then fired them and their Churches
      (Theonomy Resources: In Defense of Oliver Cromwell)

    • Fudulul n-ar fi fudul…daca ar sti.

      England learned that the Duke of Savoy had viciously slaughtered Protestant Waldenses in Piedmont, located in northern Italy
      The Army fell upon them, slew many of them, with small Loss, and took many Prisoners, whom they used with all Cruelty and then put them to death. Others of them with their wives and Children, fled unto the Mountains, whilst Soldiers plunder’d their Houses, and then fired them and their Churches
      (Theonomy Resources: In Defense of Oliver Cromwell)

      Le Traité sur la tolérance est une œuvre de Voltaire publiée en 1763. Ce texte vise la réhabilitation de Jean Calas, protestant faussement accusé et exécuté pour avoir assassiné son fils (wiki)

  5. @ T. Escu

    Foarte frumos! Stiti engleza. Ma bucur. Si cu ‘tribunalele bisericii’ cum stam??? Ca doar despre asta era vorba. Ca sa nu mai spun ca la 1789 (‘Revolutia” „Franceza”) asa zisele trubunale ale bisericii erau cam….slabute daca nu inexistente. Apoi, de care ‘biserica ‘e vorba? Protestantii din Anglia lui Cromwell sau catolicii din Franta. Mai cititi……mult!

    Radu Greuceanu

  6. Raspunsul, geografic, e in text (daca e inteles):”the Duke of Savoy had viciously slaughtered Protestant Waldenses in Piedmont”

    Cât erau de „slabe” tribunalele bisericesti este explicat în „Le Traité sur la tolérance” (dar trebuie citit)

  7. 1.

    „Anul 2015 ne-a adus cele mai clare semne despre războiul în care ne găsim acum. Este anul în care războiul a ieşit la suprafată în forma lui cea mai concretă şi mai distrugătoare: cea fizică, a sângelui şi a morţii…Spun: războiul iese la suprafată şi nu că războiul a început”.

    Ori nu ştiţi să vă exprimaţi cum se cuvine, ori o faceţi intenţionat, ceea ce ( în empatie cu stilul dvs) mă face să nu fiu sigură, dar spun totuşi cu certitudine că o faceţi intenţionat.

    Deci, războiul care a ieşit la suprafaţa, de fapt nu a început, dar s-a arătat. Iar „războiul în care ne găsim acum” de fapt nu este ceea ce se vede, ci ceea ce va începe.

    2.

    „Intrarea masivă de aşa-zişi refugiaţi din 2015 a dus la …introducerea în devălmăsia generală a unor luptători antrenaţi şi a unor mari cantităti de armament şi explozibili”.

    Cum se numeşte sursa din care aţi citat?

    • 1. Se pare ca dvs n-ati inteles. Dl Ghitiu spune ca razboiul a inceput mai de demult, doar ca pina anul trecut era un razboi surd, nu iesise inca la suprafata.
      2. Nu stiu exact sursa dlui Ghitiu dar uitati aici una. Si daca doriti sa mai gasiti doar folositi Google.

  8. Tudor Marincu,

    Un formator de opinie poarta o mare raspundere, de asta am intrebat, deoarece am presupus ca domnul Ghitiu nu este sursa oficiala de informare, dumnealui doar preia niste date oficiale si le prezinta mai departe. In oricare dintre situatii trebuie mentionata sursa potrivit careia ni se releva informatia.
    Va multumesc insa pentru raspuns.

Comentariile sunt închise.