Sinaxar românesc (1) – Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești

Anul acesta mi-am propus aici prezentarea pe scurt, lună de lună, a sfinților și sfintelor din calendarul ortodox care sînt de origine românească sau a căror viață s-a legat, într-un fel sau altul, de spațiul românesc (în calendarele noastre bisericești ei sînt trecuți, de regulă, cu litere boldite). Pentru informații mai bogate, recomand, între altele, volumul colectiv pe care l-am îngrijit și publicat anul trecut: Sfinții români în «Lumea Credinței». Așa cum observam și acolo, în încheierea „Prologului editorial”, avem astăzi destul de mulți sfinți români (ca să nu mai vorbim de numeroșii candidați la sfințenie, în frunte cu martirii temnițelor comuniste*) pentru o țară care pînă în secolul XX nu a avut sfinții ei în calendar. Rămîne să-i cinstim după cuviință și să le onorăm moștenirea duhovnicească, nu fără încredințarea că numai datorită lor ne mai rabdă Dumnezeu în aceste vremuri de uitucă nevrednicie.

10 ianuarie – Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești

Cuviosul Antipa de la Calapodeşti (1816 – 10 ianuarie1882) este primul călugăr athonit român trecut pînă astăzi în rîndul sfinţilor. Născut în Moldova (Calapodeşti-Bacău), primise la naştere numele de Alexandru. Tatăl său era diacon în satul de baştină, iar mama sa, Ecaterina, după ce a rămas văduvă, s-a călugărit sub numele de Elisabeta. Vocaţia religioasă a existat în familie şi viitorul sfînt a manifestat-o încă din anii cei mai fragezi. La 20 de ani optează pentru călugărie: refuzat nu se ştie de ce de stareţul de la Neamţ, este tuns în monahism la Căldăruşani, primind numele de Alimpie sau Alipie. Ajunge la Athos şi are un rol însemnat în întemeierea primului schit românesc de acolo, Prodromu. La primirea marii schime, numele i se schimbă în Antipa. Ultima parte a vieţii (după 1865) şi-o petrece în Rusia, pe lîngă Mănăstirea Valaam, dobîndind mare faimă de duhovnic, rugător şi clar-văzător. Prima sa biografie a fost redactată şi publicată în Rusia (Sankt Petersburg), nu mult după trecerea sa la cele veşnice. Canonizarea sa a fost făcută în Sfîntul Munte, la anul 1906, sub numele de „Cuviosul Ieroschimonah Antipa Athonitul”. În vremea comuniştilor, Valaamul a fost prefăcut în închisoare politică. După redeschiderea mănăstirii (august 1991), s-au găsit acolo şi moaştele Cuviosului Antipa, cinstit pînă astăzi deopotrivă în Sfîntul Munte, în Rusia şi în România (moaște ale sale se află și la Mănăstirea Christiana din București, al cărei ocrotitor este).

————————-
* Nefiind canonizați oficial, aceștia nu sînt tratați aici. Pentru cei mai cunoscuți dintre ei, a se vedea însă volumul Sfinții închisorilor în „Lumea Credinței”. Din rezistența României creștine împotriva ateismuluui comunist, texte alese, prefață și note de Răzvan Codrescu, cu un cuvînt înainte de Părintele Profesor Gheorghe I. Drăgulin, fost deținut politic, Editura Lumea Credinței, București, 2014.

** Sub egida Mănăstirii Christiana a apărut cartea Lidiei Meșkova Taina veacului ce va să fie. Viața și nevoințele Cuviosului Părintelui nostru Antipa de la Calapodești, traducere din limba rusă de Anastasia Mitric, cu o prefață de Ieromonah Teofan Munteanu, Editura Christiana, București, 2013.

The following two tabs change content below.
Răzvan Codrescu
Scriitor, publicist, editor, director literar al Editurii Christiana, redactor-şef al revistei Lumea credinţei, vice-preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Rost”. Ultima carte publicată: ”O introducere în creștinism” (Ed. Christiana, Bucureşti, 2016).
Răzvan Codrescu

Ultimele articole de Răzvan Codrescu (toate)

1 thought on “Sinaxar românesc (1) – Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești

Spune-ți părerea