De ce condamnarea torţionarului Alexandru Vişinescu nu este istorică

Alexandru Visinescu, fostul comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a fost condamnat miercuri definitiv la 20 de ani de inchisoare cu executare, pentru savarsirea de infractiuni contra umanitatii, in legatura cu abuzurile exercitate asupra detinutilor incarcerati pe motive politice.

Este o condamnare istorica, fiind primul tortionar din inchisorile comuniste condamnat la puscarie, insa este si una mai mult simbolica, avand in vedere ca Visinescu are deja 90 de ani.

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie este definitiva si Visinescu urmeaza sa ajunga in arest in cursul acestei zile, informa azi siteul Ziare.com.

Am mai spus-o: Vișinescu a fost o rotiță infimă din imensa mașinărie infernală care a schilodit, zdrobit și măcinat milioane de vieți de români din generațiile anterioare. O rotiță absolut infimă.

Cei care jubilați astăzi, nu uitați să lăsați fisa să cadă și să vă prindeți măcar acum, într-un târziu, de faptul că elementar că mașinăria respectivă, ca orice mașinărie, a avut proiectanți, fabricanți, ingineri, operatori, maiștri și servanți… Aveți cumva vreo idee cine au fost ăștia? Cu nume și prenume? Ați auzit de vreunul dintre aceștia să fie condamnat? Sau ca vreunul din urmașii lor să fi făcut cu adevărat pocăință pentru tot ce s-a întâmplat?

Poate că ceea ce s-a făcut astăzi e o realizare pentru un fel de justiție omenească. Poate.

Eu unul știu că am avut șansa să întâlnesc oameni care au fost trecut prin iadul cel mai de jos al comunismului (Piteștiul cu reeducarea, Canalul cu exterminarea prin muncă, Aiudul cu exterminarea prin foame, etc.) și care nu aveau absolut nicio urmă de ură, de resentiment, de dorință de răzbunare față de cei care îi torturaseră în închisori. Departe de ei orice gând de revanșă și dorința de a-i târî prin judecăți și de a-i vârî în închisoare pe cei care le-au furat tinerețea și i-au supus la chinuri inimaginabile.

Bătrânii aceștia (căci așa erau când i-am întâlnit, bătrâni cu sufletul mai tânăr decât noi cei de 20-30 de ani) trăiau sub Har, nu sub Lege. Din păcate, despre unii dintre ei nu mai putem vorbi liber, pentru că în România asta “post-comunistă” riscăm să intrăm sub incidența unei legi.

După o altă lege, Vișinescu, la 90 de ani, a primit de la “Justiție” 20 de ani de închisoare. Nu știu de ce, dar spiritul legilor acestei “Justiții” din România de acum mi se pare tare apropiate de spiritul genitorilor & dădacilor comunismului ăluia cu secera și ciocanul. Un spirit complet complet străin de spiritul celor care s-au împotrivit cu adevărat comunismului, în Duh și în Adevăr, înfruntând comunismul ca proiect (anti-)spiritual.

Și nu uitaţi: comunismul n-o murit, numa un pic s-o hodinit. Mașinăria funcționează iarăși din plin, sub altă firmă, nu mai defilează cu secera și ciocanul ci cu corectitudinea politică și cu „pro-choice”..


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


4 comentarii la „De ce condamnarea torţionarului Alexandru Vişinescu nu este istorică”

  1. Doamne ! la aproape 90 d
    e ani,ce sa spun ? O farsa sinistra,un circ penibil !Un senil de varsta mea tarat prin puscarii cu sadism si cruzime.Este unul din miile de criminali de joasa speta la baza mizerabilei ierarhii…Dar unde e PCR-ul cu toti activistii,duplicitari mizerabili,unde sunt magistratii asasini,judecatorii,procurorii ?Unde sunt ziaristii care clamau condamnarile,instigau la ura si la crima?Apoi represiunea din aparatul de stat si de partid ?Unde sunt o parte din intelectualii complici SI,la urma urmei gloata lase si muta care se facea ca nu vede si nu stie ?Unii sunt printre noi !Criminalii printre noi ! Au intarziat ,cel putin un sfert de veac!
    Iar putinii viteji,curati,sfintii neamului romanesc care au mai ramas printer noi sunt,in cel mai bun caz ignorati,daca nu ,calomniati,amenintati,insultat…De cine?De urmasii criminalilor,a tortionarilor ai acivistilor !

  2. Dl Alexandru Vişinescu a primit un mare har de la Dumnezeu: timp de pocainta.
    Insusi procesul si condamnarea e o incercare de a-l calauzi spre pocainta.
    Dumnezeu ingaduie ca un om sa moara, in momentul cel mai favorabil pt mantuire – Sf Paisie Aghioritul.

    Acuma mantuirea lui atarna de duhovnicul inchisorii unde va ajunge; la duhovnic nu ar fi ajuns in libertate in nici un caz. Daca duhovnicul inchisorii nu va reusi sa-l faca sa se pocaiasca, este normal sa vina sfarsitul.

    Si dincolo va gasi ce a semanat la Ramnicu Sarat…

    PS Exista o mentalitate sionista de dreptate lumeasca pt „victimele holocaustului” promovata pe exemplu de National geografic TV. Jale mare daca vreun gardian din lagaraele germane din timpul WW2 a scapat „nepedepsit”. Ca si cum nu ar exista „vamile vazduhului” sau Judecata de Apoi…
    Dl Alexandru Vişinescu a fost botezat: va da da socoteala AMARA pt fagaduintele botezului.

  3. „Eu unul știu că am avut șansa să întâlnesc oameni care au fost trecut prin iadul cel mai de jos al comunismului (Piteștiul cu reeducarea, Canalul cu exterminarea prin muncă, Aiudul cu exterminarea prin foame, etc.) și care nu aveau absolut nicio urmă de ură, de resentiment, de dorință de răzbunare față de cei care îi torturaseră în închisori. ”

    Am citit undeva ca par Iustin Parvu ar fi zis:
    – Mi-au trebuit 8 ani sa-i iert pe tortionarii mei, si 6 ani ca invat sa-iubesc.

    Parintele Roman Braga, in cartea de intervoiuri scoasa la Alba Iulia in anii 90, descrie un calugar care in inchisoare ii binecuvanta pe tortionarii sai. A murit putin timp dupa eliberare. Respectivul calugar stia scare pe de rost – in lagarul de exterminare.

    Daca ati fi mers la Sf Silvestru, par Galeriu ar fi fost un exemplu viu despre un om care nu si-as vorbit de rau persecutorii. La fel par Roman Braga (Pitesti), par Sofian, par Staniloae, Nicodim Mandita.

    Masura iubirii vrajmasilor nu e usor de atins; multa stradanie pt aceasta.

    PS: Daca vrei sa te impaci cu vrajmasii exista Acatistul Sf Fanurie.
    PS2: Am cunoscut un calugar de la man Caldarusani (par Vichentie + 2009). A facut puscarie pt credinta. Despre timpul cat a stat acolo atata mi-a spus: cand veneau unii cu condamnari mici, sau erau aproape sa fie eliberati, cei cu condamnari mari ii ispiteau mai mult…

  4. >Și nu uitaţi: comunismul n-o murit, numa un pic s-o hodinit.

    Mai exact: comunismul s-a retehnologizat…

Comentariile sunt închise.