Martiri buni și martiri răi?

Cred că majoritatea suntem de acord că toți cei ce și-au dat viața sau au suferit în temniţele comuniste pentru Dumnezeu şi neamul românesc sînt martirii noștri, ai tuturor. Nu contează că au fost legionari, țărăniști, liberali, socialiști sau nu au avut nici o apartenență politică. Din păcate, sînt unii care nu gîndesc așa. Ei împart martirii între „ai lor”, sînt buni și merită să fie păstrați în memoria noastră, şi ceilalţi, care, se înţelege, sînt răi şi trebuie aruncaţi la lada de gunoi a istoriei.

Iată ce spun ei:

[…] modele noastre nu trebuie să fie alese dintre admiratorii extremelor şi că putem să ne îndreptăm privirile spre repere mai înalte şi mai sigure ca Ion Mihalache, Augustin Vişa, Ilie Lazăr, Camil Demetrescu, Victor Rădulescu-Pogoneanu, Ioan Ovidiu Borcea, Ion Lugoşianu. Pr. Mihai Godo SJ, Pr. Ştefan Tătaru OFM Conv şi mulţi alţii. Ei sunt repere de fidelitate faţă de adevăr, curaj, smerenie, patriotism şi cumpătare, nu radicalii cărora li se oferă acum ediţii de lux, pagini întregi de ziar, seminare de fiţe şi zeci de articole insufleţite […]

Dumnezeu să-i odihnească pe cei menționați mai sus, nu mă îndoiesc că au iubit mult România dacă s-au sacrificat pentru ea. Eu mă întreb, oare de ce să nu ne amintim de toți martirii? De ce să-i uităm pe Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu, Gheorghe I. Brătianu, Radu Gyr, Ioan Ianolide, Constantin Oprișan, Nichifor Crainic, Prinţul Alexandru Ghica, Părintele Gheorghe Calciu, Dumitru Uță, Profesorul George Manu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Daniil de la Rarău (Sandu Tudor), Părintele Florea Mureşanu și mulți, mulți alții cărora le cer iertare că nu i-am amintit aici?

Se întreabă respectivii de ce „radicalilor acestora li se oferă acum ediţii de lux, pagini întregi de ziar, seminare de fiţe şi zeci de articole insufleţite”. Poate pentru că sînt mai cunoscuți opiniei publice? Poate că numele lor rezonează cu românii? Poate pentru că lumea îi iubește? Poate pentru ei sunt deja repere publice întru adevăr, curaj, patriotism, credinţă şi jertfelnicie?

Mărturisesc, cu rușine, că majoritatea celor menționați de ei în lista „martirilor buni” sînt anonimi pentru mine. Poate că respectivii, în loc să arunce cu invective și să jignească, ar depune eforturi ca să-i cunoaștem și pe acești martiri. Nici unul dintre ei nu trebuie uitat, absolut toți merită recunoștința și admirația noastră.

4 thoughts on “Martiri buni și martiri răi?

  1. >Cred că majoritatea suntem de acord că toți cei ce și-au dat viața sau
    >au suferit în temniţele comuniste pentru Dumnezeu şi neamul românesc
    >sînt martirii noștri, ai tuturor.

    Cei care au urmat neabatut predania Sfintilor Parint au fost in toate epocile O MINORITATE !

    Sinodul de la Laodiceea a hotarat ca „niciun crestin nu se cuvine sa paraseasca pe martirii lui Hristos si sa se duca la pseudo-martiri adica la ai ereticilor, sau la cei ce mai inainte au fost eretici; caci acestia sunt straini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dansii sa fie anatema” – Canonul 34, [63; 225].

    Sfantul Ciprian al Cartaginei a spus ca „asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444].

    PS: Din aceasta perspectiva, greco-catolicul Corneliu Coposu nu are cum sa stea in vesnicie alaturi de Sf Ilie Lacatusu Marturisitorul, Corneliu Zelea Codreanu, Ion Ioanolide sau Valeriu Gafencu.

    • Cred ca autorul articolului nu se refera numaidecat la canonizarea respectivilor. Pe plan teologic aveti dreptate, dar ca romani ii putem privi si pe Coposu sau Ogoranu drept eroi ai neamului.

  2. >Cred că majoritatea suntem de acord că toți cei ce și-au dat viața sau au
    >suferit în temniţele comuniste pentru Dumnezeu şi neamul românesc sînt
    >martirii noștri, ai tuturor. Nu contează că au fost legionari, țărăniști, liberali,
    >socialiști sau nu au avut nici o apartenență politică.

    Puteti da nastere la confuzii. Dupa evenimentele sin dec 89, BOR i-a proclamat pe cei morti „in revolutie” EROI MARTIRI si NU SFINTI MARTIRI !
    SUNT DOUA CATEGORII DIFERITE SI ESTE IMPORTANTA DIFERENTIEREA !

    Eroul martir nici nu suntem siguri ca s-a mantuit. Cine stie in ce pacate de moarte au trait unii, e drept in coditiile lipsei minimei educatii religioase. Biserica se roaga pentru sufletele lor in speranta scoaterii lor la lumina.

    Soldatul cand pleaca la razboi, se spovedeste, primeste Sfanta Impartasanie. Si daca moare in pocainta se mantuieste. Pt cel nespovedit, neimpartasit mort in lupta, iadul este o alternativa, chiar daca „jertfeste viata” pt o cauza dreapta.
    Sacrificiul vietii unui om in razboi, pentru neam si tara, nu asigura mantuirea, daca acesta a trait nepocait si in pacate de moarte.
    Parintele Nicodim Mandita, spune ca atunci cand e razboi, multi din cei ce mor ptimesc dreapta pedeapsa a lui Dumnezeu. Razboiul trebuie privit si ca o implinire a dreptatii Lui.

    Comunismul a fost totusi o pedeapsa ingaduita de Dumnezeu pt pacatele noastre.

  3. MARTÍR, -Ă, martiri, -e s.m., s.f.
    Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
    ♦ Spec. Mucenic (al bisericii).
    ♦ P. gener. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman, bătaie etc.
    ————-
    VÍCTIMĂ, victime, s.f.
    1. Persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societăţii, din cauza propriilor greşeli etc.
    2. Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nenorocite (boală, accident, jaf, crimă etc.).
    ————
    ERÓU, eroi, s.m.
    1. Persoană care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. …
    3. (În mitologia greco-romană) … persoană ….sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite.
    ———————-
    Definitia crestina (adica ortodoxa):
    http://ro.orthodoxwiki.org/Mucenic
    Mucenicii sau Martirii (gr. μαρτυρος – martor) sunt cei ce și-au dat viața mărturisind pe Iisus Hristos în condiții extreme. Mucenicii sunt primii sfinți ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului Duhului Sfânt.
    Si in cadrul clasificarii, „… nou mucenic sau nou sfințit mucenic – „noii” mucenici sunt mucenicii apăruți după vechile perioade ale persecuțiilor și după persecuțiile din vremea iconoclasmului, mai „nou”, adică … până în zilele noastre, cum ar fi mucenicii din vremea prigoanei comuniste.
    …. Cultul mucenicilor se dezvoltă după modelul cu cultul eroului antic.
    Ei erau pentru creștinii din antichitate „eroii credinței”, și, după înțelegerea creștină, nici nu ar fi putut da mărturie până la moarte fără ajutorul harului lui Dumnezeu”
    =====================
    „Cred că majoritatea suntem de acord că toți cei ce și-au dat viața sau au suferit în temniţele comuniste pentru Dumnezeu şi neamul românesc sînt martirii noștri, ai tuturor.”
    Prin reflex, automatism de reactie… poate ca DA!
    Nu cred – totusi – ca „majoritatea” considera asa ceva cand apare preocuparea pentru intelegerea adevarului, adica a semnificatiei – in acest caz.
    … poate in mediul si in discursul laic, „politically correct”… unde semnificatia in comunicare este – DE REGULA – bazata pe definirea materialist-atee din DEX 1998 aratata mai sus unde si „norocul” este un factor important, cica!.
    ————–
    Noi insa cunoastem expresia „comuna” – precum ca cineva se „victimizeaza”, „face pe martirul”!
    Comuna dar – simtim – ca este ofensatoare si fata de cel care arata suferinta, nemultumire (false ori ba) si pentru semnificatia adevarata a termenilor pe care o intuim in cultura noastra.
    In cazul nesigurantei de apreciere este necesar sa arat ca putem sesiza atat ne-considerarea semnificatiilor cat si estimarea personala, recunoscuta – „cred ca…” si distingem teoretic:
    – eroarea cognitiva = Atentia subiectiva (tendinta umana de a trage concluzii incorecte in anumite circumstante bazate mai degraba pe factori cognitivi decat pe evident si rational = neglijarea datelor importante la realizarea unei corelatii sau asociatii.)
    – validarea subiectiva (apare in special pentru credintele deja existente si implica irationalul, corelatia iluzorie in care oamenii percep intr-un mod fals asocierea intre doua evenimente, etc.)
    —————-
    Citez (https://saccsiv.wordpress.com/2012/02/29/mugur-vasiliu-trei-notiuni-eroumartirvictima-cateva-consideratii/ ):
    „Mai întâi trebuie spus că nu poate exista un cult al „eroilor” – şi atât.
    Fiindcă se pune întrebarea, „ai cui sunt eroii?”; sau: „ce fel de eroi”.
    … Aici stă rezolvarea: pentru români, eroi ai neamului sunt martirii, mărturisitorii, mucenicii, care poartă dacă este nevoie arma întru apărarea credinţei şi a neamului, şi care, asumat îşi asumă suferinţa – suferinţă, care în acest caz, se numeşte jertfă.
    Astfel că despre „cultul eroilor neamului” nu se poate vorbi la români decât în interiorul Bisericii.”
    ——————
    Despre mantuire … fara martiraj, nu avem alte cunostiinte cum se poate mantui un om fara Fiul lui Dumnezeu – Iisus, adica fara sa-l marturiseasca pe Hristos, fara sa-I fie credincios, Ortodox. (Diferentele dogmatice, ritualice, etc. si anatemele nu arata decat ca mai „tine” cineva credinta mantuitoare vie!)
    Stim ca „Martirii ereticilor nu sunt martiri!” – Sinodul 5 Laodiceea, canonul 34
    MARTIRII ERETICILOR NU SUNT MARTIRI

    “Nici un creştin nu se cuvine să părăsească pe martirii lui Hristos şi să se ducă la pseudomartiri, adică la ai ereticilor sau la cei ce mai înainte au fost eretici; căci aceştia suni străini de Dumnezeu.
    Deci cei ce se vor duce la dânşii să fie anatema.”
    10, 11, 45, 46, 64, 70 ap.; 2, 4 sin. III
    ec; 6, 9, 32, 33, 37 Land.; 83 Cartag.; 9 Tim. Alex.
    ——————
    Mai stim de exempu … In vedenia Sf. Ierarh Nifon e vorba de paganii „buni” care NU AU AFLAT de Hristos. Aici e vorba de un pagan “bun” care A AFLAT, dar a tot amanat increstinarea.”
    Ereticii fiind idolatri sint pagani…
    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

Spune-ți părerea