Cum dezinformează „maestrul” Ion Cristoiu

Iată că și domnul Ion Cristoiu are nevoie de o doză zdravănă de lecitină.

Mai jos îl vom confrunta pe domnul Ion Cristoiu din prezent cu domnul Ion Cristoiu din octombrie 2000.

Ion Cristoiu din prezent:

Marian Munteanu a vrut să candideze la Preşedinţie, în 2000, din partea PNR, formațiune condusă de Virgil Măgureanu. (fals, n.n.)
N-a tresărit nimeni atunci la decizia luată de PNR.
Au fost tresăriri la acceptarea de către Marian Munteanu a condiţiei de candidat al lui Virgil Măgureanu.
N-a tresărit, deoarece PNR era un partid mic, în căutare disperată de lovituri mediatice şi, în plus, avea o platformă naţionalistă.

[…]

Marian Munteanu e practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită, altfel spus, un naționalism peste care s-au turnat ciubere de agheasmă: România e Grădina Maicii Domnului; România e o bucățică de Rai; România e ținta străinilor hrăpăreți, care vor s-o stoarcă de bogății; România e Noul Ierusalim. (blogul domnului Cristoiu)

La data de 25 octombrie 2000 domnul Ion Cristoiu scria un articol intitulat „Gestul exemplar al lui Marian Munteanu” din care redăm următoarele:

M-am numărat printre putinii jurnalisti care au salutat aparitia lui Marian Munteanu în plutonul candidatilor la Presedintie. Spre deosebire de altii, nu vedeam o incompatibilitate între fostul lider al universitătii si Alianta Natională (PNR-PUNR). În plus, cunoscându-l mai bine pe Marian Munteanu, stiam că e o personalitate redutabilă, un politician de fortă, în stare, prin campania purtată, să strângă multe voturi. Nici acum când Marian Munteanu si-a anuntat public divortul de AN nu renunt la teza că între tânărul candidat si formatiunea condusă de cuplul Virgil Măgureanu – Valeriu Tabără ar fi o incompatibilitate. Spunând acestea mă refer, printre altele, si la nationalismul luminat comun lui Marian Munteanu si alianta PNR-PUNR. (sublinierile îmi aparțin)

[…]

Ca să nu mai spunem că Marian Munteanu si-a propus drept temă a campania sale denuntarea celor 10 ani de politicianism dâmbovitean, propunând împrospătarea clasei noastre politice prin atragerea tinerilor, tinuti departe de politică fie pentru că scena a fost tot timpul ocupată de aceiasi actori îmbătrâniti în ticuri stiute pe de rost în gesturile si declaratiile lor, fie pentru că spelunca politică postdecembristă le-a făcut scârbă. Ajuns candidat, Marian Munteanu a trecut la transpunerea în practică a credintei sale, cerând ca pe listele pentru Parlament ale AN să-si găsească locul cât mai multi tineri. Politicienii n-au înteles că această miscare era singura sansă a formatiunii de a iesi din anonimat, de a birui în confruntarea cu alte partide, deja înfipte solid în constiinta românilor. Drept urmare, fruntasii Aliantei Nationale s-au grăbit să treacă pe liste oamenii lor, dând deoparte tinerii de dragul unor membri marcanti ai PNR si PUNR, ahtiati să ajungă în Parlament. Astfel, Marian Munteanu si-a dat seama că e folosit pe post de locomotivă pentru a trage un tren hodorogit, plin de pasageri cu cefe groase, multumiti să privească pe ferestre succesiunea peisajului. Om lucid, candidatul a realizat că refuzul formatiunii de a tine cont de teza sa privind promovarea tinerilor îi aduce un dublu dezavantaj: a) îl transformă într-un simplu fanfaron; b) micsorează drastic sansele Aliantei Nationale de a trece drept o formatiune net diferită de alte partide, nouă pe scena prăfuită a politicii noastre. Rămânând mai departe candidat, el risca să-si compromită definitiv destinul politic. Decizia sa e, din acest punct de vedere, salutară. Ea trădează o personalitate puternică, deosebită de cea a multor politicieni postdecembristi, gata de orice compromis numai pentru a ocupa un loc în Parlament sau de a fi, timp de câteva luni, vedete ale clipei. (sursa)

Iar despre cum a ajuns Marian Munteanu să „colaboreze” cu Virgil Măgureanu am scris ieri. Tot acolo găsiți și articolul integral de atunci al domnului Ion Cristoiu.

The following two tabs change content below.

Tudor Marincu

2 thoughts on “Cum dezinformează „maestrul” Ion Cristoiu

  1. Acum serios vorbind: mai exista oameni inteligenti in tara asta care nu fi constatat ca in pana lui Ion Cristoiu salasluiesc concomitent un talent scriitoricesc remarcabil dar si o lipsa de caracter cum rar se mai vede?
    De altfel nu este prima oara cand acest om scuipa unde a lins. Sau ”vita-vercea”. PACAT, „MAESTRE”!

  2. Poate de aceea este si peltic!Madularul naravas il tradeaza in functie de unde vin banii.Din pacate pentru noi cetatenii majoritari, banii se capitalizeaza numai in buzunarul unora ca alte Cristoiu,Popescu….!

Spune-ți părerea