I. G. Duca, între mit și realitate

15 noiembrie 1933 – Cade guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod. I. G. Duca, șeful PNL, este însărcinat cu formarea noului guvern și pregătirea alegerilor parlamentare care se vor desfășura la data de 20 decembrie 1933.

Începe campania electorală marcată de violențe din partea forțelor de ordine împotriva reprezentanților partidelor de opoziție, PNȚ, Garda de Fier, Uniunea Agrară a lui Constantin Argetoianu etc.

Iată ce consemna Constantin Argetoianu în jurnalul său la data de 20 decembrie 1933, ziua alegerilor:

20 decembrie 1933. Azi alegeri pentru Cameră. Zăpada enormă căzută…..(va face ca) delegații opoziției să nu ajungă la secțiile de vot lăsând astfel guvernului cale deschisă pentru toate matrapazlâcurile electorale. Șeful nostru de la Hotin, bătut și sechestrat. O femeie omorâtă la Sighișoara, un alegător ucis la Dolj, asistenții și delegații arestați în mai multe județe, iată, fără să mai vorbesc de câteva bătăi și nenumăratele sechestrări în Basarabia, bilanțul pre-electoral al Uniunii Agrare. (Constantin Argetoianu, „Însemnări zilnice” (1933-1937)

De același tratament se „bucură” și reprezentanții Gărzii de Fier. Cele mai grave incidente se petrec în 22 noiembrie la Constanța, unde este împușcat de poliție studentul legionar Virgil Teodorescu în timp ce lipea afișe electorale, în 28 noiembrie la Iași unde este împușcat de poliție Constantin Niță, de profesie șofer, și în 9 decembrie în județul Vlașca, unde este omorât în bătaie de către jandarmi țăranul Nicolae Bălăianu.

Grup de legionari după o zi de campanie electorala în 1933
Grup de legionari după o zi de campanie electorala în 1933

În ciuda tuturor adversităților, Garda de Fier depune liste de candidați în 66 de județe. În aceste condiții I. G. Duca decide să dizolve Garda de Fier în data de 9 decembrie, cu o zi înainte de data limită de depunere a listelor de candidați pentru a preveni înscrierea legionarilor pe alte liste sau sub un alt nume de partid.

Iată ce scria Constantin Argetoianu în jurnalul său la data respectivă:

9 Decembrie 1933. Cu privire la dizolvarea Gărzii am aflat lucruri interesante. Cel care a pus toată procedura aceasta la cale a fost Titulescu. El l-a învârtit pe rege si l-a convins că Garda de Fier e în serviciul hitlerismului și că succesul ei ar fi egal cu implantarea influenței germane în România. Cu Zelea Codreanu tare și mare, România ar începe să graviteze în jurul Berlinului și am pierde astfel prețioasele noastre alianțe de azi. Gardismul e sinonim cu aventura și trebue distrus cât e timp. Date fiind complicitările lui Vaida cu Garda, Titulescu l-a convins pe rege că numai liberalii și Duca pot desființa pe Codreanu și pe ai lui, iar pe de altă parte, a convins pe Duca să-și ia această sarcină asupra sa. Și așa s-a format guvernul Duca. Să fi fost acesta secretul pe care regele mi-a declarat că nu mi-l poate spune, dar că mi-l va spune odată? Se prea poate. Astfel stând lucrurile, cuvântul lui Titulescu a fost hotărîtor pentru procedura de dizolvare a Gărzii. Duca a hotărît să se decreteze dizolvarea prin Jurnal al Consiliului de Miniștri așa cum se făcuse mai înainte, căci Garda de Fier mai fusese dizolvată încă odată, de Mihalache. (Constantin Argetoianu, „Însemnări zilnice” (1933-1937)

În Monitorul Oficial din 9 decembrie 1933 găsim:

Jurnalul Consiliului de Miniştri din 9 decembrie 1933 privind dizolvarea Gărzii de Fier

Consiliul de Miniştri în şedinţa sa din 9 decembrie 1933.

Luând în deliberare referatul d-lor miniştri de justiţie şi interne;

Având în vedere că în ţară funcţionează o grupare politică denumită la început “Legiunea Arhanghelului Mihail”, iar azi “Garda de Fier”.

Considerând că prin programul şi acţiunea sa din ultimul timp această grupare urmăreşte pe de o parte schimbarea pe cale revoluţionară a ordinei legale în stat şi pe de altă parte întronarea unui regim social şi politic contrar celui statornicit atât prin Constituţie, cât şi prin tratatele de pace.

Având în vedere că, după cum se constată din referatele d-lor miniştri de interne şi de justiţie, mijloacele de acţiune ale acestei grupări sunt teroarea şi violenţa;

Considerând că prepararea unor astfel de mijloace teroriste are loc la reuniuni clandestine şi cu caracter conspirativ;

Considerând că în acelaşi timp executarea lor se va face prin formaţiuni de luptă înarmate, a căror activitate constituie un izvor permanent de dezordine, dând loc la acte de rebeliune împotriva autorităţilor statului, şi contribuind prin aceasta la crearea unei stări de natură a aduce anarhie în ţară;

Considerând, aşadar, că funcţionarea acestei grupări constituie o primejdie pentru liniştea publică şi pentru existenţa statului;

Considerând, pe de altă parte, că această grupare a devenit ilegală şi că nu este posibil ca ţara să fie chemată să aleagă între ilegalitate şi lege, între anarhie şi ordine;

Având în vedere că liberul exerciţiu al drepturilor individuale şi ale dreptului de asociaţiune este garantat de Constituţie numai cu respectarea ordinii publice şi a siguranţei statului;

Că în asemenea împrejurări excepţionale, Constituţia, prin art. 107 consacrând actele de guvernământ, dă dreptul guvernului de a recurge la măsuri supreme de apărare a statului;

Considerând că legea din 23 decembrie 1925, prin art. 2, defineşte actele de guvernământ ca “măsuri luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică, la siguranţa statului, internă sau externă, sau la alte cerinţe de ordine superioară”;

În virtutea art. 107, ultim aliniat din Constituţie şi a art. 2 al legii din 23 decembrie 1925, hotărăşte:

Art.I. Gruparea “Arhanghelului Mihail” astăzi “Garda de Fier” este şi rămâne dizolvată.

Art. II. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi.

Art. III. Sunt interzise:

a) Întrebuinţarea de semne distinctive, purtarea de uniforme, steaguri şi orice alte simboluri sau forme exterioare prin care s-ar căuta să se exteriorizeze participarea persoanelor la activitatea zisei grupări;

b) Ţinerea oricăror adunări, inclusiv adunările limitate, formarea de cortegii, precum şi orice acţiune politică sau de propagandă, individuală sau în grup, publică sau clandestină a membrilor acestor grupări sau a altor persoane care vor urmări scopurile grupării dizolvate;

c) Adunarea de fonduri sau a oricăror alte mijloace materiale pentru continuarea sau repetarea activităţii acestei grupări;

Art. IV. Toate listele de candidaturi depuse pe baza legii electorale în vederea alegerilor legislative care încep la 20 decembrie 1933 în numele şi cu semnul grupării “Garda de Fier” sunt nule şi neavenite.

D-nii miniştri de interne (Ion Inculeț, n.n.) şi de justiţie (Victor Antonescu, n.n) sunt însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a acestui jurnal. (Monitorul oficial din 9 decembrie 1933)

Dar guvernul nu se limitează doar la desființarea Gărzii de Fier. În zilele următoare sunt arestați și întemnițați, fără nici o formă legală, peste 10.000 de legionari. Se consemnează 20 de morți și câteva sute răniți în ciocnirile dintre forțele de ordine și legionari în zilele de 10 și 11 decembrie. Printre cei arestați se află și Nicolae Constantinescu originar din Galați, economist de profesie, licențiat al Academiei Comerciale, care era candidat pe listele din Făgăraș, Ion Caranica, student la Academia Comercială și gazetar, care fusese în capul listei electorale pentru județele Durostor și Caliacra și Doru Belimace care era licențiat al Facultății de Litere a Universității din București și student la Facultatea de Drept. Aici decid să se răzbune și pun la cale asasinarea lui I. G. Duca.

Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace (Nicadorii) în timpul procesului
Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace (Nicadorii) în timpul procesului

Corneliu Zelea Codreanu se ascunde și nu este arestat. Din ascunzătoare transmite în data de 10 decembrie 1933, prin intermediul Generalului Cantacuzino Grănicerul, următorul ordin:

Camarazi,

1. Veți aștepta cu calm și cu aceiași neinvinsă eroință desfășurarea furtunii.

2. Nu vă veți îndoi niciodată că aceasta este calea marilor izbânzi.

3. Vă veți supune măsurilor justiției în ale cărei virtuți am crezut și vom crede nemărginit.

4. Voturile voastre în număr de peste 200.000 (două sute de mii), le veți împărți după cum urmează, ascultandu-mă și de această dată fără șovăire.

  1. Legionarii din Ardeal vor vota cu Iuliu Maniu;
  2. Legionarii din Vechiul Regat și celelalte Ținuturi vor vota cu Gheorghe Brătianu;
  3. În județele în care candidează personal Mareșal Averescu, îi veți da voturile și vă veți pune la dispoziția sa în orice provincie ar candida.
  4. Veți lupta pentru acești trei oameni cu acelaș dor ce ați fi luptat pentru propria voastră mișcare. Veți pune în joc toate puterile voastre pentru ca să-i vedeți biruitori, așa cum ați dori să ne vedeți pe noi.

Oamenii acestia nu au credintele noastre, dar mai bine cu ei, decat cu cei ce s’ar parea ca au credintele noastre, dar sunt lipsiti de caracter.

Turcii n’au avut credinta lui Stefan cel Mare, dar acesta i-a preferat pe ei inaintea tuturor popoarelor crestine din vecinatate, tocmai pentruca acestora le lipsea caracterul.

Tin insa sa fac o precizare: cu acesti oameni nu m’am intalnit, n’am vorbit, nu mi-au cerut acest lucru si nici nu le-am promis.

Ordinul vi-l dau dela mine, izvorit din constiinta mea ca trebuie sa votati, ca nu este bine sa va anulati voturile.

In nici un caz nu veti vota cu cuzistii:

1. Pentruca cuzistii si de asta data ca si in trecut sunt o alta fata a guvernului. A-i vota inseamna a da voturile guvernului care ne-a facut inalta onoare, in fata istoriei, de-a ne disolva.

2. Pentruca bancherii iudeo-francezi n’au cerut liberalilor desfiintarea cuzismului, nici macar oprimarea sau stingherirea lui, desigur pentru motivul ca acesti stapani sunt multumiti de modul cum se comporta cuzismul si le convine existenta lui sau in cel mai bun caz, n’au nici o teama de el.

3. Pentruca m’am convins adanc ca nu te poti increde in cuvantul cuzistilor; sunt oameni fara caracter, capabili de orice compromisuri, chiar si de acela de-a se pleca si-a saruta cu umilinta mana acestor bancheri care au cutezanta de a-si lua aerul de stapani la noi acasa, considerandu-ne ca o colonie a lor. Deci nu prin cuzism vad eu ca s’ar putea invinge cutezanta bancherilor jidani dela Paris.

Socot ca o mare nenorocire, in adancul constiintei mele de Roman, indreptarea miscarilor nationale pe caile cuzismului.

Camarazi,

Astept dela voi in ceasul acesta dovada disciplinei, a credintei voastre si a celei mai darze rezistente. Aduceti-va aminte necontenit de mortii nostri care ne leaga si care ne poruncesc.

Impartasind cu voi toti durerea tuturor loviturilor ce le primiti, beau alaturi de voi din paharul durerilor si al nedreptatilor, avand mai mult ca oricand insa, credinta ca maine vom bea impreuna din paharul sfintit de jertfe al biruintii legionare.

Va imbratisez cu vechea camaraderie,

CORNELIU ZELEA CODREANU
Seful „Garzii de Fier”

Cum era de așteptat, alegerile sunt câștigate de o manieră categorică de PNL cu 51% din voturi.

Abia după desfășurarea alegerilor, în zilele de 26 și 27 decembrie 1933, sunt eliberați majoritatea legionarilor reținuți abuziv.

La data de 29 decembrie 1933, în gara Sinaia, este ucis I. G. Duca de Nicolae (Niki) Constantinescu cu complicitatea celorlalți doi legionari, Ion Caranica și Doru Belimace.

Ziarul Universul din 31 decembrie 1933
Ziarul Universul din 31 decembrie 1933

La vremea respectivă regele Carol II a fost bănuit că ar fi fost implicat în asasinatului lui Duca sau că l-ar fi încurajat. Iată ce scrie Armand Călinescu în memoriile sale:

In ziua de 29 Decembrie 1933, primul-ministru a fost chemat la Sinaia, pentru o întrevedere cu Carol al II-lea. I.G. Duca a rămas foarte surprins de această neasteptată audientă, dat fiind faptul că nu erau probleme de stat atât de stringente care să o reclame. Audienta a durat două ore, dupa care primul-ministru urma sa se întoarcă la Bucuresti cu trenul dela ora 21 si 15 minute. La gară, I.G. Duca, însotit de Dr. Costinescu si de alti prieteni politici, trebuia să parcurga, până la vagonul guvernamental, întreg peronul. După ce a făcut câtiva pasi, a explodat pe neasteptate o petardă, învăluind in fum tot peronul gării. In panica creată de explozie legionarul N. Constantinescu s’a apropiat de Duca, cu o mână l-a prins de umăr, iar cu cealaltă i-a tras în ceafă cinci gloante, omorîndu-l pe loc.

Asasinul a avut complici doi tineri macedoneni: Belimace si Caranica.

Rolul regelui in săvârsirea acestei crime politice nu a fost elucidat. Totusi, cererea sa ca trupul lui Duca să fie imediat transportat la Bucuresti, acceptarea, cu multă greutate, ca el sa fie depus la castelul din Sinaia, lângă camerele servitorilor, neprezentarea de condoleante familiei, neparticiparea la funeralii, sânt elemente care ilustrează o comportare cel putin stranie.

Iar Henri Prost, în lucrarea sa „Destin de la Roumanie – (1918-1954)”, apărută la editura Berger-Levrault din Paris scrie:

Nu este hazardată presupunerea că această chestiune a fost o masinatie a Palatului, cu complicitatea ministrului de interne, Inculet, si a prefectului politiei, Gabriel Marinescu. Regele si metresa lui il detestau pe Duca, care, in Iunie 1930, se pronuntase împotriva restauratiei si chiar si mai violent împotriva întoarcerii in tară a favoritei. Pe de altă parte, Elena Lupescu nu putea, pe bună dreptate, să nutrească simpatie fată de antisemitism, iar Carol era îngrijorat de amploarea pe care o lua ridicarea lui Codreanu. Lichidand cu brutalitate Garda de Fier prin Duca si lăsând să cadă responsabilitatea acestei actiuni asupra acestuia, regele si anturajul său stiau că îl fac pe Duca obiect al razbunării Căpitanului; împuscau astfel doi iepuri dintr’o lovitură. Cum mai putea fi pus sub semnul îndoielii faptul că politia lui Inculet a permis ca Duca să fie asasinat? Cei trei asasini au stat in sala de asteptare a gării Sinaia de la ora 11 dimineata până la ora 8 seara, făra ca nimeni să le fi remarcat prezenta neobisnuită; or, opt politisti erau însarcinati cu asigurarea securitătii presedintelui consiliului si trebuiau să-l însoteasca peste tot.

Dintr’o ciudată neglijentă, peroanele gării fusesera lăsate în semiîntuneric.

Un gând despre “I. G. Duca, între mit și realitate

  1. Vânzarea de arme,desi imorala,este de exemplu scopul major al deplasarilor lui François Hollande: vinde zeci de Rafale in Egipt.India,Arabia Saudita (sau „SauZdita”, cum scria un ilustru in „Adevarul”).
    Nu e acuzat pentru.
    Atunci,care-i eventuala problema cu presupunerlile in legatura cu niscai puscoace?

Spune-ți părerea