Toate acuzațiile aduse lui Marian Munteanu converg într-una fundamentală: este naționalist. Marian Munteanu nu ar fi devenit un ”caz” și nu ar fi fost din nou obiectul unei tentative de asasinat moral, dacă nu era naționalist. Și nu de orice fel, ci de tip creștin.
Aparent paradoxal, același naționalism le provoacă frisoane agenților Stîngii globaliste și uniformizante și îi face hipercritici pe naționaliștii puriști. Primii se tem de ce înseamnă Marian Munteanu, ceilalți se tem că acesta nu se va ridica la așteptările lor. Puriștii naționalismului mai au totuși șansa de a se lămuri pe parcurs. Însă, sclavii neo-marxismului – botezat ”corectitudine politică” – nu au nici interesul, nici tăria de caracter pentru a o face.
Aceștia au ”tradus” naționalismul lui Marian Munteanu în felurite chipuri: legionarism, național-comunism (via Securitate), populism extrem (în slujba Moscovei). Iar pentru mulți dintre acuzatori cele trei ”isme” se întrepătund, cînd nu se suprapun pînă la identificare. Este o viziune aberantă, ușor de expediat prin apelul la istorie – atît la cea românească, cît și la cea personală a lui Marian Munteanu.
Nu mă voi ocupa de demontarea acestor etichetări, pentru că nu contează, în mod serios, nici pentru preopinenți, nici pentru eventualul electorat al lui Marian Munteanu.
Pe acuzatorii publici ai lui Marian Munteanu nu-i interesează etichetele sub care îl înghesuie pe acesta decît în măsura în care ele sînt cît mai compromițătoare. Adevăratul lor obiectiv este acela de a lovi nimicitor în ansamblul de idei și credințe pe care Marian Munteanu îl afirmă și îl reprezintă. Doborînd omul speră că vor distruge și crezul în numele căruia vorbește acesta.
Cu alte cuvinte, pentru ei nu are nici o importanță dacă Munteanu este legionar, fascist, nazist, putinist, național-securist, creștin-democrat, liberal clasic sau conservator. Ei judecă totalitar: nu ești de-al nostru, ești împotriva noastră, deci ești un pericol și te vom elimina! Și nu e de-al lor pentru că și-a asumat valori care nu doar că le sînt străine, dar le repugnă: Biserică, neam, familie, patrie… (Observați că și orientările politice înșiruite mai sus se raportează diferit la aceste valori.) Și pentru că promovează principii care nu le convin: libertate, meritocrație, democrație participativă, interes național, onoare, incoruptibilitate, responsabilitate, suveranitate, identitate, cultul eroilor, excepționalism românesc, tradiție…
Victoria lui Marian Munteanu ar însemna izbînda acestor valori și principii. Nu pentru că omul ar fi întruparea fără de cusur a unor idei, ci pentru că poporul ar dovedi atașament față de aceste idei și disponibilitatea de a da credit celor care vor să le reprezinte politic. Ar fi începutul unei revoluții. Echivalent cu marginalizarea și poate, în perspectivă, cu anularea socială a promotorilor neo-marxismului de toate expresiile.
Prin urmare, lupta lor este una de supraviețuire, mai abil sau mai stîngaci camuflată sub noțiunea de interes național – pe care au învățat să-l invoce des și să nu-l slujească niciodată. De aici strigătele alarmiste: ”Munteanu va deturna PNL și România de la cursul democratic și euro-atlantic!”.
Pe ce se bazează? Pe simpla presupunere, pe care ne-o livrează drept certitudine, că viziunea lui Marian Munteanu este greșită (cînd îi acordă acestuia măcar atributele autenticității și al loialității) sau este reprezentarea unei trădări naționale. Deși nu pot dovedi nici una, nici alta.
Și cine îndrăznește să afirme aceste lucruri? Taman cei care, de 26 de ani încoace, au probat prea des că nu sînt nici loiali statului român, nici adepți ai unei gîndiri mereu binefăcătoare.
Ce anume le dă dreptul să decidă, în răspărul realității, că numai ideologia lor este bună și, prin urmare, doar ea are drept de existență în cetate? Forța! Forța propagandei, forța unor structuri ale statului pe care le controlează, forța banilor cu care sînt plătiți regește din surse interne și/sau externe, forța legii – chiar și dacă legea este antidemocractică, anticonstituțională și antinațională sau tocmai de aceea.
Poate că, în alt context, candidatura lui Marian Munteanu la o funcție publică, nu ar fi stîrnit o asemenea serie de atacuri înverșunate, iraționale și murdare. Dar astăzi ea are premisele unei victorii: contextul național și european și calitățile personale ale candidatului.
În Europa renaște naționalismul, Polonia și Ungaria fiind deja exemple de reușită a acestuia, în mod pașnic, democratic și fără deteriorarea relațiilor externe. În România, de asemenea, se observă creșterea constantă în ultimul deceniu a unui curent național-creștin, care a avut și are manifestări publice remarcabile (în ciuda embargoului la care este supus în general de mass media). Marian Munteanu este un lider autentic, cu viziune, personalitate, știința de a conduce oamenii, discurs elocvent și un parcurs profesional admirabil. În plus, are o aură de erou pe care detractorii săi i-o măresc, încercînd să i-o distrugă.
Pe acest fond, indiferent de divergențele de opinii de la vîrful mișcării civice și cultural-politice care a născut, alimentează și conduce curentul național-creștin, o realitate se impune: Marian Munteanu este exponentul care îi poate da o nouă dinamică.
Aceste premise sînt clare și pentru dușmani. De aceea, discuția nu se poartă pe marginea expertizei manageriale a lui Marian Munteanu sau pe substanța programului său pentru București, ci pe trecutul său, pe care, dacă nu-l pot dovedi tenebros, măcar încearcă să-l comunice ca fiind unul de compromis și compromițător. Trecutul este întotdeauna mai ușor de mistificat de propagandă decît prezentul și cu atît mai simplu de manipulat într-o epocă a superficialității ridicate la rang de virtute.
Intenția contestatarilor lui Marian Munteanu este de a transmite că un om cu un trecut urît are idei urîte. Și că dacă oarecînd el nu a reușit să facă rău este doar pentru că a fost oprit la timp de gardienii ”binelui public” (dintre care, să reținem, în paranteză, unii sînt anchetați penal pentru faptele lor de atunci). Or acum efortul gardienilor este îngreunat de sprijinul de care se bucură Marian Munteanu și, prin el, întregul curent național-creștin, din partea PNL, pare-se cel mai mare partid de la noi. Nu fac subiectul acestui text motivațiile și riscurile asocierii cu PNL, fapt este că opțiunea a fost luată și ea produce efecte.
În concluzie, miza alegerilor pentru Primăria Capitalei este o schimbare radicală de paradigmă la nivel nu doar local, ci național. Drept care, antagonismul dintre forțele naționale și cele antinaționale este atît de pronunțat încît nu mai permite neutralitatea. Trebuie să alegem de care parte sîntem, pentru că vom suporta oricum consecințele și nu ne va fi ușor să ne iertăm dacă am asistat impasibili, în pofida idealurilor noastre.
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
- România Mare în Europa - 28 ianuarie 2024
Il cunosc pe Marian Munteanu de atata amar de ani. In primul rand nu inteleg de ce un patriot, un adevarat roman european, un anticomunist, care a suferit mult de pe urma calailor „stalinisti” sa fie atacat in presa cu salbaticie!? Sa fii drept, cinstit si cu dragoste de romani nu este bine. Dar cum ati vrea voi cei platiti cu bani de la Soros, sa fie un candidat la Primaria Capitalei? Asa ca voi, tradatori de neam si tara, turnatori ordinari ai celor care conduc astazi Romania, viermi analfabeti fara de minte si suflet. Tara se prabuseste sub voi si credeti ca faceti bine romanilor invetand fapte ale unui om prin fata caruia nu ii puteti trece. Marian Munteanu l-a iertat pe minerul care a incercat sa ii taie capul, dar nu a uitat pe cei care au adus minerii, fiind patru zile in coma. Cine a multumit minerilor? Iliescu. Voi sunteti mai rai decat minerii si la fel de cutre ca Iliescu. Voua cine va multumeste? „Binomul”, cei care au condamnat-o pe doamna Rarinca, fiii si fiicele, dar si amantele securistilor, judecatorilor, procurorilor, „analfabetii” sub acoperire prin televiziuni si ziare.com. Aveti copii analfabeti ai cuvantului si soartei? Ce educatie le dati? Cum ii cresteti? Cu ce bani? Cum vor fi aceste progenituri ale voastre peste ani? Vor pretui adevarul, libertatea, dragoste de tara? Nicidecum. Cu bani murdari nu se pot creste copii adevarati. Romanii trag greul dupa voi, iar copii adevaratilor romani vor trage si mai mult greu dupa bastarzi vostri. Este o reactie in lant care nu se va sfarsi curand si care distruge Tara.
Am plecat din Romania alungat de tatii vostri comunisti si securisti. Nu puteam sa mai suport faradelegile si ticaloseniile lor. M-am rupt de tara cu mare durere si am ales strainatatea si va blestem in fiecare zi. Am crezut ca, daca Romania intra in UE si NATO, voi veti disparea din istoria Tarii, dar vad cum securismul, prostia, hotia, coruptia se intind precum pelagra peste locuitorii Tarii mele de bastina. Semanati, semanati, ca veti si culege rodul ticalosenie voastre intr-o buna zi. Iar Ziua este destul de aproape. Nici in gauri de sobolani nu o sa scapati. Credea Ceausescu ca va muri?
Draga Claudiu, felicitari pentru acest amplu expozeu. Dupa cum iti spuneam si ieri, o dreapta care nu e un pic nationalista, un pic conservatoare si, mai ales crestina, nu e DREAPTA.
Ori exact pseudo-dreapta stipendiata este prima care face alergie la Marian Munteanu: pentru ca simpla sa prezenta asigura un termen de comparatie, care i-ar dezveli impostura. Altfel nu se explica reactiile furibunde din ultimele zile!
Cred ca nationalistii „puri” se tem de asocierea lui, brusca si socanta, cu un partid care pana mai ieri promova avorturile, casatoriile homosexuale si globalismul. E vorba despre temerea ca se „confisca” temele national-crestine de catre un partid compromis.
Nu va fi democratie in Romania pina cind acesti neo-marxisti, de fapt membrii fostului FSN sau sustinatorii lui, nu vor diparea ca forta politica si sociala dominanta in Romania
Hristos a Inviat!Noutati despre Marian Muntean?Asteptam recomandari pentru alegerile locale.Cat m-as forta tot nu deslusesc ceva serios in bezna devoratorilor de personalitati.Pentru arad aveti o idee?