Protecția Copilului în SUA: Despre sclavia modernă și traficanții de copii

Serviciul de Protecție a Copilului din SUA (Child Protective Services, CPS) se dovedește o afacere de miliarde de dolari, bani publici care nu sunt folosiți în ”interesul superior al copilului”, ci ajung să furnizeze un profit de multe ori imoral și ilegal unor companii care îi transformă pe copii în sclavi sau victime ale abuzului sexual. (sursa: Medical Kidnap)

Legea federală a copilului din 1974 (Mondale Act) este văzută ca principală rădăcină a răului. Fonduri federale foarte mari ajung la statele americane, care își pot dezvolta astfel un CPS; pe orizontală, Protecția Copilului din statul respectiv va avea nevoie să încheie contracte cu o serie de furnizori de servicii și să găsească familii adoptive (foster families). Marfa o reprezintă copilul, cel ”depistat” ca fiind ”neglijat sau abuzat” în familia lui. Marfă mai multă înseamnă mai multe contracte, mai multe fonduri federale alocate și o oportunitate pentru orice familie (adoptivă) care își dorește de fapt să beneficieze de ajutorul generos dedicat de stat pentru creșterea copilului răpit. Ca să fie mai simplu pentru toată lumea, legea Mondale nu definește ”abuzul asupra copilului”.

În prezent peste 410 mii de copii trăiesc în familii adoptive (foster care) în SUA. Lor nu li se permite să ia legătura cu familia naturală. În peste 75% din cazuri copiii nu au fost luați din familiile lor pentru că s-ar fi aflat într-un pericol iminent, ci pentru că acestea erau familii foarte sărace.

Molly McGrath Tierney, fost director al Serviciilor Sociale din orașul Baltimore, a prezentat într-o conferință abuzurile asupra copiilor și familiilor naturale, comise de CPS, și a acuzat ”industria familiilor adoptive” de crimă. Este o industrie din care câștigă doar medicii, psihologii, asistenții sociali, avocații, judecătorii, familiile adoptive și o serie de companii, doar pentru că pot răpi copii din familiile lor. Urmăriți mai jos mărturia lui Molly Mc Grath Tierney.

Lydia Joyner este unul din miile de adulți traumatizați, trecuți prin foster care. Ea a ”crescut” în 35 de familii, a avut 18 asistenți sociali și i s-a schimbat numele de 4 ori. Mărturia ei poate fi urmărită mai jos.

Un clip informativ despre abuzurile din familiile adoptive puteți urmări mai jos.

Studiile efectuate în SUA arată că un copil crescut în familii adoptive se află în pericole mai mari decât ar fi fost la părinții lui, devine mai frecvent infractor, studiază mai puțin și își va găsi mult mai greu o slujbă. Cel mai mare studiu pe această temă a fost realizat de Joseph Doyle în 2007 și a cuprins 15 mii de copii în perioada 1990 -2002; au fost luați în considerare copiii ce au rămas în familia lor, cea cu probleme, comparativ cu cei care au fost trecuți în foster care. Studiul poate fi citit aici.

Redau câteva statistici:

  • copiii din familii cu probleme: 14% au fost arestați cel puțin o dată
  • copiii trecuți în foster care: 44% au fost arestați cel puțin o dată;
  • fetele din familii cu probleme: 33% au devenit mame adolescente
  • fetele din foster care: 56% au devenit mame adolescente.

Un alt studiu al lui Joseph Doyle arată că 74% dintre adulții încarcerați au fost copii trecuți prin foster care. (sursa: aici).

Serviciile de protecție a copilul au fost privatizate în 3 state americane. În alte 13 state, acestea sunt parțial privatizate.

În urmă cu 25 de ani în SUA s-a format o coaliție a cetățenilor îngrijorați, ce are ca scop reformarea sistemului de protecție a copilului. Obiectivul ei este să transforme monologul autorităților publice despre ”interesul copilului” într-un dialog cu contribuabilii. (adaptare după Medical Kidnap)

 

 

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


2 comentarii la „Protecția Copilului în SUA: Despre sclavia modernă și traficanții de copii”

  1. SUA au cel mai mare procent de încarcerati din lume (698-716/100.000, cel mai mare numar din lume, https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_incarceration_rate), fata de 148 in Marea Britanie si…România (iata în ce exista egalitate)! 160.000 sunt „vietasi” (http://www.projectcensored.org/number-us-prison-inmates-serving-life-sentences-hits-new-record/)
    Este sigur ca acestia nu fac parte dintre contribuabilii care sunt consultati in privinta copiilor lor.
    Nu stiu sa existe vreo lege care sa lege calitatea de parinte de cea de contribuabil.
    Si nici cea de contribuabil de cea de familie-gazda (caci de obicei copiii nu sunt adoptati)

    • Sunt foarte bune observatiile dvs. Traducerea de familie-gazda pentru foster family e mai potrivita.
      CPC e finantat din fonduri federale; asta e legatura contribuabil-CPC. ”Interesul superior al copilului”, asa cum a patruns si in legislatia noastra, il pune pe parinte pe locul 2 in viata copilului, chiar daca parintele este liber sau incarcerat. Statul e cel care hotaraste cum se cresc copiii.

Comentariile sunt închise.