Două cărți recente despre rețelele de influență ale lui Putin în Franța

O temă care ne interesează și pe noi, în cel mai înalt grad.

Este vorba despre Nicolas HÉNIN „La France russe”, Fayard, 2016, și Cécile VAISSIÉ „Les réseaux du Kremlin en France”, Les petits matins, 2016.

Primul este un bun jurnalist (a fost răpit în Irak, autorul excelentei cărți „Djihad Academy”), cea de-a doua profesor la Sciences Po, autoarea unei excelente cărți despre disidența în Rusia Sovietică.

Pascal Boniface:

Cartea lui Hénin este o anchetă amănunțită și serioasă, în timp ce lucrarea lui Vaissié un pamflet excesiv și prea puțin riguros.

Ceea ce Boniface pune în discuție nu este atât pertinența subiectului, cât importanța acordată. Rusia, asemenea altor puteri rămase de căruță, s-a adaptat statutului de „soft power”, o realitate pe cât de nouă, pe atât de incontestabilă.

„Între «russia bashing» (linșaj mediatic – n. m.) și supunerea față de Kremlin, aceste două cărți uită amândouă că pot exista politicieni și experți care estimează că este practic să apreciezi forța Rusiei cu realism, dacă dorești să ajungi la un rezultat. Să susții sus și tare o confruntare directă nu li se pare judicios, iar Franța poate avea interesul, pentru propria politică externă, să stabilească parteneriate punctuale cu ea. Iar faptul acesta nu face din ei nici plătiți ai lui Putin, nici idioți utili. (…)

Prin urmare, dacă există câțiva agenți de influență, aceștia sunt puțini, iar influența lor mai degrabă vagă. Credibilitatea lor scăzută și retorica excesivă nu le permite să influențeze în mod real dezbaterea publică. Se văd de departe, iar serviciile secrete franceze îi supraveghează îndeaproape. Din contră, cei care susțin sus și tare confruntarea cu Rusia au și ei orientări diverse. Iar influența și rolul mediilor neoconservatoare și/sau atlantiste nu pot fi negate.”

Și o concluzie :

„Ce nu fac aceste cărți este să se plaseze într-o perspectivă mai largă, întrebându-se cu privire la influența reală a lobby-urilor proruse în materie de politică externă. În domeniul strategic, cercurile atlantiste de influență, prin mijloacele lor financiare și recunoașterea de care se bucură, platformele pe care le pot constitui, stimulentele – în egală măsură morale și materiale – pe care le pot acorda, nu suportă nici o comparație cu ceea ce poate face Kremlinul.”

The following two tabs change content below.
Mircea Stănescu
Doctor în filosofie al Universității București, consilier principal (arhivist) la Arhivele Naționale ale României, Biroul de Arhive Contemporane. Între 1999 și 2002 a efectuat stagii de cercetare în științe politice la Institut d’Études Politiques, iar în perioada februarie‑iunie 2002, un stagiu de cercetare postdoctoral în sociologie politica la Maison des Sciences de l’Homme. A participat cu comunicări științifice la numeroase sim­pozioane și conferințe și a publicat articole in revistele Memoria și Timpul. Este coautor al manualelor de istorie pentru clasele a X‑a și a XI‑a apărute la Editura Sigma în 2005 si 2006. Autor al trilogiei "Reeducarea în România comunistă" apărute la Editura Polirom, a lucrării "Organismele politicii românești (1948-1965)" apărută la Editura Vremea, coautor al lucrării "Procesele reeducării (1952-1960). Statul și dreptul. Instrumente de represiune ale dictaturii comuniste" apărute la Editura Matrix Rom.
Mircea Stănescu

Ultimele articole de Mircea Stănescu (toate)

1 thought on “Două cărți recente despre rețelele de influență ale lui Putin în Franța

Spune-ți părerea