Apropo de „Cumințenia Pămîntului”

Muzeul Băncii Naționale a României invită publicul să admire sculptura lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pămîntului”, ce va fi expusă pînă pe 31 octombrie 2016 în Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale a României (Lipscani 25), accesul fiind liber și gratuit, de luni pînă vineri, între orele 10.00 – 18.00 (ultima intrare în muzeu: ora 17.30), cu excepția sărbătorilor legale

E limpede că motivația nu-i una de gratuitate culturală, ci face parte din campania atragerii de donații pentru achiziționarea de către stat a statuii de la proprietarii de drept (obiectiv care necesită 11 milioane de euro, din care Ministerul Culturii nu-i dispus sau – vezi Doamne! – „nu poate” să acopere nici jumătate). Statul postcomunist vrea să achiziționeze opera pe seama „contribuabililor”, pe care-i spoliază cu nerușinare de 26 de ani încoace (ce mai contează un supliment, mai ales ambalat în poleiala unei cauze atît de nobile?), ca să poată profita „aleșii” și găștile lor patibulare. Doar n-o să cheltuiască ei fără măsură, din fondul de furat, pentru nu știu ce obligații morale de ordin statal! Din agonisita lor, ei abia au bani să-și plătească, sărmanii, cauțiuni de cîte 5 milioane de euro, cînd Justiția se apucă să-și arate mușchii! Pentru „interesul național” las’ să plătească proștii „luați la sentiment”!

De ce nu achiziționează statuia, din „aurul” statului, ca piesă de tezaur, chiar cei care o expun acum într-o incintă a cărei refacere a costat de cîteva ori mai mult?

De ce nu găsește o soluție guvernul de „tehnocrați”, dacă nu de la buget, măcar din anumite fonduri europene ce rămîn nevalorificate (din lipsă de inițiativă sau de „cadru legal”)?

De ce nu se mobilizează să doneze, asumîndu-și în mod excepțional o lecție de civism, tîrla celor peste trei sute de parlamentari, atît de preocupați să-și voteze pensii și salarii nesimțite (și care, la adăpostul unei elecțiuni de carnaval, învîrt afaceri față de care suma necesară cumpărării „Cumințeniei Pămîntului” este mai degrabă una „de încălzire”)?

Trăim în plină inflație a cinismului și a nesimțirii. Pe acest fond, din cheta publică abia s-au adunat cîteva sute de mii de euro. Nu atît din pricina sărăciei sau a zgîrceniei, cît a neîncrederii și a lehamitei față de niște oficialități care au întrecut limitele oricărei decențe – și cărora butaforia „cauzelor nobile” le vine ca tocurile-cui unor țoape de mahala.

Neșansa lui Brâncuși a fost să se nască român. O neșansă mai mare decît posteritatea lui.

Răzvan Codrescu

About Răzvan Codrescu

Scriitor, publicist, editor, director literar al Editurii Christiana, redactor-şef al revistei Lumea credinţei, vice-preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Rost”. Ultima carte publicată: ”O introducere în creștinism” (Ed. Christiana, Bucureşti, 2016).

3 thoughts on “Apropo de „Cumințenia Pămîntului”

  1. Avem puține opere ale lui Brâncuși în țară. Conform sitului brâncusi-e-al-meu acestea sunt: : „Cap de copil”, „Ecorșeu”, „Orgoliu”, „Sărutul”, „Scaun colţar”, „Tors”, „Vitelius” „Rugăciunea” (plus două copii, una fiind o D-ră Pogany). Proiectul de achiziție e de pe vremea guvernului Ponta.
    Dacă acum guvernul va contribui cu 5 mil euro, cred ca 3 milioane de români, (aici includ și diaspora), ar putea dona fiecare câte doi euro pentru a strânge 6 milioane pentru a ne putea bucura de încă o operă a lui Brâncuși, într-un muzeu pentru marele public… Oricum statul nu ar putea achiziționa așa ceva decât din colecții private.
    Pe situl PNL apare o promisiune a deputaților, că vor dona … la momentul potrivit (sursa: http://pnl.ro, comunicat din 21 mart.) Eu nu cred ca au donat ceva. Dar chiar și dacă fiecare parlamentar ar dona câte o mie de euro, nu s-ar strânge nici jumătate din sumă.
    Pe situl Ministerului Culturii am găsit o singură informație despre Cumințenia Pământului.
    Ce este semnificativ: campania nu apare deloc pe situri ale unor asociații apărătoare ale valorilor românești, inclusiv Rost.
    Campania nu este suficient de vizibilă. Deși jumătate dintre români se află pe facebook, pagina respectivă nu are nici o mie de aprecieri…
    Cunoaștem puțin sau deloc despre arta abstractă a lui Brâncuși, despre sculptura văzută ca text.

  2. @ Alina Ioana Dida

    N-ar fi vorba ca parlamentarii să cumpere statuia numai pe banii lor, ci să dea un exemplu mobilizator de bun-simț. E adevărat că treaba e mai mult a guvernului decît a lor. Eu rămîn la părerea că guvernul și Banca Națională ar putea rezolva mult mai elegant problema. Dar discuția devine oțioasă…

  3. Neșansa lui Brâncuși a fost să se nască român. O neșansă mai mare decît posteritatea lui.

    Nu’s de acord, stimate domn ! Sansa lui Brâncuși, precum si’a noastra, este tocmai ca s’a nascut român.
    Ce ma revolta aici este lacomia si nesimtirea speculantilor, mai mult chiar decat cea a guvernului si parlamentului.
    Cred ca marele nostru artist lucreaza acum de zor la biciul cu care’i va incinge pe actualii posesori ai celebrei opere.
    Bineinteles, reactia romanilor la cheta ar fi fost cu totul alta, daca banii colectati ar fi servit unui scop altruist de exemplu, ridicarea unei coloane infinite inchinata copiilor avortati de mamele lor (cu acordul tatilor), sau a unui centru pentru salvarea copiilor si’a batranilor, sau inaltarea unor manastiri unde fratii si surorile sa se roage necontenit pentru sufletele copiilor ucisi…
    Si pentru salvarea pruncilor nevinovati care se afla mereu in pericol de moarte…
    Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Spune-ți părerea