Mai mulți monahi din Moldova îi cer Mitropolitului Teofan să apere Ortodoxia la Sinodul panortodox

Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit,

HRISTOS A ÎNVIAT!

În aceste zile de multă bucurie pentru noi toii creştinii ortodocşi când Hristos “din mormânt a răsărit” şi “cu moartea pe moarte a călcat”, cu smerenie şi dragoste împărtăşim şi înalt Preasfinţiei Voastre aceste sentimente înălţătoare.

În paralel cu această bucurie pascală, sufletele noastre cât şi a multor mădulare vii ale Bisericii lui Hristos (clerici, monahi şi mireni) nutresc şi sentimente de profundă îngrijorare faţă de viitorul sinod “Mare si Sfânt” din luna iunie din insula Creta.

Ştim că marea noastră misiune a monahilor este să ne rugăm pentru toată lumea şi ca lucrare, observarea sinelui şi sfinţirea sufletelor, dar, în acelaşi timp, conştiinţa nu ne lasă să fim nepăsători față de problemele contemporane ce privesc veşnicia. Astfel şi Marele Mărturisitor si începător al monahilor Teodor Studitul ne spune că “atunci când credinţa e primejduită porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea. Dacă e vorba de credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: dar cine sunt eu? Preot oare? N-am nimic de a face cu aceasta”.

Temerile noastre nu pornesc dintr-o poziţie egoistă, nici din dorinţa de sciziune sau răzvrătire, ci din multă sinceritate şi dorinţă de mântuire.

Aceste nelinişti ale noastre privesc proiectele document ale acestui “mare sinod” şi în primul rând “Relaţia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine”, în care, deşi la primul punct se recunoaşte conştiinţa de sine a Bisericii Ortodoxe, la punctele 4, 5, 6, 7 se alterează dogma celei Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, aşa cum s-a hotărât la Sfântul Sinod al II – lea, recunoscând celelalte erezii ca biserici.

Sfântul Fotie cel Mare spune ca „există doar o singură Biserică a lui Hristos apostolească şi sobornicească, nu mai mult, nici măcar două, iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor”.

Proiectele document nu numai că nu recunosc celelalte “biserici” ca erezii şi eterodocşi, dar şi promovează o unitate cu aceştia, aşa cum se arată la punctul 5. Expresii ca “unitatea nevăzută” sau “unitatea pierdută a creştinilor, “adesea menţionate la paragrafele 4, 5, 6, 12, nu sunt în duhul teologic al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi reprezintă, de fapt, mesajul fundamental al proiectului document. Niciodată Biserica Ortodoxă nu a căutat unitatea cu ereticii (arieni, monofiziţi, monoteliţi, iconoclaşti), ci dimpotrivă mădulare vii ale Ei sunt în permanentă unitate deplină între ei şi cu capul Bisericii – Hristos cel înviat.

Întotdeauna Biserica Ortodoxă a văzut unitatea prin întoarcerea ereticilor la pocăinţă, lepădarea de erezie şi de capii lor, fapt ce nu dă impresia din proiectul document că aceştia s-ar întoarce la ortodoxie. Mai mult decât atât, Sfântul Ciprian al Cartaginei spune că “ereticii nu se vor întoarce niciodată la Biserică dacă ne întărim convingerea că ei au Biserică şi Sfinte Taine”.

Un alt punct nevralgic este articolul 22 din proiectul document în care Marele Sinod îşi alocă dreptul de a fi ultimul judecător competent în materie de credinţă, uitând faptul istoric că întotdeauna pliroma bisericii care constituie conştiinţa dogmatică veghetoare a Bisericii este ultimul factor decizional.

Nelinişte ne aduce şi textul referitor la căsătoria mixtă între ortodocşi şi eterodocşi, care este absolut inacceptabilă pentru Biserica Ortodoxă. Canonul 72 al sinodului VI Ecumenic afirmă clar în acest sens că „nu poate uni cele ce nu se pot uni”.

Întrucât textul spre votare “Relaţia Bisericii Ortodoxe cu lumea creştină “ are un caracter dogmatic şi este în mod clar ecumenist, care alterează şi destramă existenţial Biserica Ortodoxă, cu tot respectul, nu putem fi de acord cu acesta şi rămânem următori ai Sfinţilor Părinţi.

În lumea ortodoxă aceeaşi poziţie ostilă faţă de textul proiectului document au arătat şi Sinodul Bisericii din Georgia, Sinodul Bisericii din Bulgaria, Sinodul Bisericii Ruse din diasporă, ierarhi din Grecia (IPS Serafim al Pireului, Ierotheos Vlachos, Serafim al Chitirilor, Ieremia de Godina, Pavios de Glifada), Cipru, Moldova, Ucraina, profesori de teologie (Dimitrios Tselenghidis, Theodoros Zisis) şi Sfântul Munte Athos.
Astfel, poziţia Înalt Preasfinţiei Voastre, fondată pe Sfânta Tradiţie a Bisericii Ododoxe, va deveni o lumină spirituală, pentru a călăuzi turma păstorită pe urmele marilor Sfinţi Părinţi ai noştri şi măturisitorilor ododocşi spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Cu adâncă smerenie cerem părinteştile rugăciuni şi binecuvântări arhiereşti. Să vă întărească Domnul Dumnezeu în toată mărturia cea dreaptă şi toată lucrarea cea bună şi mântuitoare de suflet.

Printre semnatari:

Arhim. Hariton Negrea, Mănăstirea Petru Vodă

Ieroschimonahul Simeon de la Mănăstirea Sihăstria,

Protos. Antim, de la Mănăstirea Bistrița – Neamț,

Protos. Ieronim, schitul Sf. Teodora – Codri Pașcani

Protos. Anatolie, Mănăstirea Tarcău

Ieromonah Andrei, Schitul Boureni

The following two tabs change content below.
Rost Online

Rost Online

Rost Online

Ultimele articole de Rost Online (toate)

Spune-ți părerea