Alte concluzii la Sinodul pan-ortodox din Creta

Adrian Nicolae Petcu*

Multi s-au exprimat asupra lucrarilor si documentelor adoptate in Sinodul pan-ortodox din Creta, exhibandu-si fie frustarile, fie ineptiile. S-a vorbit despre procedura si continutul documentelor discutate, s-a tinut partea unora sau altora, mai ales a marilor absenti etc. S-a privit teologic-dogmatic, jurnalistic, dar mai putin geopolitic si istoric, viziuni care totusi ne ajuta sa intelegem de ce s-a intamplat asa si nu altfel. Am mai scris din aceasta perspectiva, dar acum, la cateva zile de la incheierea lucrarilor Sinodului, cred ca putem trage cateva concluzii:

1. Intrunirea acestui Sinod s-a produs, fara doar si poate, dintr-o mare necesitate pastoral-misionara in contextul noilor provocari tot mai agresive la adresa sufletului ortodox (ma refer la comuniunea ortodoxa bazata pe credinta revelata, deci autentica), dupa principiul „Biserica raspunde la problemele vremii”.

2. S-au inregistrat pozitii realmente vehemente, unele in necunostiinta de cauza (elementara lipsa de informare) sau de dragul unei opozitii, fie fata de ierarhie (pornita tot dintr-un imbold personal, subiectiv), fie dintr-o manipulare venita dinspre unii asa-zisi duhovnici sau ierarhi care nu se pot acomoda intr-un consens. Mai grav a fost faptul ca unele opinii au devenit norme pentru unii credinciosi, lansate din spatiul slav si sustinute cu fervoare de catre unii clerici de pe la noi (in mod interesat sau din stupiditate), care desigur nu puteau fi decat manipulari ordinare (ex. Apelul catre romani al episcopului Mihai Jar, din Patriarhia Rusa).

3. In luarile mele de pozitie am pus problema pozitiei pe care ar trebui sa o aiba Patriarhia Romana la acest eveniment. Spuneam ca BOR trebuie sa balanseze intre imperialismul rusesc si rigiditatea greceasca. Iata ca Patriarhul nostru a facut o figura foarte buna, pastrand acest echilibru pe care ni l-am asumat de-a lungul istoriei. Prestanta Patriarhului roman a reliefat inca o data importanta pe care BOR (cea mai importanta de la Sinodul din Creta, daca facem abstractie de diptice!) o are in comuniunea ortodoxa, iar apelul la sinodalitate, intrunirile periodice ale capilor ortodocsi, ajuta in mod fundamental la pastrarea unitatii ortodoxe. Stim ca in anii 50 comuniunea ortodoxa s-a aflat in marele pericol de a se rupe din cauza politicii Bisericii Ruse, care urma directivele primite de la Kremlin (nu ca acum ar proceda altfel!). Prin urmare, propunerea si amendamentele aduse de capul BOR reprezinta o contributie insemnata la rolul pe care Ortodoxia trebuie sa-l aiba intr-o lume tot mai supusa schimbarilor geopolitice majore (in fapt o reluare a politicilor agresive duse de marile state, cam cum se facea pe la 1939!).

4. Intrunirea din Creta a constituit o mare provocare in special pentru Biserica Rusa a carei viziune imperialista, sustinuta indeaproape de catre Kremlin, s-a facut simtita prin absenta la care s-au raliat satelitii sai: antiohienii (aliati ai rusilor in Orient din sec. al XVIII-lea), georgienii si bulgarii (a caror Patriarhie este creatie ruseasca). In cazul Patriarhiei Sarbe, prezenta a fost anuntata in ultimul moment, probabil la presiunea factorului politic dornic de a se reabilita in fata occidentatilor in scopul intrarii in UE. Pentru Biserica Rusa, intrunirea din Creta este considerata o etapa pentru realizarea Marelui Sinod, dupa cum arata patriarhul Chiril in scrisoarea trimisa patriarhului ecumenic. In acelasi document transpare ideea ca hotararile din Creta nu vor fi asumate de intreaga comuniune ortodoxa. Este un aspect pe care va trebuie sa-l urmarim, pentru ca asa vom vedea cata unitate exista in Ortodoxie. Ca o parere personala eu cred ca rusii vor incerca sa solicite (ca sa nu spun convocare) intrunirea unui Mare Sinod la Moscova sau in spatiul slav (dupa modelul celui din iulie 1948). Oricum politica Bisericii Ruse este extrem de duplicitara, numai daca ne gandim ca, inainte de evenimentul din Creta, patriarhul Chiril s-a intalnit cu papa la Havana si, mai apoi, a mers in Athos, impreuna cu Putin, care se si vede un aparator al Ortodoxiei (de ce nu basileu!).

5. Marele castig din intrunirea acestui Sinod este fara doar si poate intalnirea intre capii Ortodoxiei pentru discutarea modalitatilor prin care Biserica Ortodoxa trebuie raspunda la noile provocari ale lumii de astazi. Este un inceput, care speram sa determine dialoguri pe teme tot mai stringente, precum problemele cele legate de jurisdictii (Ucraina, Basarabia, Qatar, Macedonia etc) sau cele de ordin canonic, menite sa reflecte unitatea mult invocata.

*Istoric și teolog ortodox, este unul dintre autorii unei lucrări monumentale: Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist (E. I. B. M. B. O. R., Bucureşti, 2007).

Nota redacției:

Acest text a apărut inițial pe pagina de Facebook a autorului, de unde l-am preluat cu îngăduința lui.

15 gânduri despre “Alte concluzii la Sinodul pan-ortodox din Creta

  1. Episcopul Longhin (Mihai Jar) face parte dintre ierarhii ucraineni, nicidecum rusi, s-a ridicat pentru romanii din Bucovina asa cum nici un roman din Romania n-a facut-o si eu, personal, il vad Patriarhul Romaniei in viitor, la cat e de harnic, bun organizator, iubitor si mereu treaz, si in plus – nota bene! – foarte implicat si in viata bisericeasca din Romania. Sa-l acuzi pe vladica Longhin ca e rus / rusofil e atat de nedrept incat ai face bine, domnule autor, sa te pocaiesti sincer. E o mizerie sa-l incondeiezi astfel fara macar sa-l cunosti (de vreme ce nici macar rangul actual, de episcop de Banceni, nu i-l stii!)

  2. discutati despre politica ( geopolitica ), nicidecum de Biserica.
    ca sa se vada „capii Ortodoxiei” nu era nevoie de „sinod”, puteau sa se intalneasca pe o terasa in Creta sau pe skype.
    A fost doar un spectacol jalnic, regizat profesionist
    Cei care s-au incapatanat sa participe sfidand Biserica au fost distribuiti in roluri ingrate ( unii au avut taria sa refuze; cinste lor ),

    spre stiinta :
    Capul Bisericii este Hristos Dumnezeu.
    Biserica este din vesnicie, nu este din lume
    La „problemele vremii” au fost date raspunsuri, numai sa le cautati in Evanghelie sau la sfintii parinti.

    urmeaza consecintele si actele urmatoare in piesa.
    unora li s-au terminat rolurile, altii abia si le incep.
    Toate-s vechi si noua toate.

    Doamne ajuta !

  3. 1) Din punct de vedere strategic adunarea din Creta nu avea cum sa nu fie un esec, deoarece cadrul general era dat de organizatia iudeo-masonica si antihristica numit Consiliul general al bisericilor. S-a lucrat meticulos la distrigerea „Uneia Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica” si a fost produse o multime de documente si decizii care loveau in fundamentul dogmatic:
    ridicarea anatemelor de catre nevrednicul Athenagoras este cea mai cunoscuta fapta de apostazie.

    2) Recunoasterea dreptului ca structurile eretice apusene si monofizite sa poarte apelativul de „biserici” este cel mai mare esec, cu grave consecinte in smintirea masei credinciosilor. Despre altele pe masura ce va trece timpul.

    3) Realizarile delegatiei romane reprezinte succese de ordin tactic, importante dar intr-o strategie pierzatoare.

    4) Vocile riguros ortodoxe ortodoxe incep sa se imputineze, cu toate ca vor exista pana la a doua venire a Mantuitorului:

    http://marturieathonita.ro/declaratia-inalpreasfintitului-mitropolit-athanasie-de-limassol/

    Mă întreb de ce în text se face de multe ori referire la „Biserici” și „Confesiuni”? Care este diferența dintre ele și ce element le caracterizează, astfel încât unele să se numească biserici, iar altele confesiuni? Care este Biserica și care este gruparea eretică sau schismatică sau confesiunea? Noi mărturisim o Biserică, iar pe toate celelalte erezii și schisme.

    Consider că din punct de vedere teologic, dogmatic și canonic atribuirea titlului de „biserică” comunităților eretice sau schismatice este cu desăvârșire greșită, pentru că Biserica lui Hristos este Una, așa cum se menționează în articolul 1, și, în afară de Biserica Ortodoxă, nu putem numi drept Biserică o comunitate eretică sau schismatică.

  4. Observand actele eretice consumate:
    – infiintarea papismului colectiv
    – eliminarea sobornicie
    – spurcarea casatoriei
    – hulirea Bisericei prin adoptarea „teoriei ramurilor”
    – confuzionarea conceptula prin referire la „persoana” si nu la „om”!
    – s.a.
    ….
    Nu au nici o valoare „celelalte” chestii… considerate „lumeste” a fi bune!
    Apostazie in masa, asta este catastrofa care reduce biserica vie prin lepadarea „Cretana”.
    Daca te iei dupa ce au „decis”… nu mai are nici un sens sa fii Ortodox, adica crestin..
    Aui murit degeaba inaintasii nostri, nu are nici o valoare apartenenta la neam…
    ————–
    Rog sa ma scuzati dar prin preluarea acestui txt (articol), valoarea site-ului are de suferit, este scazuta nemeritat.

  5. Manipulare ordinară este mai degrabă acest articol decât atitudinea luată de PS Mihail Jar, sau alți duhovnici. Mi se pare amuzant modul în care autorul încearcă să creioneze o tentă de rusofili celor care au avut de obiectat cu privire la acest sinod. Mai exact cum este rusofil PS Mihail Jar când el a încetat să îl pomenească pe PF Chiril după ce acesta s-a întâlnit cu papa în Cuba?
    Sau de ierarhii greci care au avut de obiectat ce mai zicem? Sunt și ei rusofili?

    Văd că domnul autor ține să se autentifice prin faptul că „este unul dintre autorii unei lucrări monumentale: Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”. Foarte bine că a studiat și a publicat despre suferințele acestor martiri, chiar foarte bine. Dar poate era mai bine dacă lua aminte și la pozițiile lor față de acest sinod, față de CMB. De exemplu poate ne spune și ce zicea părintele Iustin Pârvu, sau părintele Gheorghe Calciu despre ecumenism, sau chiar și despre acest sinod. Asta dacă nu îi încadrează la categoria acelor duhovnici cu poziții vehemente. Ar avea dreptate dacă ar înlocui vehemente cu verticale.

    Să vedem acuma cu toată tulburarea care trebuie să recunoaștem că acest sinod a făcut-o în rândul creștinilor care își dau cât de cât interesul pentru credința lor și ce va folosi. S-au condamndat unele lucruri, nici măcar nu s-au condamndat toate (de exemplu masoneria, catolicismul), dar totuși s-a condamndat de exemplu, pe bună dreptate transhumanismul, ei bine să vedem de exemplu ce efecte reale va avea această poziție luată și altele. S-a spus că e nevoie ca acest sinod să dea mesajul ortodoxiei pentru lume, întrebarea este câți din lume știu despre ortodoxie și mai ales câți vor lua în seamă acest mesaj? Altfel rămâne doar… dar să ne ferească Dumnezeu și să ne miluiască!

  6. Va rog ca atunci cand mai publicati articole care vizeaza activitatea Bisericii sa evitati cuvinte de genul: „manipulari ordinare”, „stupiditate”. Mai ales, ca acestea se refera la duhovnici, preoti si chiar ierarhi. Duhul crestin ne indeamna la dragoste, iertare si nadejde iar tocmai acestea nu reies din articolul dumneavoastra, chiar daca ati fost prezentat ca fiind autorul unei „lucrari monumentale”. Inteleg dorinta dumneavoastra de a prezenta rolul pozitiv al Preafericitului Patriarh Daniel la Sinodul din Creta care sunt convins ca l-a avut, dar nu o faceti ponegrind alti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe (fie ei ucraineni, rusi, georgieni sau bulgari), caci s-ar putea sa gresiti.

    Va rog sa ma iertati daca am folosit un ton nepotrivit. Doamne ajuta!

  7. Nu stiu daca la acest sinod s-a luat in discutie o problema care a intrat in Ortodoxie la inceputul sec XX si care s-a dovedit deja a fi de sorginte masonica si fara legatura cu duhul ortodox: problema calendarului. Este o problema care si astazi separa unele biserici ortodoxe de altele, influenteaza clar viata bisericii in general si continua sa aduca nelamurire unui numar mare de credinciosi. Pentru a avea o unitate a Ortodoxiei mondiale era normal sa se dedice o parte din discutii acestui subiect…Inainte de a discuta teme despre incercarile de dialog cu heterodocsii ar fi trebuit lamurit acest subiect care a creat si creaza smintire in interiorul Ortodoxiei!

  8. Probabil ca putina lume a avut sansa sa lectureze Directivele NKWD referitoare la noile roluri ale ortodoxiei ruse, dupa victoria maretei revolutii din octombrie sarbatorita in 7 noiembrie (vechiul calendar). Au aparut si in presa noastra, curand dupa 1990. Mii de calugari si preoti rusi si-au risipit osemintele printre gheturile Siberiei sau in Rusia asiatica in timp ce noi generatii de urmaritori ai lui Iisus Hristos in rase/sutane s-au format si cu indrumatori temeinic indocrinati de noul regim (agentul KGB „Sviatoslav”, de-o pilda, fiind mitropolit). Dar, slava Domnului mai sunt constiinte care nu dorm (Vladica Longhin Jar fiind una dintre ele). Si da, este duplicitate si este mult duh lumesc. Si nu basileii de rit nou sunt solutii, ei fiind mai ales surse de noi/vechi probleme.
    Oricum, mai devreme sau mai tirziu fiecare va afla unde este credinta adevarata.
    Oarecum fara legatura cu tema, dar supun atentiei o alta problema ce ar avea nevoie de clarificari, legata de crucea lui Baphomet pe atatea si atatea biserici de mir sau ale unor manastiri din Romania. Cum a aparut pe atatea lacase de cult ? Cine le-a finantat ? Cum de nu ia nimeni atitudine impotriva prezentei simbolului satanist pe atatea lacase de cult ?
    https://www.youtube.com/watch?v=yEj9onyhVO8
    https://www.youtube.com/watch?v=Datzf8S7oQQ
    Iertati.

  9. Ca sa raspund tuturor celor care din nestiinta ajung victime ale fariseismului atat de bine ticluit de catre episcopul Longhin: 1. Trebuie spus ca acesta nu a iesit din ierarhia ce tine de Patriarhia Moscovei. 2. Acest episcop se pare ca a fost duhovnicul fostei familii prezidentiale Ianukovici (prorus). 3. Episcopul Longhin a fost hirotonit de catre patriarhul Rusiei pentru un spatiu eminamente romanesc, tinutul Hertei al carui credinciosi sunt pe stil nou (inca din perioada interbelica cand se afla in granitele statului roman). 4. Prin suportul financiar pe care il primeste pe filiera rusa, mai ales, pentru intretinerea marelui orfelinat (de altfel de laudat!), rusii utilizeaza un instrument extrem de seducator, dovada ca face victime. 5. Obiectivul acestui episcop care asculta de Moscova (declarativ prezentandu-se ca dizident) este de a introduce limba rusa in acest spatiu curat romanesc. In concluzie, cu tot respectul ptr engolpionul pe care il poarta: Episcopul de Banceni face jocul prea-lumesc al Bisericii rusesti, acela de a supune tot mai mult spre gloria Rusiei.
    PS: Nu m-am intitulat in nici un fel pe FB. Aici am fost prezentat de catre prietenul Claudiu Tarziu.

    • s-a inteles foarte bine pozitia Dvs. : „Sinodul a fost corect politic”
      Slava lui Dumnezeu ca mai sunt oameni ( nu persoane ) care se incapataneaza inca sa caute Adevarul si Dreptatea.

      iertati

  10. Nu am ce să zic, astea sunt în mare parte doar supoziții, chestiuni nedovedite în mare parte. Despre ÎPS Ierotheos Vlachos și Mitropolitul Serafim al Pireului aveți ceva de zis? și ei sunt pro-ruși de acolo din Grecia? În afară de faptul că ÎPS Ierotheos a fost ucenicul Sfântului Sofronie Saharov care era de origine rus, însă așa cum spunea, se considera athonit.

    Crede-mă că nu sunt o victimă și nu încerca să mă compătimești ca pe un copil neștiutor. Doar din rușinea de creștin pe care o am nu mă lansez în atacuri așa cum o faci tu, pentru că argumente aș avea, dar mai bine tac…

    Să fim bine înțeleși, pot să accept faptul că Biserica Rusă nu a participat și din motive decât cele oficiale, dar a băga pe toți care au ceva de reproșat acestui sinod în oala Bisericii Ruse este o manipulare. Plus că din ce am impresia și motivele invocate de ruși nu erau neapărat dintre cele mai serioase îngrijorări.

    În principiu, însă cu excepția unor formulări sunt de acord cu ce a scris Gheorghi. S-au băgat într-o zonă ambiguă niște lucruri care țin de canoane sperând să se obțină un folos care nu știm dacă se va materializa… Greu de crezut că renunțând la ceva bun vom primi ceva bun în schimb… Că de la Dumnezeu, mă îndoiesc… atunci, de la cine, de la „lume”?

  11. Dragi cititori-comentatori, în loc să ne facem sînge rău unii altora, plasîndu-ne într-o tabără sau alta, mai bine am aștepta publicarea documentelor oficiale ale Sinodului, ca să vedem dacă există vreo pricina de îngrijorare.
    Din cîte am aflat de agenția Bisericii noastre, Basilica (pt cei care sar în apărarea ierarhilor ruși sau afiliați BORu, ar trebui să vă dea de gîndit că sînteți mai apropiați de aceia decît de ierarhii noștri), precum și din surse monahicești, ca siteul mănăstirii Petru Vodă (altminteri un bastion al luptei pentru păstrarea ortodoxiei nealterate) și surse independente, precum Cuvîntul Ortodox, concluziile care se desprind din declarația finală a Sinodului, cel puțin, sînt îmbucurătoare. Se pare că temerile noastre inițiale nu au temei.
    Totuși, am văzut că un mare ierarh precum ÎPS Ieortheos Vlachos susține că lucrurile sînt altfel.
    Poate că are dreptate, poate că nu. Rămîne de văzut. Dar hai să nu credem pe nimeni pe cuvînt, să așteptăm documentele originale.
    Altminteri, e ușor să bagi vrajba în creștini. Mai greu e să faci pace.

  12. Tocmai m-am intors dintr-un pelerinaj din Ucraina, mai precis de la Marea Lavra POCEAEV ! A fost pentru a patra oara ! Din pacate, trebuie sa recunosc un aspect: ACOLO am vazut o credinta PROFUNDA ! Adevarata ! Am mai vazut o saracie crunta. America si Occidentul nu le-a adus NIMIC ! mai multa saracie ! Acolo , ucrainieni, rusi, sunt ortodocsi adevarati, nu de duminica, precum in Romania ! Nu imi face placere sa postez astfel de ganduri, dar este o REALITATE. Am citit comentariile si cu parere de rau trebuie sa constat ca propaganda anti Rusia isi face loc si in credinta. In fata lui Dumnezeu suntem crestini ortodocsi, OAMENI, nu rusi, romani, greci sarbi, bulgari ! Propaganda politica nu trebuie sa ne influenteze credinta ca toti suntem frati ortodocsi ! Ar trebui sa ne vedem barna din ochiul nostru ( de Sarbatoarea Nasterii Sf. Ioan Botezatorul, erau DOUA persoane in Biserica, in schimb, nimeni nu lucra pt ca este sarbatoare !) Ar trebui sa fim mai profunzi in credinta si aici, va place sau nu rusii ne dau lectii !!!!!!!!!!!!

  13. Stimate Domnule Claudiu Tarziu,

    Stimati colaboratori ai revistei ROST,

    Articolul d-lui A.N. Petcu, comentariile ce l-au urmat precum si articolele d-lui Vlad Cubreacov reliefeaza foarte clar o tendinta comuna a jurnalismului romanesc recent: atitudinea dusmanoasa, NECRESTINA fata de poporul, Biserica si conducerea statului rus. Cu totii cunoastem ce necazuri am avut din partea vecinilor dela Rasarit. De asemenea, cunoastem in parte necazurile actuale. Insa, daca jurnalismul secular isi poate permite sa trateze problemele intr-un limbaj obscur si cu o atitudine rautacioasa, cel ortodox nu ar trebui sa il imite ci, din contra, sa incerce apropierea intre noi, potrivit Evangheliei. Faptul ca presa uzuala procedeaza necrestineste nu ne mira, caci face jocul stapanilor ei. Presa care pretinde ca este practicata in duh ortodox ar trebui sa incerce sa lucreze dupa voia Stapanului nostru cel din ceruri si mai putin din indemnul duhurilor intunericului, mai ales ca din ce in ce mai multi romani nu mai au antipatii fata de Rusia – ceea ce se vede atat din simpatiile culturale exprimate, din interesul fata de duhovnicia rusa, cat si din diversele comentarii, inclusiv politice, din sfera virtuala. Dar e vocea anonimilor, pe care n-o baga nimeni în seama. In acest timp, presa tuna și fulgera. Deci, rusofobia presei noastre nu reflecta corect realitatea romaneasca.

    Cum se reflecta dragostea pentru aproapele nostru in aceste articole? Cum apare acolo dragostea de straini? Dar, mai ales, cum se vede dragostea de vrajmasi? Unde au ramas toate acestea in momentul in care au fost gandite, scrise si mai ales publicate articolele mentionate? Oare autorii si editorii lor si-au adus vreo clipa aminte de ceea ce sunt sau, mai corect, ar trebui sa fie?! Se pare ca nu… Atunci de ce sa ne miram ca si ei ne privesc cum se poate vedea adesea pe internet: ca pe niste tigani, Face media ceva sa le demonstreze ca nu suntem ceea ce isi imagineaza ca suntem, precum incearca cu statele occidentale?! Nu, caci de parerea acelora le pasa, insa de a vecinilor dela Rasarit – nu. Singurii care le ofera o fateta pozitiva a romanilor sunt pelerinii care nu s-au lasat intimidati de presa ci, incurajati de Duhul, au mers cu evlavie pe urmele sfintilor. Ne-am simtit foarte jigniti cand, imediat dupa decembrie 89, am fost asimilati de catre viitorii parteneri in UE cu tiganii veniti dela noi, care “anticipasera” spatiul Schengen. De o vreme, mass-media romaneasca seculara dar si cea crestina / ortodoxa cauta sa arate Occidentului adevarata fata a romanilor. Insa nu incercam sa ne aratam deloc adevarata fata si spre Rasarit. Foarte interesant lucru este insa ca aceasta atitudine nu este vizibila decat arareori in presa ortodoxa. Se pune intrebarea: ce diferenta exista intre cele doua parti ale presei noastre sau, mai precis, exista vreo diferenta reala intre cele doua? Sau este numai formala, pigmentata ici-colo, pentru a lua ochii neofitilor?!

    • Noi nu confundăm poporul rus cu conducerea lui politică, nici sfinții cu ierarhii puși și dispuși politic. Nici performanțele culturale, științifice și sportive cu crimele unor ruși.
      Noi criticăm exact amestecul politicului în Biserică și atitudinea anticreștină a conducerii lor politice. Știm că dorința de a stăpîni asupra altora este de inspirație și respirație diavolească. Nu vine de la Dumnezeu, chiar dacă Dumnezeu îngăduie astfel de stăpîniri, pentru păcate și deciziile noastre de zi cu zi. Asta ne revoltă și ne determină să ne opunem.

      A spune că noi sîntem împotriva aproapelui nostru, că nu avem un comportament creștinesc, pentru că îndrăznim să criticăm ce este în mod evident de criticat și să ne apărăm neamul și Biserica mi se pare o afirmație fără acoperire, tendențioasă și, în ultimă instanță, neserioasă.

      În fine, noi nu sîntem presă confesională. Ne asumăm un crez, ortodox, dar încercăm să facem presă după canoanele presei, nu după cele ale Bisericii.
      Nu pretindem că tot ce publicăm este un îndreptar fără cusur din punct de vedere duhovnicesc. Textele noastre sînt izvorîte, desigur, din credința noastră, noi sîntem animați de ceea ce iubim (Dumnezeu, Biserica și Neamul), dar în nici un caz nu sîntem izvorîtori de dogmă, sumă de apoftegme, paznici ai canoanelor etc. Noi oferim o perspectivă național-creștină asupra vieții și a lumii. Atît.
      Asta ca să vă scutesc de răspunsul la întrebarea: ce este aceea presă ortodoxă? Oare nu majoritatea – dacă nu toată – presa din România ar trebui să fie ortodoxă, cîtă vreme e făcută de ortodocși? Știu, îmi veți zice că sînt ortodocși cu numele, după cum îi vădesc faptele. OK. Noi credem că faptele și spusele noastre nu ne plasează în afara Bisericii. În plus, ar trebui atunci să folosiți aceeași unitate de măsură și în privința unor politicieni și ierarhi ruși, pe care faptele îi arată ortodocși cu numele. Deschideți ochii și vedeți că avem dreptate!

Spune-ți părerea