Sultanexit și comerțul la Marea Neagră

Labilitatea politică de la Ankara are consecințe grave și imprevizibile asupra întregii Europe, afectează comerțul și transporturile de la Marea Neagră, subminează coerența politicii de securitate a Alianței Nord-Atlantice. Intuind echilibrul precar al regimului Erdogan, Washingtonul a elaborat un plan de înlăturare a conducătorului iubit, care se crede un al doilea Suleiman Magnificul. Prin intermediul serviciilor, Vladimir Putin află ce se pregătește, „uită” de supărarea produsă prin doborârea avionului Suhoi-24 și îl informează pe Erdogan că se pregătește mazilirea la noua Înaltă Poartă. Formal și oficial, s-a anunțat că Nursultan Nazarbaev, autocratul din Kazahstan, ar fi făcut medierea necesară între cele două pietre tari. Putin a lovit astfel doi iepuri dintr-un foc: reface comerțul cu Turcia și distruge flancul sudic al NATO, cel mai important pentru Alianță. America trebuie să admită că are în față un jucător extrem de inteligent, chiar dacă George W. Bush ne asigura că văzuse sufletul în ochii lui Vova. Și se vede…

Putin a înțeles perfect cu cine are de-a face și a lucrat cu materialul clienților, fie ei americani, turci sau europeni. Turcia cumpără din Rusia anual 30 de miliarde de metri cubi de gaz, care poate fi rusesc sau re-exportat de Rusia din țările Asiei Centrale. (Gazprom nu trăiește doar din comercializarea propriului gaz…). Ankara câștigă enorm și din tranzitul gazelor pompate de Rusia spre sudul Europei. Ziarul „Hurriyet Daily News” arăta că Erdogan amenința Kremlinul că Turcia poate cumpăra gaze și de la alte țări. Era vorba de Iran, Azerbaidjan și Turkmenistan. ”Acestea sunt lucruri la care Rusia trebuie să se gândească. Dacă rușii nu construiesc centrala nucleară Akkuyu, atunci altcineva va veni să o construiască […] Suntem cel mai mare cumpărător al gazului natural rusesc. Rusia ar pierde mult dacă Ankara ar renunța la gazul ei. Daca este necesar, Turcia își poate cumpăra gazul din alte țări”, declara Erdogan.

În 2013, pe când armonia era perfectă, Turcia a oferit companiei ruse de stat Rosatom un contract de 20 de miliarde de dolari pentru construirea primelor patru reactoare nucleare de pe teritoriul ei.

Bunele relații dintre Turcia și Rusia s-au deteriorat grav după intervenția lui Putin de partea președintelui sirian Bashar al-Assad. Și toate s-au rostogolit. Și s-au năruit. Turcia a sprijinit ISIS la cererea Arabiei Saudite și a Statelor Unite ale Americii, deși nu recunosc acest lucru. Teroriștii s-au pregătit pe teritoriul Turciei, nu în altă parte, și au fost echipați cu bani saudiți. Erdogan a folosit pretextul pentru a-i masacra pe kurzii din Irak și din Siria. La rândul lui, Putin a bombardat satele de turcomani (turcmeni) din Siria, aliații turcilor. Kremlinul va continua să-l susțină pe Bashar al-Assad și nu cred că Erdogan va face același lucru, chiar dacă  acum pretinde că bombardează pozițiile ISIS…

Dincolo de războaiele verbale, care amintesc de Saddam Hussein, între Turcia și Rusia s-au construit puternice interdependențe economice. Cu ce să mai înlocuiască Ankara gazoductul care trece pe sub Marea Neagră? Dacă Turcia ar fi rămas consecventă, Europa ar fi pus Rusia pe butuci.

Turcia putea să majoreze cantitatea de gaz lichefiat, importat din Nigeria și Algeria, însă era prea scump pentru Ankara care deja plătește o factură de peste 50 de miliarde de dolari anual. Pe de altă parte, Turcia investise în Rusia numai în 2013 peste 740 de miliarde de dolari, iar Rusia investise în Turcia doar 1,57 miliarde de dolari, potrivit site-ului Președinției Ruse. Numai în construcții, compania turcă Ronesans Holding are proiecte în valoare de peste 6 miliarde de dolari în Rusia. Rusia exportă anual în Turcia bunuri în valoare de 25 de miliarde de dolari, și importă de la turci bunuri de 6 miliarde de dolari. Astfel, balanța importuri-exporturi este defavorabilă guvernului de la Ankara, așa cum notează „The Huffington Post”. Deci Erdogan va juca așa cum îi va cânta Kremlinul, mai ales acum, după ce și-a deteriorat grav relațiile cu Occidentul. Așa vom înțelege mai bine că, la originea șantajului multiplu asupra Uniunii Europene, se află tot… Vladimir Putin.

Bravada lui Putin și prăbușirea relațiilor economice cu Germania

Însă cine sapă groapa altuia își face economia țăndări. Andrei Zveriev, preşedintele de onoare al Consiliului Economiei Ruse din Germania, a acordat un interviu pentru RIA Novosti, în care a făcut analiza dezastrului comercial din patria lui Vova. Sancțiunile impuse de Uniunea Europeană împotriva Rusiei, din cauza situației din Ucraina și ca urmare a anexării Peninsulei Crimeea, se află în vigoare de aproximativ doi ani şi încă nu au fost eliminate. În replică la aceste sancţiuni, Rusia a impus şi ea propriul embargou pentru produse alimentare.

Rezultatul a fost o scădere bruscă a schimburilor comerciale cu alte țări din UE, în special, între Rusia și Germania. La 30 de ani de la desființarea monopolului asupra comerțului exterior în Uniunea Sovietică, prin decizia Comitetului Central al PCUS și a Consiliului de Miniștri al URSS „Cu privire la măsurile de îmbunătățire a gestionării relațiilor economice externe”, din 19 august 1986, s-a constatat că, în comparație cu datele din 2013, un indicator important riscă să se reducă la jumătate.

Profesorul Andrei Zveriev, doctor în ştiinţe economice, a lucrat la Banca de Stat a URSS și în Comitetul de Stat pentru Planificare al URSS, a fost ministru adjunct al Finanțelor al RSFSR și ministru adjunct al Finanțelor al URSS. Din 2009 până în anul 2015, a fost reprezentantul comercial al Rusiei în Germania. În prezent, este președintele de onoare al Consiliului Economiei Ruse din Germania. În conformitate cu previziunile profesorului, cifra schimburilor de mărfuri dintre cele două ţări se va prăbuşi în anul 2016 până la 35-37 miliarde de dolari.

„În ultimii ani, a existat o degradare substanțială a comerțului nostru exterior, avertizează Zveriev.

Haideţi să evaluăm cifrele, să ne amintim ce s-a întâmplat cu 30 de ani în urmă. Evident, trebuie să ţinem seama că, în acea epocă, schimburile de mărfuri se făceau în ruble, iar cursul valutei sovietice era, dacă vă amintiţi, cel mai stabil din lume – aproximativ 60 de copeici pentru un dolar american. Așa că cifra de afaceri a comerțului exterior al Uniunii Sovietice s-a ridicat la 142 de miliarde de ruble în 1985, din care exportul 72,6 miliarde de ruble, iar importul – 69,4 miliarde de ruble. În 2015, schimburile comerciale s-au ridicat la 525.8 miliarde de dolari, din care exportul au fost de 343,4 miliarde de dolari, iar importurile au fost de 182,4 miliarde de dolari. Aceste cifre sunt dificil de comparat, deși, desigur, creșterea este evidentă. Dar să nu uităm că ţiţeiul în 1985 avea un cost de 25-28 de dolari pe baril, iar în ultimii ani, a ajuns la 100 de dolari și chiar mai mult.

Este mai important să evaluăm structura comerțului exterior.

În 1985, ponderea mașinilor și a echipamentelor din exporturile sovietice s-au ridicat la 13,9%, în timp ce în 2016 (ianuarie-mai) reprezentau 6,7%, combustibilul și energia electrică reprezentau 52,7% și, respectiv, 58,3%.

Pe de altă parte, dacă în 2013, schimburile noastre de mărfuri s-au ridicat la 844 de miliarde de dolari, în 2015 au ajuns la doar 525,8 miliarde de dolari. Prognoza pentru 2016 arată că va fi ceva mai mult de 400 miliarde de dolari.

În ceea ce privește Germania, dacă avem în vedere că proporția RDG și a FRG în comerțul exterior al URSS erau, în 1985, de 11,5% și, respectiv, 4,3%, în prezent ponderea Germaniei (reunificate) este de 8,8%. Comerţul ruso-german s-a prăbuşit de la 74,9 miliarde de dolari în anul 2013 până la 45,8 miliarde de dolari în 2015. În perioada ianuarie-mai 2016, acest indicator nu a ajuns la 15 miliarde de dolari şi, conform prognozei pe un an, va reprezenta 35-37 miliarde de dolari. După cum se spune, comentariile devin inutile. Evident că se poate măsura comerţul exterior nu în dolari americani, aşa cum se face în toată lumea, ci în bucăţi, în tone şi în rubla rusească extrem de slăbită. Numai că această evaluare globală nu se schimbă. Ne putem imagina cum a crescut comerţul exterior, de exemplu, al Venezuelei, un comerţ evaluat în bolivari, la o inflaţie de 1200% şi în condiţiile în care valuta naţională s-a devalorizat corespunzător, sau în Zimbabwe, unde inflația este chiar mai mare”.

Iată de ce Putin era obligat să se împace cu Recep Tayyip Erdogan, un politician labil, care și-a pus la cale o tragică tentativă de lovitură de stat. Nici Stalin nu a reușit să aresteze atâția dușmani ai poporului doar în câteva ore, de la generali până la educatoare din grădinițe.

Efectul asupra României

Evenimentele din Turcia se vor reflecta asupra României doar în plan comercial, susține Iancu Guda, director la compania Coface Romania. Turcia ocupă locul al 5-lea ca destinaţie a exportului românesc şi locul 1 între statele non-UE. „Tentativa de lovitură de stat din Turcia, precum şi măsurile radicale care au precedat au alimentat foarte multă incertitudine în piaţa de capital. În mai puţin de o săptămână, lira turcească s-a depreciat cu aproape 6% faţă de dolarul american, indicele reprezentativ al pieţei de capital din Turcia a pierdut 12%, iar investiţiile de capital în Turcia ale non-rezidenţilor au scăzut cu 8 MLD USD”, a adăugat Guda.

Asemenea analiști pierd din vedere importanța majoră a factorului securitate…

Turcia ocupă locul al 5-lea ca destinaţie a exportului românesc şi locul 1 între statele non-UE, respectiv locul al 11-lea ca ţară de origine a importurilor. După aderarea la UE, România a menţinut o balanţă comercială pozitivă cu Turcia, ceea ce plasează această ţară pe locul al 5-lea între statele cu care ţara noastră înregistrează excedent în balanţa comercială.

În pofida relaţiilor comerciale bilaterale dezvoltate, aportul investiţiilor provenite din Turcia în fluxul de capital local este unul moderat. Într-un clasament al investiţiilor străine directe cumulate pentru perioada 2008 – 2015, Turcia ocupă locul al 18-lea, cu un aport la totalul investiţiilor străine directe de doar 0,5%, în condiţiile în care principalii 5 investitori (Austria, Germania, Italia, Franţa şi Elveţia) au generat împreună aproape 72% din totalul ISD în perioada analizată. Conform datelor INSSE, după valoarea capitalului social, Turcia ocupă locul al 14-lea în clasamentul pe ţări de rezidenţă a investitiorilor în societăţi comerciale cu participare străină.

Așa cum Brexit a afectat grav comerțul intra-comunitar, Sultanexit va lovi năprasnic asupra comerțului extra-comunitar de la Marea Neagră. Brexit a lovit în transportatorii rutieri de marfă din România. Sultanexit va submina la fel afacerile transportatorilor din România. Și din nou, zona Mării Negre, cu care ne lăudăm prin „paneluri internaționale”, devine foarte importantă. Oricum, în caruselul nebunilor din Rusia și Turcia, România nu are loc. Va trebui să dibuie pe de lături, ca de multe ori în istorie…

The following two tabs change content below.
Viorel Patrichi

Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

Spune-ți părerea