Noua revoluție conservatoare

Sau despre cum se repetă istoria

Într-un film SF de dată recentă, o grupare criminală dezvoltă o tehnologie prin care oamenilor le este anulat instinctul de conservare, iar aceștia se sinucid. Orice asemănare cu realitatea nu e chiar întâmplătoare. Doar că în locul microcipurilor se folosesc idei și că nu sunt lichidate persoane particulare, ci societăți întregi. Căci corpul social rezistă tot în virtutea unui instinct de apărare, precum omul. Când își pierde acest resort lăuntric, dispare. Iar o societate, ca și un om, poate fi adusă pe pragul de a-și abandona instinctul de supraviețuire. În acest scop, se duce de mult un alt fel de război. Atacurile au încărcătură ideologică și se desfășoară pe mai multe fronturi: cultural, economic și legislativ. Ținta lor este ”lumea veche”, întemeiată pe civilizația greco-romană, spiritualitatea creștină și principiile capitalismului. Pentru a face loc ”minunatei lumi noi” (apud Huxley), adică unei sclavii globale, în beneficiul unei clase privilegiate restrânse sau unui dictator. Procesul poartă numele de ”progres”.

În apărarea ”lumii vechi” stau identitatea, familia, comunitatea națională, drepturile naturale (la viaţă, la proprietate, la libertate), tradiția, credința în Dumnezeu… Într-un cuvânt, firescul. Toate acestea, dimpreună cu vocația moderației și propensiunea către ordine și ierarhie, fac parte din stilul de viață conservator.

Forțele ”progresiste” au cucerit foarte mult teren în ultimii șaptezeci de ani. Adevărați învingători ai celui de-al doilea război mondial, au vrut să ia totul. Fapt care a activat anticorpii sociali. Așa încât am ajuns într-un punct din care istoria pare a se repeta.

În anii 20 ai secolului trecut, ofensiva marxismului și a liberalismului, precum și rateurile democrației, incapabile să gestioneze un complex de crize (economică, politică și socială) au declanșat în Germania o ”revoluție conservatoare” (expresie popularizată de Hugo von Hofmannsthal), care s-a extins pe tot bătrânul continent. O revoluție care, pe scurt, își propunea restabilirea armoniei dintre om, natură și Dumnezeu. Altfel spus, o întoarcere (după sensul etimologic al cuvântului ”revoluție”) la omul tradițional, ca singură cale de salvare a umanității. Confruntarea cu revoluția marxistă a dus la ordinea mondială pe care o cunoaștem.

Astăzi, un diplomat de talia lui Teodor Baconschi, fost ambasador în cîteva capitale mari și fost ministru de Externe al României, crede că a început o nouă revoluție conservatoare, odată cu alegerea lui Donald Trump președinte al SUA. Tocmai în SUA, pentru că acolo neomarxismul (sau marxismul cultural), cu al său vârf de lance, ”corectitudinea politică”, a atins nivelul de alertă.

Opinia d-lui Baconschi, împărtășită, de altfel, de mulți alții, este susținută de realitatea că orice imperiu, cum este și SUA, are o extraordinară forță modelatoare asupra lumii. În plus, SUA conservatoare au deja parteneri ideologici în Europa, unde conservatorismul se află sau promite să acceadă la putere în mai multe state.

România este defazată și în această privință. Clasa noastră politică a rămas, în cea mai mare parte, ”progresistă”, din mimetism, nu neapărat din convingere. Însă, sunt semne că a simțit noua tendință. Principalele partide parlamentare au adoptat discursul naționalist. Conservatorismul și naționalismul nu sunt totuna, deși primul îl poate include pe al doilea și cel de-al doilea poate adopta caracterul primului. Dar politicienii noștri nu sunt interesați de subtilități doctrinare, ci de voturi. Totuși, ascensiunea conservatorilor la putere în Europa și SUA nu e datorată unei mode, unui capriciu al electoratului sau unei manipulări abile, ci unei reacții de apărare a popoarelor. Cei care nu vor înțelege cauzele profunde ale acestui reflex de apărare vor suferi consecințele. Să sperăm că între acestea nu va fi și un nou război mondial, cu principalul cîmp de bătaie în Europa.

Claudiu Târziu

About Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor; cea mai recentă carte publicată: ”Rostul generației noastre. O perspectivă conservatoare asupra României postcomuniste” (Ed. Rost, București, 2019)

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


3 comentarii la „Noua revoluție conservatoare”

  1. Cu un singur lucru nu sunt de acord nici la Claudiu, nici la Baconschi, nici la Hofmannsthal: cu termenul „revoluţie”. Revoluţia este, a fost şi va fi o invenţie a stîngii şi un mijloc al stângii pentru distrugerea lumii (căci acesta este scopul diavolului). Prefer pt zona noastră termenul „contra.revoluţie”.

    • E dreptul dvs 🙂 Dar, de vreme ce, din punct de vedere etimologic, revoluția este întoarcerea într-un punct fix, la un reper, eu prefer această expresie. Revoluția conservatoare e întoarcerea la reperele vechi și bune, la tradiție și, avînd în vedere contextul, la libertate.

      E adevărat că marxiștii au făcut mai popular înțelesul pentru revoluție de schimbare radicală, prin forță și sînge, a unui regim. Însă, lupta cu marxiștii este întîi de toate o luptă pe termeni. Manipularea limbajului este unul dintre instrumentele lor favorite în ceea ce se cheamă ”corectitudinea politică” (această expresie fiind ea însăși manipulatorie). Și ce avem de făcut în primul rînd este să dăm cuvintelor înțelesul lor real.

Comentariile sunt închise.