Radicalizare, cu sau fără penetrare

Domnul acela înalt de la Cotroceni nu a reuşit să penetreze prea mult societatea românească, nu a convins anumite grupuri şi nu a adus pacea socială. Deci?

Popor idiot, înapoiat şi intolerant, numai bun de luat şuturi progresiste în bot – aşa ne consideră unii şi alţii, pentru că nu ne pupăm cu LGBT-iştii, nu ne simţim vinovaţi faţă de musulmanii ce ne-au omorât, luat în robie şi jefuit sute de ani, avem încă idei şi iniţiative. Şi, moda zilei, imprimată de la cel mai înalt nivel (citat din dosarul Black Cube) e să fie luaţi românii, mai corect majoritatea nesupusă încă a acestora (de ce credeţi că e nevoie de islam, care chiar supunere înseamnă?), la şuturi în diverse părţi anatomice, dar cu precădere în zona capului şi cea mediană.

Mă gândesc la mulţi, dar, dacă ar fi să-i amintesc numai pe cei care s-au afirmat în ultima vreme, nu-i putem omite pe Vremelnicul chiriaş de la Cotroceni, pe Pruna (zisă Teleagă) de la justiţie, pe arhanghelul vopsit al democraţiei, decanul de la şcoala de partid şi de stat, „profesorul” Pârvulescu şi pe „specialistul în Evul Mediu”, Dan Tăpălagă. Evident sunt şi alţii, că somnul raţiunii naşte mulţi monştri.

Despre primii trei şi despre „cum cred ei că democraţia este prea complicată pentru a fi lăsată pe mâna poporului” (vorba lui Adrian Pătruşcă) am scris recent.

Iată însă că îl pune necuratul pe domnul „Să cheltuim câteva milioane de euro că vilele astea nu-s la înălţimea mea” (mă iertaţi, domnu’, dar de când cu zicerile dvs. „epocale” încep să nu vă mai reţin numele din buletin) să recidiveze şi să continue să se dezbrace în public, combătând spusele cancelariei prezidenţiale, cum că ar fi fost greşit interpretat în zicerea privind „fanaticii religioşi” ai căsătoriei bărbat-femeie şi chiar dezvoltând zicerea anterioară. Iar dezvoltările, emanate din balta, nu din puţul, gândirii sunt două.

În prima ne anunţă: nu cred că este o temă care a penetrat societatea românească. Serios? Trec peste folosirea riscantă a verbului „a penetra” (probabil era cu gândul în altă parte) atunci când e vorba de oameni şi ajung la întrebările, reacţionare, evident: Despre care societate are date că nu este penetrată? Din România? Din Franţa socialistă şi prietenă? Din Turcia iubită? Din America aproape comunistă? Din Bao-Bao (unde ce mişto e să duci cu soţia!)? Şi de unde ştie? Care este studiul? Unde este cercetarea sociologică, care să ne lămurească şi pe noi, nu numai pe înălţimea sa?

Au semnat, în perioada stabilită de lege şi într-o organizare cu mijloace financiare reduse – adunarea semnăturilor s-a făcut gratis, pe bază de voluntariat real, nu ca la partide – 3 milioane. Puteau fi, e clar, mai mulţi. Dar şi aşa, 3 milioane sunt cam 20 % din populaţia aflată între graniţele României. Şi nu s-a intrat în toate casele, nu au ajuns voluntarii la toţi românii. Nu a fost timp. Şi când colo ce să vezi, tehnic aflăm că este o chestie de penetrare! (Asta ca să nu facem un referendum şi să aflăm că de fapt cei ce au o idee asemănătoare sunt chiar majoritatea românilor.)

Şi mai zice, cetăţenul „cu paltonul nervos de la Cotroceni”, că cei 3 milioane nu au reuşit să convingă anumite grupuri. Care grupuri? Grupul LGBT? Grupul „Prietenii Cotroceniului”? Grupul Soros? Grupul marxist-leninist? Sendero Luminoso? Prietenii pedofili ai lui Hillary? Clienţii fundaţiei Clinton? Grupul „o fată mai găseşti, dar un prieten greu”? Din păcate, cetăţeanul amintit mai sus nu ne-a dat şi date în acest sens, deci putem doar fantaza.

Şi dacă a penetrat totuşi, chiar aşa fără bani şi cu voluntari păduchioşi, vreo 20 % în societate în câteva luni de adunare de semnături, cum se cheamă asta? Penetrare parţială? Penetrare întreruptă? Sau poate radicalizare înaintea porţilor Cotroceniului? Sper că, într-o sesiune viitoare de dezvăluiri despre ce se discută pe la Cotroceni, domnul/tovarăşul în cauză să reuşească să ne penetreze, na că m-am molipsit şi eu, deci corectură: să ne lumineze mai adânc.

A doua zicere sună aşa: …. ceea ce niciodată nu se poate obţine prin vot este pacea socială!

Oauuu! În ce teme profunde intrăm! Pacea socială! (Ştiaţi că invadarea programată cu musulmani a Occidentului se face în numele aceleiaşi păci sociale? Că, cică, dacă se amestecă rasele nu vor mai fi conflicte?!)

Acum să traducem: Cum pacea socială este idealul luminos al omenirii, nu mai are, deci, sens să votăm pentru că aşa ne învrăjbim.

Asta dacă nu ştii istorie! Comunismul, după câteva zeci de milioane de morţi şi alte sute de milioane de vieţi distruse (dar ce contează când ai aşa un ideal măreţ în faţă cum are astăzi soţul doamnei profesor), realizase pacea socială cu tot cu vot. Şi dacă o realizase, dacă social vorbind trăiam într-o armonie perfectă, oare de ce, la îndemnul profesorilor de democraţie, a trebuit să-l schimbăm cu un socialism vopsit în capitalism (ne-au minţit oare?), care se dovedeşte un alt comunism? Contrar a ceea ce se spune astăzi despre vot, în comunism acesta nu coroda pacea socială, ba din contră. Se vota în linişte, disciplinat, responsabil. Rezultatele erau întotdeauna cele aşteptate. După, toată lumea fericită la coadă la pui sfrijiţi; tovarăşul închina un pahar de şampanie cu soţia şi pretenii la o chermeză.

Şi, pe urmă, votul l-a inventat aristocraţia retrogradă, sau revoluţionarii de ieri ai stângii luminate? A devenit votul reacţionar? Sau, ca să mă întorc la formularea lui Pătruşcă (uşor modificată), democraţia e prea complicată pentru ca să o lăsăm pe mâna voastră, nătărăilor!

Ne mai spune neînduplecatul proprietar de case: Nu cred că sunt într-o poziţie stranie şi nici românii nu au crezut asta, altfel nu m-ar fi ales din capul locului, dar cred că este foarte important să avem grijă cu astfel de iniţiative.

Păi, înainte de alegeri, nici nu ne-a spus cam ce idei are în legătură cu votul, democraţia, familia. Torcea lent în poala românilor (poate prea lent?), ca un motan cuminte, care nu-şi dorea decât să stea puţin pe cuptorul de la Cotroceni.

Şi dacă, în plus, ne gândim că la turul întâi de la alegerile din 2014 a obţinut numai 2,88 milioane de voturi (sub 3 mil), deci mai puţin decât semnăturile adunate pentru schimbarea constituţiei, şi că a câşigat mai ales cu ajutorul prostiilor de final ale guvernului Ponta, am putea spune că nici domnia sa nu a penetrat prea tare, sau până la capăt şi nici nu a convins anumite grupuri. Deci nici votul ăla nu s-ar prea pune, mai ales că nu a adus nici pacea socială, ba din contră. Şi dacă votul nu se pune (după mai noua teorie politică progresistă), nu înseamnă asta că nici alegerea preşedintelui din 2014 nu ar trebui să se pună?

Doct, dar evident incult, habar neavând despre ce a fost cu adevărat Evul Mediu, despre bogăţia culturală şi ideatică a acestuia, despre arta, literatura, arhitectura acestuia, despre oamenii acestuia, despre faptul că atunci s-au născut multe universităţi vestice, sau tot din el (nu după el) a pornit Renaşterea, repetând formulările de la cursul de socialism ştiinţific şi spălăturile stomacale ale marximului cultural, domnul Dan Tapalagă zice că, cu astfel de iniţiative, noi românii suntem în Evul Mediu, în mintea lui un soi iad întunecat plin de pucioasa religiei, ba prea fierbinte, ba prea îngheţat. Atâta ştie, atâta poate. Că nici Soros, drăcuşorul acela poznaş, care stă tolănit prin mintea lui şi a celorlalţi, le forjează gândurile şi le dictează cuvintele, nu ştie mai mult. Asta aşa, ca consolare!

The following two tabs change content below.
Paul Ghițiu
Scriitor, regizor şi publicist, ultima carte publicată: Reabilitarea politicii (2000).

Spune-ți părerea