Pidosnicii politic

În contextul dezbaterilor tot mai aprinse și mai absurde, din ultimul timp, asupra unei realități indubitabile: familia, mi-a fost dat să aud/citesc iarăși vechi clișee propagandistice de sorginte bolșevică, pe toate canalele media posibile.

Mă opresc astăzi, preț de o clipă, asupra numai uneia dintre cele mai gogonate prostii (neo)marxiste, rostită cu emfază de mai mulți purtători de cuvînt ai intereselor comunității de perverși sexuali din România. Și anume: referendumul (în speță, cel pentru modificarea Constituției, în sensul redefinirii noțiunii de căsătorie) e antidemocratic, democratic este numai dictatul unei minorități bine ideologizate! Poporul e suveran – cum spune și în Constituție -, dar numai cînd i se dă voie de la ”partid”. Pentru că ”partidul” știe mai bine.

În fapt, spusa nu e o prostie – căci emitenții nu cred în ea -, ci mai degrabă o încercare de prostire a auditoriului. Tipic marxist: să facă din negru alb și viceversa, să răsucească vorbele pînă își pierd sensul, ba și să capete unul exact contrar. Așa se întîmplă nu doar cu cuvîntul ”democrație”, ci și cu: familie, iubire, ură etc. În același context, de pildă, goarnele noii Stîngi ne anunță că apărarea familiei de agresiunea freudo-marxistă este o dovadă de ură față de agresori, nu un gest firesc și legitim.

După cum știm din istoria recentă, marxiștii nu și-au schimbat niciodată placa propagandistică. Regimurile de teroare din lagărul socialist erau numite ”democratice”, iar democrațiile occidentale erau etichetate drept expresii ale imperialismului asupritor.

Tot în acele vremuri, votul era considerat legitim, util și ”democratic” dacă putea fi controlat, adică exprimat sub teroare, la comandă, în sensul dorit. Altminteri, era subversiv și primejdios, contrarevoluționar și, deci, condamnabil (nu din vorbe, ca azi, ci penal).

Deosebirea dintre comuniștii ăi vechi și ceștilalți, noi, este că primii uzau de forța kalashnikov-ului, iar cei de-acum folosesc spălarea pe creier (numită și ”corectitudine politică”). După cum o reclamă calitatea generațiilor: bătrînii noștri aveau educație și bun simț și trebuiau obligați, cei de azi, mai lipsiți de repere, mai superficiali și mai grăbiți pe drumul ”progresului”, trebuie… convinși. Și dacă nu se lasă prostiți cu una, cu două, li se interzice să se pronunțe prin referendum.

PS:

Vuvuzelele neomarxiste au turbat după ce Camera Deputaților a adoptat propunerea de modificare a art. 48 din Constituție, propusă de Coaliția pentru Familie, și au pus toate tunurile pe aceasta din urmă. Zeci de cancelarii occidentale le dau speranțe, exercitînd presiuni asupra Senatului, ca să nu se pronunțe și el favorabil, căci atunci se va declanșa referendumul. Iar la o consultare populară, este foarte probabil ca o majoritate covîrșitoare să voteze pentru modificarea Legii Fundamentale a statului. Să vedem acum dacă societatea și-a făcut anticorpi la tiranie au ba.

Claudiu Târziu

About Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor; cea mai recentă carte publicată: ”Rostul generației noastre. O perspectivă conservatoare asupra României postcomuniste” (Ed. Rost, București, 2019)

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Pidosnicii politic”

  1. Asa trebuie scris, fara farafaslacuri, fara sa te pierzi in detalii. Limpede, ca oamenii sa inteleaga. Pana când coloanele noastre toate vor fi impreuna. Curând.

Comentariile sunt închise.