Traficul de persoane azi

Traficul de persoane, comerț în care milioane de oameni devin o marfă ce va fi exploatată sexual, prin muncă forțată sau pentru prelevarea de organe și țesuturi, este o infracțiune ce afectează toate statele, ca locuri de origine, de tranzit sau de destinație a victimelor. Estimările Organizației Mondiale a Muncii vorbesc de 21 milioane de persoane traficate anual la nivel global, un vârf al aisbergului criminal aflat (încă) pe locul II pe lista profiturilor ilicite, după traficul de droguri.

Principala cauză care întreține traficul de persoane o reprezintă cererea uriașă de ”servicii” sexuale sau muncă forțată ieftină/neplătită din țările de destinație, căreia i se adaugă existența a milioane de oameni vulnerabili din punct de vedere economic (inclusiv copiii abandonați), dorința unor părinți de a-și vinde/trafica copiii și răspunsul insuficient al actorilor sociali responsabili de protecția victimelor – acestea trei din urmă, mai ales în țările de origine a victimelor. (Traficul poate avea loc și în interiorul unei țări, nu neapărat peste graniță.)

O treime dintre victimele (identificate) o reprezintă copiii, traficați în principal pentru exploatare sexuală, o altă treime – femeile. Copiii sunt mai susceptibili de a scăpa identificării ca victime. Bărbații sunt traficați și exploatați mai ales pentru munca forțată. În unele regiuni mai mult de jumătate dintre victime sunt copii: Africa sub-sahariană și America Centrală. Ultimul Raport al ONU despre traficul de persoane în lume îl puteți citi la adresa: unodc.org.

Raportul UNODC arată că această industrie criminală este una dintre  cele mai profitabile din Europa; traficanții obțin 2,5 miliarde de euro pe an.

Conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), România este în principal o țară de origine a victimelor: mai mult de jumătate dintre ele ajung să fie traficate în UE, iar cealaltă parte – în țară.

Citez din Raportul ANITP pe 2015 (sublinierile îmi aparțin):

”Cererea pentru traficul de copii se supune criteriului diferențierii între țările de origine și cele de destinație pentru victime, astfel încât cererea este prezentă în foarte mare măsură în țările Europei de Vest, unde nivelul veniturilor este cu mult mai mare decât în majoritatea țărilor de origine, din estul Europei și a zonelor cu șomaj ridicat. Cu toate acestea, această diferențiere nu este un criteriu care poate fi generalizat, în condițiile în care cererea de copii pentru folosirea acestora în scopul exploatării sexuale este din ce în ce mai ridicată în țările din Europa Centrală și de Est. O demonstrează și statisticile oficiale din țara noastră, de exemplu, unde numărul copiilor victime ale traficului intern pentru exploatare sexuală a crescut în ultimii ani. Cu toate acestea, nu știm dacă dimensiunea crescută a cererii vine din partea cetățenilor români sau a turiștilor, ori este alimentată de alți factori. Ceea ce știm, cu certitudine, este faptul că lipsa de control și sprijin în procesul de dezvoltare a copiilor favorizează vulnerabilitatea acestora față de riscurile victimizării.
Cererea pentru servicii sexuale este citată în multe rapoarte naționale
(Spania, Cipru, Ungaria) drept o cauză principală a traficului de copii. În unele state, legalizarea prostituției reprezintă un factor de risc semnificativ și, în același timp, un factor care încurajează cererea (Spania). Rapoartele altor țări afirmă că legalizarea prostituției este un factor specific, care contribuie la proliferarea traficului de copii (Danemarca, Lituania, Olanda, Austria), fiind sugerat faptul că penalizarea cumpărării serviciilor sexuale, urmând exemplul Norvegiei, Suediei, României și Marii Britanii ar putea contribui la reducerea cererii și la combaterea traficului de copii pentru exploatare sexuală.”

În România în anul 2015 au fost identificate 880 persoane traficate, exploatate în diverse moduri, atât în interiorul, cât și în afara țării. Între victime predomină femeile, cele mai multe exploatate sexual; destinația
principală a fost traficul intern, iar cea mai vulnerabilă categorie de vârstă – 18-40 de ani.

În ceea ce privește traficul extern toate victimele din România au fost recrutate prin intermediul agențiilor de intermediere a forței de muncă. Modalitățile de exploatare sunt mai variate decât în cazul traficului intern:
dacă exploatarea sexuală are o pondere ridicată, exploatarea prin muncă,
obligarea la cerșetorie, furturi, la alte servicii, constrângerea pentru alte
activități (schimb de identitate, fraude bancare, căsătorie de conveniență) au fost folosite frecvent. Ca făptuitori au fost identificați peste 1400 persoane, printre care 16 cetățeni străini.

România se află printre țările europene care înregistrează un număr mare de persoane investigate și de dosare penale.

Conform Eurostat 2016, România a fost și rămâne statul membru al UE cu cele mai multe victime (identificate) ale traficului de persoane și cu structuri de protecție a victimelor insuficient dezvoltate.

Fluxurile migratorii sunt o sursă de victime pentru traficanții de persoane. Statutul neclar (refugiat, persoană care traversează mai multe granițe fără acte) este un factor de vulnerabilitate adăugat.

În UE ajung victime ce provin din peste 130 state. Victimele din cele 3 state din America de Nord provin din peste 90 țări. Combaterea traficului de persoane este și un obiectiv al Administrației Trump, care a propus recent Congresului SUA un pachet legislativ în acest sens.

(surse: eliberare.com; anitp.mai.gov.ro; un.org; whitehouse.gov)

 

The following two tabs change content below.
Alina Ioana Dida
Medic, publicist şi traducător. A tradus "Revoluţia franceză", de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).
Alina Ioana Dida

Ultimele articole de Alina Ioana Dida (toate)

Spune-ți părerea