Eroare de comunicare sau amânarea unei decizii a Sinodului în cazul smintelii de la Huși?

”Cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” Sfânta Evanghelie după Matei V, 37

Biroul de Presă al Patriarhiei Române a transmis publicității, în data de 16 august 2017, un comunicat de presă intitulat ”Precizări referitoare la ședințele de lucru ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și ale Sinodului Permanent din zilele de 17 și 18 august 2017”, cu următorul conținut:

„În ziua de joi, 17 august 2017, va fi prezentat și discutat referatul Cancelariei Sfântului Sinod privitor la propunerile Comisiei pentru Statut și regulamente referitoare la analizarea sesizărilor sau acuzațiilor aduse ierarhilor Bisericii Ortodoxe, precum și la cercetarea și judecarea acestora.

Vor fi analizate, în vederea aprobării, și unele propuneri ale Cancelariei Sfântului Sinod referitoare la încetarea activității clericale, inclusiv a ierarhilor. În aceeași zi, în cadrul ședinței Sfântului Sinod, vor fi desemnați membrii și supleanții Consistoriilor arhierești care vor cerceta și judeca în primă și ultimă instanță cazurile de abatere de la morala și disciplina Bisericii.

În ziua de vineri, 18 august 2017, în cadrul ședinței de lucru a Sinodului Permanent, va fi discutată și situația critică din Episcopia Hușilor ca urmare a unor acuzații aduse Preasfințitului Părinte Corneliu, precum și unor clerici din această eparhie.” (link)

Departe de a aduce precizări, acest scurt comunicat de presă aruncă multă beznă peste mecanismul soluționare a scandalului provocat de acuzațiile de homosexualitate aduse PS Corneliu, Episcopul Hușilor. Chiar și cunoașterea limitată a reglementărilor în temeiul cărora funcționează Sfântul Sinod și Sinodul Permanent ale BOR este suficientă pentru a înțelege că se conturează tot mai puternic bănuiala că modul în care ierarhii BOR au decis să abordeze rezolvarea scandalului de la Huși este unul nu doar netransparent, ci și bizar de birocratic.

Câteva chestiuni controversate ridică semne de întrebare în legătură cu eficiența mecanismului pe care l-au adoptat sinodalii în demersul de soluționare a scandalului din Episcopia Hușilor.

Prima chestiune controversată este „limba de lemn” și lipsa de transparență în care a fost conceput comunicatul de presă al Patriarhiei Române. Într-un context în care Biserica este asediată atât de scandaluri interne grave – ierarhi acuzați fie de homosexualitate, fie de administrarea ilegală a unor fonduri europene –, cât și de o ofensivă anticreștină și anticlericală de inspirație neomarxistă fără precedent în istoria României, firesc ar fi fost ca modul de comunicare al Patriarhiei Române și în general, al centrelor eparhiale cu presa și mai ales, cu preoții și credincioșii, să fie unul transparent și explicit.

În comunicatul de presă se vorbește despre „propunerile Comisiei pentru Statut și regulamente referitoare la analizarea sesizărilor sau acuzațiilor aduse ierarhilor Bisericii Ortodoxe, precum și la cercetarea și judecarea acestora, propunerile Cancelariei Sfântului Sinod referitoare la încetarea activității clericale, inclusiv a ierarhilor”, dar nu se oferă detaliile necesare pentru a cunoaște aceste documente foarte importante. Lipsa de transparență dă semne că revine în modul de comunicare utilizat de Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

A doua chestiune controversată este aceea a participării PS Corneliu, Episcopul Hușilor, la lucrările Sfântului Sinod, din ziua de 17 august 2017, în care ”vor fi analizate, în vederea aprobării, și unele propuneri ale Cancelariei Sfântului Sinod referitoare la încetarea activității clericale, inclusiv a ierarhilor. În aceeași zi, în cadrul ședinței Sfântului Sinod, vor fi desemnați membrii și supleanții Consistoriilor arhierești care vor cerceta și judeca în primă și ultimă instanță cazurile de abatere de la morala și disciplina Bisericii.”

Trebuie spus că nu este prima dată, în acest scandal, când este neclară calitatea oficială a PS Corneliu – dacă mai este episcop în funcție, dacă este suspendat etc.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a oferit oficial, într-un interval de timp de aproximativ o lună, două răspunsuri radical diferite. În primul răspuns a definit în ce situație poate fi oprit un episcop de la slujirea la altar, din perspectiva reglementărilor bisericești: ”Ca un episcop să nu mai țină slujbe, el trebuie oprit de la slujire. Singura autoritate care poate opri de la slujire un ierarh este Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care urmează să se pronunțe. La ora actuală, el nu este oprit de la slujire. De acum urmează să se dispună măsurile care se impun.”

În cel de-al doilea răspuns, a prezentat o altă realitate – PS Corneliu este oprit de la slujire –, total opusă celei dintâi și fără să aducă vreo argumentare din perspectiva Canoanelor Bisericii și/sau a reglementărilor statutare: „Preasfinţitul Corneliu, episcopul Huşilor, este oprit de la slujire. Atribuţiile administrative şi le poate îndeplini în continuare, până la o decizie a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Înainte de a pleca, întrucât presa scria deja că a părăsit ţara, episcopul ne-a confirmat că acestea sunt intenţiile sale. Nu ştiu să vă spun pentru cât timp este plecat din ţară, cert este că şi-a delegat atribuţiile unor consilieri eparhiali de la Episcopia Huşilor, aflaţi în subordinea sa.”

Cum poate un episcop să nu mai slujească Sfânta Liturghie (ceea ce echivalează, duhovnicește gândind, măcar cu o suspendare a exercitării episcopatului) și totuși să-și exercite atribuțiile administrative care sunt specifice funcției de episcop? Există jumătăți de măsură într-o astfel de situație?

În acest context, este bizar faptul că PS Corneliu, oprit de la slujirea Sfintei Liturghii, totuși va participa – sau mai bine zis, conform Statutului BOR are dreptul să participe – la lucrările Sf. Sinod din ziua de 17 august 2017, în cadrul cărora se vor adopta noi reglementări a căror concepere a fost cauzată de scandalul privind practicile homosexuale de care este acuzat.

A treia chestiune controversată și probabil cea mai importantă, este aceea a cronologiei și a subiectelor dezbătute în cadrul lucrărilor Sfântului Sinod și ale Sinodului Permanent

Conform comunicatului Biroului de Presă al Patriarhiei Române, în prima zi, 17 august 2017, se vor desfășura lucrările Sfântului Sinod, cu următoarele puncte: ”va fi prezentat și discutat referatul Cancelariei Sfântului Sinod privitor la propunerile Comisiei pentru Statut și regulamente referitoare la analizarea sesizărilor sau acuzațiilor aduse ierarhilor Bisericii Ortodoxe, precum și la cercetarea și judecarea acestora; vor fi analizate, în vederea aprobării, și unele propuneri ale Cancelariei Sfântului Sinod referitoare la încetarea activității clericale, inclusiv a ierarhilor; vor fi desemnați membrii și supleanții Consistoriilor arhierești care vor cerceta și judeca în primă și ultimă instanță cazurile de abatere de la morala și disciplina Bisericii.”

Pe de o parte, subiectele care vor fi discutate se regăsesc în logica firească cerută de rezolvarea grabnică a stării de tensiune și scandal provocată de acuzațiile de homosexualitate aduse PS Corneliu. Pe de altă parte, deducem că, la nivelul reglementărilor interne ale BOR, până la acest moment, fie nu au existat, fie au fost lipsite de o necesară definire în detaliu acele mecanisme de reacție, de analiză, de cercetare și de judecată a faptelor de cădere de la credință ale ierarhilor, ceea ce este foarte grav și induce imaginea unei atitudini de autosuficiență.

Dacă lucrările Sfântului Sinod din ziua de 17 august 2017 se înscriu într-un oarecare firesc, într-o oarecare rigoare cerută de gravitatea situației, nu același lucru se poate spune despre ședința de lucru a Sinodului Permanent, de vineri, 18 august 2017, în care ”va fi discutată și situația critică din Episcopia Hușilor ca urmare a unor acuzații aduse Preasfințitului Părinte Corneliu, precum și unor clerici din această eparhie.”

Acest Sinod Permanent este un for de autoritate format din ”Patriarh și toți mitropoliții în funcție de la eparhiile din țară și din afara granițelor României. Din Sinodul Permanent fac parte și alți trei ierarhi eparhioți (un arhiepiscop și doi episcopi) desemnați anual de Sfântul Sinod,” conform Art.17 (2) din Statutul BOR. Altfel spus, scandalul din Episcopia Hușilor va fi discutat într-un cerc restrâns de ierarhi, nu de întregul Sfânt Sinod al Bisericii.

Se poate observa o slăbiciune gravă în logica acestui mecanism de soluționare a situației grave din Episcopia Hușilor. Există patru articole din Statutul BOR care generează suspiciunea că este foarte posibil să apară o amânare nedorită și foarte nocivă în rezolvarea situației de la Episcopia Hușilor, dacă aplicăm conținutul acestor articole la logica, cronologia și subiectele lucrărilor Sfântului Sinod și Sinodului Permanent BOR, așa cum ne-au fost prezentate în comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române.

Conform Statutului BOR, Art. 11 – Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române, în toate domeniile ei de activitate.

Conform Statutului BOR, Art. 14 – Atribuțiile Sfântului Sinod, lit. p) (Sfântul Sinod) hotărăște, cu o majoritate de două treimi din totalul membrilor săi, cu privire la trimiterea în judecată canonică a acelora dintre membrii săi care sunt învinuiți de abateri de la învățătura și disciplina Bisericii.

Conform Statutului BOR, Art. 17 – (1) Sinodul Permanent este organismul central deliberativ care funcționează în timpul dintre ședințele Sfântului Sinod, când importanța unor probleme impune examinarea lor fără întârziere.

Conform Statutului BOR, Art. 18 – (2) Sinodul Permanent, la solicitarea Patriarhului sau a membrilor săi, examinează și formulează propuneri privind probleme ce urmează a fi aduse în dezbaterea Sfântului Sinod. (3) Sinodul Permanent exercită orice alte atribuții ce i se dau de către Sfântul Sinod sau prin statut și regulamente. (4) Sinodul Permanent aduce la cunoștință Sfântului Sinod, pentru ratificare, hotărârile luate în timpul dintre ședințele acestuia.

Din textul comunicatului de presă al Patriarhiei Române nu reiese că în ziua de joi, 17 august 2017, Sfântul Sinod al BOR va face apel la Art.14, lit. p) și va vota trimiterea în judecată canonică a PS Corneliu, în temeiul acuzațiilor de homosexualitate. Nu știm dacă este o scăpare din textul comunicatului sau dacă chiar aceasta este realitatea, însă neclaritatea exprimării, în contextul acestui scandal, este deosebit de gravă.

Din modul în care este prezentată desfășurarea cronologică a activității sinodalilor BOR din cele două zile, reiese că Sinodul Permanent va discuta situația din Episcopia Hușilor, dar că nu va lua o decizie finală, aceasta datorită faptului că prevederile Statutului BOR nu îngăduie Sinodului Permanent o asemenea putere. Conform Art.18 (4), Sinodul Permanent este obligat ”să aducă la cunoștință Sfântului Sinod, pentru ratificare, hotărârile luate în timpul dintre ședințele acestuia”, căci Sinodul Permanent funcționează doar perioadele dintre ședințele Sfântului Sinod, ca organism central deliberativ, atunci când importanța unor probleme impune examinarea lor fără întârziere, conform Art.17 (1) din Statutul BOR.

Dacă va fi respectată litera Statutului BOR, atunci vom avea situația următoare: Sinodul Permanent, în ședința din 18 august 2017, va analiza criza de la Episcopia Hușilor, va adopta o hotărâre, dar fără ca aceasta să fie finală și să rezolve definitiv sminteala de la Huși. Dimpotrivă, conform Statutului BOR, Sinodul Permanent va transmite hotărârea către Sfântul Sinod al BOR care va adopta hotărârea finală, ca for suprem al BOR, conform Art.11, într-o ședință viitoare, despre care nu știm când va avea loc.

Chiar dacă luăm în calcul posibilitatea adoptării de către Sfântul Sinod, în ziua de 17 august 2017, a unor modificări ale Statutului BOR, astfel încât Sinodul Permanent, alături de Consitoriile arhierești, să dobândească puteri sporite, ele nu pot anula calitatea de for deliberativ final și suprem pe care o are Sfântul Sinod al BOR, conform Art.11 din Statutul BOR.

Să sperăm însă că la mijloc nu este decât o eroare de comunicare și că membrii Sfântului Sinod sunt pe deplin lămuriți de gravitatea situației în care ne aflăm și liberi întru Hristos să decidă în consecință.

UPDATE (11.50)

Ca urmare a articolului de mai jos, am fost contactați de un reprezentant al Biroului de Presă al Patriarhiei, care ne-a făcut o precizare importantă, pentru care îi mulțumim și pe care o redăm întocmai în continuare:

Textul dvs. invocă actualul Statut al B.O.R., dar Sfântul Sinod este chemat astăzi tocmai ca să modifice acest statut, astfel încât să creeze premisele unei judecăți echitabile și în conformitate cu dreptul constituțional la un proces corect – pe care îl are orice cetățean român, fie el cleric sau mirean. În virtutea noilor prevederi statutare, un ierarh va fi judecat într-o primă instanță, cu posibilitatea unui apel la Sfântul Sinod. Până acum, o decizie a Sfântului Sinod nu mai putea fi contestată nicăieri.

Cu alte cuvinte, Sfântul Sinod nu va lua o hotărâre în cazul PS Corneliu Bârlădeanu. Dar amânarea nu este spre mușamalizare, ci pentru o judecată înțeleaptă și echitabilă. Probabil că, dată fiind complexitatea acestui caz și caracterul său inedit, se caută ca soluția să fie incontestabilă. Iar două instanțe sunt mai greu de contestat decât una.

(Rost Online)

 

Post Scriptum

Reacția Biroului de Presă al Patriarhiei Române la analiza noastră confirmă, din păcate, faptul că va fi amânată decizia în sminteala de la Huși provocată de acuzațiile de homosexualitatea aduse împotriva PS Corneliu.

Din această reacție mai înțelegem următoarele:

  1. Se confirmă lipsa de transparență în care se lucrează la nivelul Sfântului Sinod al Bisericii. Modificările la Statutul BOR care se vor face (sau probabil deja s-au făcut, la această oră) nu au fost oferite spre consultare nici presei și nici, mai ales, credincioșilor și clerului ortodox. Gravitatea situației în care ne aflăm ar fi impus o abordare transparentă.
  2. Sfântul Sinod sau cei care au gândit aceste modificări de statut își inspiră demersul din zona dreptului constituțional laic, adică din spațiul juridic al statului. Este bizară lipsa de referire la Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, la Hotărârile Sinoadelor Ecumenice, la învățătura Sfinților Părinți. Evident, reglementările interne ale Bisericii Ortodoxe Române trebuie să fie în armonie cu legislația statului român, dar izvorul de reglementare rămâne în spațiul Sfintelor Canoane ale Bisericii, al Învățăturii lui Hristos.
  3. Comunicatorii Patriarhiei Române și cei care-i coordonează trebuie să continue politica de deschidere, pe care au inițiat-o de ceva vreme, spre o comunicare firească, transparentă și sinceră cu comunitatea, cu presa și mai ales, cu membri Bisericii noastre, clerici, monahi, monahii și mireni.

Totuși, avem aceeași nădejde ca și frații din Redacția Rost, anume că toate acestea nu sunt spre mușamalizare, ci pentru o judecată înțeleaptă și echitabilă.

2 thoughts on “Eroare de comunicare sau amânarea unei decizii a Sinodului în cazul smintelii de la Huși?

  1. Multumim pentru informarea corecta si analitica.Pana nu vor cadea cozile de topor a biserici rosi Biserica nu va avea transparenta pentru ca acei infiltrati care au intrat in 47 mimand taina preotiei au facut pui.Si iata ca acum au ajuns si in functii.Sarmani strica ei imaginea Biserici dar si pe ei ai strica patimile deci dupa fapta si rasplata.Biserica a mai stat in 2-3 oameni si cred ca suntem pe vremea lui Hristos nu pe vremea lui proorocului Ilie.Deci sunt mi de oameni ai lui Hristos.Sa ne impiedecam de-un ciot este o copilarie sau diversiune.Apa trece pietrele ramn.

Spune-ți părerea