13 septembrie 2017, 118 ani de la nașterea lui Corneliu Zelea Codreanu

La 13 septembrie 1899 se năștea Corneliu Zelea Codreanu. Avea să fie asasinat la 30 noiembrie 1938 la ordinul regelui Carol al II-lea și cu complicitatea lui Armand Călinescu, ministru de interne.

Mai jos am selectat câteva fragmente din materialele apărute de-a lungul timpului pe site-ul nostru despre cel ce a fost Căpitanul Mișcării Legionare.

Corneliu Zelea-Codreanu: Repere biografice

***

Despre activitatea parlamentară a lui Corneliu Zelea Codreanu:

Alegerile parţiale la care au participat în județul Tutova, în aprilie 1932, s-au desfăşurat într-un climat de teroare pentru legionari. Ion Zelea-Codreanu şi mai mulţi legionari au fost arestaţi cînd încercau să-şi facă campanie şi s-au produs o serie de ciocniri cu jandarmii.

Ca deputat, Corneliu Codreanu s-a distins cu două intervenţii în Parlament.

A cerut pedeapsa cu moartea pentru cei vinovaţi de delapidarea banilor publici, după ce prezentat o listă cu oamenii politici care aveau împrumuturi mari la bănci, deci obligaţii faţă de grupuri de interese. De la Marele Război şi pînă în 1932 din banii publici fuseseră devalizaţi 50 miliarde de lei.

Cînd a avut loc greva de la Atelierele Griviţa, în febr. 1933, Codreanu a vorbit în favoarea muncitorilor, ale căror salarii fuseseră scăzute. Bucureştiul se afla de cîteva săptămîni sub stare de asediu din cauza mai multor greve. Armata a tras în muncitori şi au fost arestate sute de persoane. (mai mult)

***

Întîlnirea David Șafran – Corneliu Codreanu

În ziua de 11 ianuarie 1937, la Casa Verde (sediul Mişcării Legionare din Bucureşti), studentul evreu David Şafran, fiu de rabin şi mai tîrziu rabin el însuşi (în 1948 a fost chiar contracandidat al Dr. Moses Rosen la funcţia de şef-rabin), a avut o lungă întrevedere cu Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Legiunii.

Din relatarea acelei întâlniri făcută chiar de rabin:

Intrasem la Casa Verde la ora 1 şi 20. Vorbeam de-acum de peste două ceasuri. Eram decis să mai rămîn, pentru a pleca limpezit. Nu era o discuţie de cabinet, ci s-au amestecat aici durerile lumii. Ştiam că l-am pus într-o situaţie delicată. De afară, răzbăteau voci, care ne împiedicau să ne concentrăm. Adevărurile lui şi ale mele ardeau, chinuiau gînd şi suflet, cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pentru a ne despărţi ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate.

Îl văd cum se ridică, îmi întinde mîna şi-mi spune:

– Am avut mare plăcere de întîlnirea noastră. Nu ştiu dacă am rezolvat probleme, dar am învăţat fărîme din taina infinită a credinţei. Eu n-am venit să provoc ură sau răbufnire. Sufletul mi-e curat. Nu ştiu dacă toţi legionarii gîndesc ca mine. Dacă un evreu a fost lovit, sau rănit ori jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători. Ei nu-s decît oameni, poate chiar buni creştini. Nu pe omul superior noi cercăm să-l şlefuim, ci pe omul-om. (materialul complet)

***

Impresiile cîtorva prieteni și adversari despre Corneliu Zelea Codreanu

Nicholas Nagy-Talavera, scriitor ungur, de origine evreiasca:

Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilaros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi totodată în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur si simplu pădurilor, munţilor, furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu. (Nagy- Talavera, Nicholas, O istorie a fascismului în Ungaria şi România. Ed. (evreiasca) Hasefer, Bucuresti, 1996; ed. orig. 1971, în engl.). (mai multe impresii)

***

Fragment dintr-un studiu istoric despre relațiile dintre Iuliu Maniu, președintele PNȚ, și Corneliu Zelea Codreanu, conducătorul Mișcării Legionare:

Relaţiile dintre Maniu şi Mişcarea Legionară a lui Codreanu aveau la bază afinităţi care treceau dincolo de simplul pragmatism. Aşa cum am văzut, cei doi împărtăşeau un autentic naţionalism românesc, valorile morale creştine, precum şi convingerea asupra necesităţii eliminării corupţiei endemice din viaţa politică românească. Ambii priveau Partidul Naţional Liberal şi Regele Carol al II-lea ca acţionând împotriva intereselelor reale ale poporului român şi ca având în mod esenţial un caracter imoral.

Mai mult, Maniu a admirat mult caracterul lui Codreanu, aşa cum reiese din mărturia depusă în procesul acestuia din anul 1938. El privea probitatea morală a lui Codreanu ca fiind în puternic contrast cu cea a majorităţii politicienilor şi persoanelor publice din România. Prin urmare, aşa cum scrie legionarul transilvănean Horaţiu Comaniciu, pactul electoral din 1937 “nu a fost doar o apropiere conjuncturală, ci a avut un caracter mai profund”. Comaniciu îl descrie pe Maniu ca nutrind “griji părinteşti” pentru Mişcarea Legionară. Pentru a reveni la titlul articolului de faţă, Maniu şi Codreanu nu au fost în mod cert nişte “aliaţi şovăielnici”. Mai mult, în vreme ce credinţa în democraţie a lui Maniu era opusă poziţionării antidemocratice a lui Codreanu, se pare că Maniu credea în posibilitatea aducerii legionarilor pe o poziţie politică constructivă, neextremistă, de tip “mainstream”. (pe larg)

***

Recenzia unui studiu istoric despre Corneliu Codreanu – „cel mai de succes politician radical de opoziţie din istoria recentă a Europei”

Cartea lui Oliver Jens Schmitt reprezintă de fapt o istorie a Mişcării Legionare până la sfârşitul anului 1938, centrată pe etapele biografice esenţiale ale fondatorului ei, Corneliu Codreanu. Naraţiunea redă un portret realist şi bogat în detalii al contextului istoric, cu toate că unele momente esenţiale pentru înţelegerea evoluţiilor ulterioare (perioada întemniţării la Văcăreşti şi cazul Manciu) sunt tratate mai schematic, cu ignorarea multor amănunte revelatoare. Succesul de imagine repurtat în acele momente precum şi în anii următori de Căpitan şi adepţii săi e pus mai degrabă pe seama charismei sale personale şi a unei atitudini cavalereşti-romantice. Reformulările în jargon academic nu reuşesc să redea în totalitate autenticitatea şi sinceritatea unei stări de spirit şi să explice astfel rezonanţa ei în rândurile românilor. Aspecte ca dimensiunea interioară, strădaniile de perfecţionare morală şi legăturile sufleteşti care erau puse la temelia viitoarei grupări sunt prezentate destul de nebulos, deşi câteva citate bine alese le-ar fi putut ilustra cu prisosinţă. Scopurile noii organizaţii legionare par a se reduce la un activism neobosit pe fondul unui naţionalism romantic, dublat de o combinaţie între misticism şi spirit cazon. (pe larg)

***

Uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu este începutul sfîrșitului pentru Mișcarea Legionară. Iată de ce este plîns atît de amar, într-un text comemorativ din 1966, de către Constantin Papanace, fost șef al Tineretului Legionar Macedonean și prim-consilier al Căpitanului, fost subsecretar de stat la Finanțe în guvernarea legionară și membru al comandamentului Mișcării Legionare din exil.

Dincolo de inevitabilul subiectivism al lui Papanace, el subliniază cîteva trăsături de caracter ale Căpitanului și principalele direcții de acțiune ale acestuia, asupra cărora nu sînt dubii. Afirmațiile sale sînt probate de mărturii independente și documente ieșite la iveală după 1990. Meritul lui este însă că a făcut această sinteză încă de acum jumătate de veac.

Pentru ce a fost asasinat Căpitanul?

În politica externă, Căpitanul, animat de sentimente creștine, a avut previziuni liniare, clare și precise, care nu vor întârzia să se verifice integral. «Apropierea de Rusia» el o considera o mare greșală. «Este un gest de trădare – scria el la 10 maiu 1936 – pe care poporul român îl face fața de Dumnezeu și față de ordinea morală a acestei lumi și față de popoarele care stau în slujba acestei ordini, în răsboiul cu puterile nimicitoare ale răului… Dacă vor intra trupele rusești pe la noi și vor ieși învingătoare, în numele Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să susțină că ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolșeviza? Dacă însă vor ieși biruitoare armatele creștine, rezultatul va fi împărțirea noastră, desființarea Statului român, ca plată pentru trădarea noastră…» (Circulări, p. 79). «Față în față stau numai două lumi. Sub presiunea lor, în clipa răsboiului, toate combinațiile diplomatice se vor nărui ca niște castele de carton. Aceste două lumi sunt: statele revoluțiilor naționale care luptă pentru apărarea Crucii și a unei civilizații milenare și Bolșevismul cu anexele sale, care luptă pentru nimicirea neamurilor și pentru prăbușirea civilizației creștine. Aceștia din urmă, bolșevismul și anexele sale, vor fi nimiciți de armatele Crucii și ale ordinei naturale ale lumii». (articolul complet)

***

Un material din presa timpului (28 noiembrie 1944), cenzurat la vremea respectivă, despre deshumarea trupurilor lui Corneliu Codreanu, a Nicadorilor și Decemvirilor intitulat „De sub lespedea de piatră au fost scoase trupurile martirilor legionari”:

Înfiorătoare groapă!… Groapa comună în care patrusprezece trupuri de martiri au încheiat pământeasca lor existenţă.

Patrusprezece nume, patrusprezece vieţi cu o singură ţintă, cu un singur ideal, cu o singură semnificaţie: SALVAREA ŢĂRII.

Mai înfiorătoare încă truda şi lucrul pentru a eda legiunii şi ţării trupurile martirilor lor. Toata noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjueşte crucea de curând pusă. Pe ea patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase şi Doru Belimace… (materialul complet)

2 thoughts on “13 septembrie 2017, 118 ani de la nașterea lui Corneliu Zelea Codreanu

  1. Frumos articol. Bravo.
    Si, mai ales, felicitàri pentru faptul cà v-ati adus aminte de ziua lui.
    Desi zilnic mà rog pentru el si ucenicii lui, uitasem de faptul cà azi e ziua lui.
    Dumnezeu sà binecuvânteze !
    Marian Costache
    Montréal, Canada

Spune-ți părerea