14 septembrie – Praznicul Înălțării Sfintei Cruci

Sfînta Elena, maica Sfîntului Împărat Constantin cel Mare, este cea căreia Dumnezeu i-a dăruit, cu puţin înaintea morţii, să afle la Ierusalim crucea răstignirii Domnului. Dar întrucît acolo se aflau laolaltă şi crucile celor doi tîlhari răstigniţi pe Golgota de-a dreapta şi de-a stînga lui Iisus, lucrurile nu s-au putut lămuri decît printr-o minune: în timp ce crucile tîlharilor n-au arătat vreun semn, crucea Domnului a sculat din moarte o femeie văduvă, la simpla atingere a sicriului acesteia. Cutremurată, împărăteasa a îngenuncheat şi a sărutat Sfîntul Lemn, iar oamenii din jur, îngrămădindu-se, ar fi vrut fiecare să-l atingă şi să-l sărute, dar aceasta nefiind cu putinţă, căci se adunase mulţime multă, au cerut măcar să poată vedea cu toţii crucea mîntuirii. Atunci Fericitul Macarie, Patriarhul locului, a înălţat crucea deasupra amvonului (cum se vede în icoană), iar poporul a început a striga cu înfiorată bucurie: „Doamne, miluieşte-ne cu puterea crucii Tale”. Şi de atunci se ţine sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, pentru care Biserica a rînduit zi de post şi mare rugăciune.

TROPARUL ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI

Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeste pe poporul Tău.

AXIONUL ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, cea care ai odrăslit, nelucrat, pe Hristos, întru care lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, pe pămînt s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinîndu-ne lui, pe tine te mărim!

RUGĂCIUNEA SFINTEI CRUCI

Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dînsul. Să piară cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară demonii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii, zicînd: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, care alungi demonii cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a pogorît la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot vrăjmaşul. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi mie cu Preasfînta Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii în veci. Amin.

ÎNSEMNAREA CREŞTINULUI CU SEMNUL SFINTEI CRUCI

Creştinul adevărat se legitimează prin semnul Sfintei Cruci, căruia nu doar că i se închină, dar cu care se şi închină el însuşi (şi e bine să conştientizăm cît mai îndeaproape semnificaţia complexă a gestului ritual de „a ne face cruce“ – care astăzi, din păcate, este adeseori „luat în deşert“): după rînduiala ortodoxă, ţinem trei degete ale mîinii drepte bine împreunate (semnificînd unitatea treimică a lui Dumnezeu), iar pe celelalte două lipite în podul palmei (semnificînd cele două firi unite „fără amestecare“ în Hristos, dar şi cele două ipostaze ale umanului – bărbatul şi femeia – prosternate dinaintea Sfintei Treimi, ba încă şi unitatea sufletului cu trupul în firea noastră omenească); ducem mîna întîi la frunte (cinstind raţiunea umană subsumată Raţiunii Divine), apoi la piept (unde bate inima, centru al vieţii biologice, dar şi duhovniceşti), iar la urmă pe umărul drept şi pe cel stîng (ca într-o cuprindere a întregii noastre fiinţe); şi rostim concomitent (cu voce tare sau doar în gînd) marea taină a dumnezeirii creatoare şi proniatoare: „în numele Tatălui“ (cînd ne ducem mîna în sus) „şi al Fiului“ (cînd ne ducem mîna în jos) „şi al Duhului Sfînt“ (cînd ne-o ducem în lateral, de-a dreapta şi de-a stînga), încheind cu cuvîntul „Amin” (care se tălmăceşte: „Adevărat“, „Aşa să fie!“) – întărire a mărturisirii noastre „în Duh şi în Adevăr“. În închinarea cu semnul Sfintei Cruci avem, aşadar, rezumatul întregului nostru crez creştinesc şi mărturia simplă a adevărului fundamental că „toate se cer după Cruce“ (Sfîntul Maxim Mărturisitorul, „Capete teologice”, I, 67).

Răzvan Codrescu

About Răzvan Codrescu

Scriitor, publicist, editor, director literar al Editurii Christiana, redactor-şef al revistei Lumea credinţei, vice-preşedinte al Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini şi preşedinte de onoare al Asociaţiei „Rost”. Ultima carte publicată: ”O introducere în creștinism” (Ed. Christiana, Bucureşti, 2016).

Spune-ți părerea