Vor fi sau nu canonizați Sfinții Închisorilor?

Anul 2017 a fost proclamat, încă din octombrie 2015, la inițiativa Patriarhului BOR, PF Daniel, ca fiind Anul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpului comunismului în Patriarhia Română. În această oarecum bizară aglomerare de teme, subiectul de maxim interes pentru credincioșii și clerul ortodox a fost reprezentat de mărturisitorii creștini care s-au împotrivit comunismului.

La începutul anului 2017, în rândul membrilor Bisericii Ortodoxe Române era foarte puternică convingerea că Sfântul Sinod al BOR va canoniza în acest an, fie generic pe Sfinții Închisorilor Comuniste, fie individual, măcat câteva personalități ale luptei anti-comuniste care au murit ca mucenici, mărturisind pe Hristos și împotrivindu-se demonului comunismului. Condițiile necesare canonizării Sfințiilor Apărători ai Ortodoxiei în timpul comunismului sunt întrunite și nu ar exista impedimente canonice.

Trebuie insistat asupra faptului că Sfinții luptători anticomuniști care au murit mărturisindu-L pe Hristos și împotrivindu-se comunismului au avut prezente, în viața lor și modul cum L-au mărturisit pe Hristos, toate aceste condiții necesare canonizării: au mărturisit o ortodoxie neîndoielnică în credința lor, au fost proslăviți de Dumnezeu, înfruntând primejdii și suplicii și jertfindu-și viața pentru Hristos și pentru apărarea credinței și a Bisericii, au săvârșit minuni, fie în timpul vieții, fie după moarte, prin sfintele lor moaște care sunt purtătoare de bună mireasmă.

Sfântul Sinod al Bisericii ar urma să instituie o comisie de cercetare pentru a constata existența acestor condiții. Comisia prezintă un raport cu cele constatate, care este aprobat de Sfântul Sinod, care ar adopta o hotărâre prin care să încuviințeze cultul noilor sfinți și care ar stabili începerea canonizării solemne. În completare, se întocmesc viața și slujba/canoul noilor sfinți, aprobate de Sfântul Sinod, alături de elementele iconografice (icoana noilor sfinți) și fixarea tipicului de observat la săvârșirea solemnă a canonizării.

Demersul sinodal premergător canonizării solemne se încheie cu adoptarea de către Sfântul Sinod a unui act sinodal cu următorul conținut: motivarea canonizarii, hotărârea Sfantului Sinod de așezare în rândul Sfinților Bisericii, instituirea cultului public bisericesc, fixarea zilei de sărbătoare a sfinților, trecerea în Sinaxar (Calendarul bisericesc), instituirea slujbei sfinților în cărțile de ritual, rânduiirea unei anumite biserici care să aibă hramul sfinților respectivi.

Din păcate, nu avem știre că aceste etape sinodale ale canonizării au fost puse în mișcare. Dimpotrivă, se pare că subiectul comemorării (!?) Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului a fost absorbit de mecanismele birocrației bisericești și transformat în temă de conferință preoțească, de seminar academic sau de articol în ”Ziarul Lumina” și emisiune radio-tv la ”Trinitas”. S-a scris mult, s-a vorbit mult despre Sfinții Închisorilor comuniste și despre mărturisitorii Ortodoxiei în timpul comunismului, însă mereu, cel puțin în discursul oficial al majorității ierarhilor Bisericii, a fost evitată cu diplomație chestiunea canonizării acestor sfinți.

Lămuritor pentru atitudinea, să o numim elegant, neutră a Sfântului Sinod al BOR față de chestiunea canonizării Sfinților Mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului este un fragment din cuvântul rostit de Patriarhul BOR, PF Daniel, la 1 ianuarie 2017, în Catedrala Patriarhală:

„Cinstirea celor care au pătimit pentru Hristos în comunism într-un regim ateu ostil Bisericii este nu numai o datorie morală, ci este şi un izvor de inspiraţie să vedem cum în timpuri grele sute de preoţi au fost chinuiţi şi trimişi în închisori, dar şi-au păstrat credinţa. De asemenea, mulţi credincioşi mireni au suferit pentru că erau creştini şi au mărturisit credinţa. Între apărătorii ortodoxiei se află bunicile şi mamele, părinţii simpli, dar credincioşi. Deşi copiii învăţau la şcoală că nu există Dumnezeu, bunicile şi părinţii copiilor, împreună cu preoţii slujitori ai Bisericii, i-au învăţat pe copii să se roage, să iubească pe Hristos, să sărute sfintele icoane, să se împărtăşească. De aceea, deşi nu s-a predat religia în şcoli, în anul 1989 când a avut loc Revoluţia din decembrie, mulţi copii şi tineri au îngenuncheat şi au rostit rugăciunea «Tatăl nostru» şi s-au însemnat cu semnul Sfintei Cruci. De unde au învăţat ei acestea? Din familia credincioasă, precum şi de la Biserică. De toţi aceşti mărturisitori ai ortodoxiei în timpul comunismului ne vom aminti cu evlavie, respect şi preţuire în anul în care am intrat”.

Sfinții Mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului sunt reduși la nivelul unor creștini practicanți și foarte evlavioși care și-au găsit în Hristos puterea de a îndura închisoarea și toate celelalte chinuri din vremea comunismului, dar fără să devină, prin acestea, Sfinți ai Bisericii, ci doar un fel de creștini îmbunătățiți.

La acest moment, când ne mai despart aproximativ două luni și jumătate de finalul anului 2017, începem a crede că este puțin probabilă canonizarea Sfinților Mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului, de către Sfântul Sinod al BOR. Probabil că intenția sinodalilor a fost, de la început, nu canonizarea, ci doar cinstirea prin comemorare

O comemorare care, chiar dacă este cu evlavie, respect și prețuire, rămâne doar ca o pagină prăfuită din registrele birocrației bisericești, pe de o parte, pentru că nu recunoaște jertfa mucenicească a acestor Sfinți întru mărturisirea lui Hristos și apărarea Bisericii și Neamului nostru, iar pe de altă parte, pentru că demonstrează incapacitatea sinodalilor noștri, poate și lipsa lor de libertate în Hristos, de a mărturisi cu curaj adevărul despre lupta anticomunistă a creștinilor ortodocși români, în fața politrucilor de astăzi, urmașii eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității.

În vreme ce Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpului comunismului în Patriarhia Română se prelinge oarecum penibil spre arhivele istoriei, Biserica noastră este încă infestată de indivizi care fie au făcut pactul cu diavolul, acceptând în tinerețe colaborarea cu Securitatea și cu PCR-ul, unii dintre ei dovediți de instanță prin cercetările făcute de CNSAS, fie sunt rătăciți în contexte murdare și necreștine precum apartenența la Masonerie, practicarea homosexualității sau fraudarea fondurilor publice și europene…

În acest context, recentele sondaje care avertizează că încrederea populației în Biserică a scăzut sub sau aproape sub 50% (de la nivelul de 95%, cât era la începutul anilor ’90), fac dovada că acțiunile festiviste, cu iz academic sau de mișcare de masă, nu sunt o soluție pentru stoparea crizei în care se află Biserica.

Doar o asumare curajoasă, în Hristos, a gravelor probleme cu care se confruntă administrația bisericească, ierarhia și clerul, însoțită de soluții energice de disciplină, de înnoire morală și de reafirmare a prezenței în agora cetății, reprezintă calea prin care să vindecăm, în Hristos, boala sufletească ce macină sufletul poporului nostru. O vindecare la care Sfinții Mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului pot să ajute prin rugăciunile lor la Scaunul de Judecată al Domnului nostru Iisus Hristos!

Sfinților Mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul comunismului, rugați-vă pentru noi, păcătoșii!

5 thoughts on “Vor fi sau nu canonizați Sfinții Închisorilor?

  1. Asa clar se vad tradatori de neam si de credinta din institutia Biserici ca lumina zilei.Numai un tur sa faci si te speri cat tortionari sau puii lor se afla in functiile institutiei Biserici .O sa vedem cand o sa ia foc lumea cati o sa mai stea.Cand ai vezi cu pozitia aia ghiocel si le auzi limba de lemn ti se face scarba si schimbi canalul.Au devenit toxici.

  2. Excelent scris. Sunt convins ca sunt multi membri vii ai Bisericii care simt la fel.
    Cum din pacate se vor gasi destui ortodocsi „facuti la apelul bocancilor” care vor sari sa va dea „crestinesti” apostrofari ca ati indraznit sa contestati infailibilitatea „sinodalilor nostri”.

  3. Cred ca din motive strategice, canonizarile se vor face la inceputul anului 2018.
    BOR realizeaza cu siguranta ca pierderile funciare cu care este amenintata de unele instante din Tara Sfanta, sunt mai putin importante decat cele pe care le-ar putea suporta in plan spiritual si material, in tara Sfintilor Brancoveni.
    A se vedea cazul Greciei.http://www.lefigaro.fr/flash-actu/2017/09/05/97001-20170905FILWWW00197-jerusalem-israel-accuse-de-chercher-a-affaiblir-la-presence-chretienne.php
    Putem crede ca institutul wiesel nu incearca sa puna presiune si asupra BOR pentru a impiedica trecerea martirilor comunismului in randul Sfintilor?
    In 2015, Vlad Cubreacov tragea un semnal de alarma in legatura cu inexplicabila lentoare a Sfantului Sinod in sanctificarea martirilor comunismului.
    https://cubreacov.wordpress.com/2015/05/23/spuneti-mi-cine-sunt-sfintii-vostri-si-va-voi-arata-ce-fel-de-biserica-sunteti/#comment-4659
    Au trecut doi ani de la publicarea articolului si vreau sa sper ca respectiva lentoare tine in principal de dorinta BOR de a da centenarului unirii si o dimensiune sacra exceptionala, pe langa cea istorica.

  4. Ieri ,in catedrala ortodoxa din Sighet a avut loc o conferinta inchinata sfintilor inchisorilor. A conferentiat Marcel Petrior si Radu Preda.

  5. Aleksandr Zinoviev: Nazismul a fost distrus in timpul razboiului total. Sistemul sovietic era tanar si puternic. Ar fi continuat sa prospere, daca nu ar fi fost distrus de forte din afara. Sistemele sociale nu se distrug singure. Ele pot fi distruse doar de o forta din afara. Este precum rostogolirea unei mingi pe o suprafata: doar existenta unui obstacol extern ii poate opri miscarea. O pot demonstra ca pe o teorema. Astazi, suntem dominati de o tara cu o superioritate economica si militara enorma. Noua ordine mondiala in curs de instituire este atrasa de unipolaritate. Daca guvernul supranational reuseste sa obtina aceasta prin eliminarea tuturor dusmanilor externi, atunci un sistem social unificat poate supravietui pana la sfarsitul veacurilor. Doar o persoana poate muri de boala. Insa un grup de persoane, chiar si unul mic, va incerca sa supravietuiasca prin reproducere. Acum imaginati-va un sistem social ce cuprinde miliarde de oameni! Capacitatea sa de a anticipa si preveni fenomene auto-distrugatoare va fi nelimitat. In viitorul apropiat, procesul eliminarii diferentelor la nivel global nu poate fi oprit, deoarece totalitarismul democratic este ultima faza de dezvoltare a societatii occidentale, dezvoltare inceputa in perioada Renasterii.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/homo-sovieticus-a-murit-traiasca-homo-globalis-profetiile-unui-cunoscut-disident-anticomunist-alexandr-zinoviev-despre-totalitarismul-democratic-si-guvernul-mondial/

    PF Iustinian Marina a avut de ales intre o confruntare deschisa cu regimul stalinist-comunist, si o coabitare in schimbul unui anumit tip de compromisuri. ‘Vitejii’ greco-catolici, pe baza unor intoxicari CIA nedigerate de Vatican au ales confruntarea cu Stalin. In schimbul efemerei glorii lumesti, si-au pierdut peste 95% din credinciosii care oricum erau eretici.
    Neo-satanistii globalisti sunt mai plini de ura fata de „idolatria trinitara”, si la momentul potrivit vor declansa persecutii mai mari decat tot ce a fost pana acum in istoria umanitatii.
    Solutia crestina la aceste incercari, vine din rugaciune multa: vitejia euforica, in masa, generata prin mecanisme de intelepciune omeneasca, nesustinuta de nevointe duhovnicesti, nu poate creea decat mase mari de oameni care se vor lepada la vremea invcercarii asemenea lui Petru.

    PS: Sfintii inchisorilor, INCA NECANONOIZATI, AU FOST PROSLAVITI DE DUMNEZEU CU HARUL FACERII DE MINUNI SI AU ACATISTE. CITIREA ACATISTELOR LOR ESTE MULT MAI UTILA, decat antrenarea ierarhiei Bisericii intr-o confruntare cu satanistii, intr-un moment nepotrivit.

Spune-ți părerea