În ce crede Dreapta creștină

Dacă nu știi în ce crezi, încotro te îndrepți? Dacă nu știi unde vrei să mergi, ce politică faci? Și de ce? Doar trei întrebări de bun simț pe care majoritatea politicienilor noștri par să nu și le fi pus niciodată. Pentru că ei văd în politică numai un mijloc de parvenire. Această mentalitate ne-a adus într-o criză prelungită nu doar la nivel politic, ci pe toate palierele societății. E cazul, așadar, să ne lămurim viziunea despre lumea în care vrem să trăim.

În ultima vreme, s-au înmulțit dezbaterile ideologice, cel puțin în spațiul virtual, dar nu numai. E semnul unei căutări mai adînci a unei pături extrem de subțiri a electoratului românesc. Luată în derîdere de unii, pe motiv că e similară cu discuția despre sexul îngerilor, în timp ce răul ne asaltează de pretutindeni, o limpezire ideatică este obligatorie. Fără ea nu există o țintă clară, nu există nici un ideal. Cu alte cuvinte, amestecul ideologic și doctrinar de pe scena politică românească este rezultatul ignoranței și al indolenței. Iar acest cocktail toxic are ca prim efect confuzia în rîndurile electoratului – de unde și votul prost – și apoi se reflectă în politicile publice – ceea ce ne face viața amară la modul foarte concret.

S-a spus că am depășit clivajul Stînga – Dreapta și am trecut în faza specific național – globalism sau în cea a lui sus – jos (în sensul nivelării – culturale, spirituale, economice – contra înălțării). Eu personal nu cred asta. Oricum le-ai denumi, aceste orientări exprimă anumite valori și principii vechi de cînd lumea și ireconciliabile, care înglobează inclusiv noțiuni ca suveranitate vs. globalism, prosperitate vs. sărăcie pentru toți, sau conservatorism vs. inginerie socială. Din acest punct de vedere, Stînga și Dreapta rămîn ce-au fost: prima – nemiloasă în a-și impune utopiile ”progresiste”, a doua – o apărătoare a normalității, certificată de tradiție. Iar lumea continuă să fie împărțită după ele.

Prin urmare, nu e nevoie să inventăm noi denumiri, ci numai să conștientizăm de ce sînt acoperite cele vechi. Despre Stînga nu voi aminti aici decît că este perfect opusă Dreptei. Dar ce este Dreapta? Definirea ei pare a fi o piatră de încercare pînă și pentru unii dintre cei care încearcă să lumineze poporul din perspectiva politicului.

În opinia mea, Dreapta este întîi de toate cu Dumnezeu. În absența unei credințe mărturisite și manifeste, nu mai avem de-a face cu Dreapta, ci numai cu variațiile Stîngii. Cu toate acestea, la noi s-a împămîntenit ideea că Dreapta se constituie și în jurul altor repere majore, de la liberalism pînă la naționalism. Mai ales pentru că partidele de dreapta și majoritatea teoreticienilor Dreptei de la meridian românesc au ocolit orice referire la Dumnezeu, la Biserică, ba și la chestiuni tangente cu viața spirituală.

Din motive evidente, las pentru altă dată polemica pe acest subiect și voi spune că, dacă există mai multe facțiuni de dreapta, între acestea se află și Dreapta creștină.

Noi, la Rost, sîntem preocupați de la bun început de definirea Dreptei. Și am scris numeroase articole despre ce este și cum se manifestă Dreapta. Cred, totuși, că nu e inutil să revin cu un decalog, pe care l-a enunțat (sub forma unor ”stîlpi” ai Dreptei) mai întîi d-l Răzvan Codrescu – unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai Dreptei de după 1989 -, dezbătut în gruparea Rost și formulat sintetic de către mine. În ideea că ar fi de folos într-o viitoare întreprindere politică de dreapta.

Redau, deci, acest decalog decalog al Dreptei creștine și vă îndemn să-l comentați.

Principii și valori fundamentale ale Dreptei creștine

În ce credem 

  1. DUMNEZEU. Credința creștină ne unește și ne călăuzește. În celălalt vom vedea întotdeauna chipul lui Dumnezeu, care a fost sădit în el de la concepție. De aceea, spiritul de frățietate, respectul și înțelegerea vor sta la baza efortului nostru de a participa la un destin comun.
  2. PERSOANĂ. Persoana este unică, dar își afirmă unicitatea doar în relație cu alte persoane unice, structura firii umane fiind prin excelență una a comuniunii. Comuniunea este împărtășire, opusă masificării (reducerii la un numitor comun, la un număr) și, în egală măsură, individualismului. Viața (încă din momentul conceperii), libertatea și demnitatea oricărei persoane sînt sacrosante.
  3. FAMILIE. Familia este o comunitate de iubire care depăşeşte viaţa trupească şi se împlinește în organismul mistic al Bisericii. Între membrii unei familii nu este doar o unitate de sînge, ci şi o unitate de ordin spiritual, integrată în unitatea complexă a neamului. Familia este baza oricărei societăți sănătoase. Și de aceea, dar nu numai, constituirea de familii trebuie stimulată, iar familia trebuie sprijinită și apărată.
  4. NAŢIUNE. Naţiunea, naţionalitatea, naţionalul ţin de o realitate obiectivă, de un dat al firii. Te naști într-un neam, așa cum te naști într-o familie. Poți să-ți renegi neamul, dar nu te poți extrage din el. Îi vei aparține pînă la sfîrșitul veacurilor. Naționalitatea trebuie asumată și onorată. Iubirea de neam este, așadar, firească și se exprimă prin păzirea şi afirmarea creatoare a fiinţei şi geniului naţional al unui neam, precum şi printr-un efort conştient de armonizare cu celelalte neamuri, în concertul universal al omenirii. Națiunea este comunitatea tuturor celor care au o limbă, o cultură și o istorie comună, indiferent că se regăsesc între granițele aceluiași stat sau nu. Idealul național este reunificarea tuturor teritoriilor care au fost și sînt locuite de români.
  5. TRADIŢIE. Tradiția este moștenirea spirituală vie și creatoare a unui popor. Altfel spus, tradiția nu este obiect de muzeu sau prilej de idolatrie, ci acumulare de experiențe, îndreptar de viață și instrument de acțiune în prezent.
  6. REALITATEA SPECIFICĂ. Pentru a fi în folosul persoanei și al comunității, orice act politic este condiționat de raportarea lui corectă la realitatea specifică. Recursul la realitate este propriu creștinului și omului de dreapta, în răspărul ingineriei sociale – de factură stîngistă –, care ignoră realitatea și imaginează utopii, inevitabil distructive.
  7. PROPRIETATE. Proprietatea privată este o condiție esențială a libertății persoanei. A fi stăpîn peste o casă, o bucată de pămînt, o întreprindere te pune în postura de a putea alege și, implicit, de a-ți asuma responsabilități. De aceea, proprietatea este inalienabilă. A încălca sau răpi proprietatea cuiva este o crimă.
  8. COMPETENŢĂ. Competența este obligatorie pentru accesul la orice funcție sau demnitate precum și pentru ocuparea oricărui post de specialitate, indiferent de nivel. Competența presupune pregătire profesională, capacitatea de îndeplinire a atribuțiilor specifice și slujirea cu bună credință în postul ocupat.
  9. MORALITATE. Libertatea și demnitatea persoanei sînt de neconceput în absența legii morale, care izvorăște din învățătura creștină. Sănătatea morală este indispensabilă pentru buna funcționare a unei societăți.
  10. SPIRIT DE SACRIFICIU. Capacitatea de dăruire a unei persoane dă măsura dragostei sale. Cu cît jertfești mai mult pentru altul, pentru un crez, pentru binele comun, cu atît dovedești o iubire mai mare. Fără sacrificii nu se construiește nimic durabil. Și fără dragoste, nu există spirit de sacrificiu.
Claudiu Târziu

About Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor (n. 1973, Bacău). Preşedinte al Asociaţiei “Rost” din Bucureşti şi director al editurii omonime.

9 comentarii la „În ce crede Dreapta creștină”

  1. Sa ajute la ordonarea mentala a cat mai multora…, necesitate fundamentala a preocuparii de „politica”!
    ——————————
    S-a schimbat definitia conceptului „natiune” incomplet in esenta de redatrea din articol care spune:
    „Națiunea este comunitatea tuturor celor care au o limbă, o cultură și o istorie comună, indiferent că se regăsesc între granițele aceluiași stat sau nu.”
    Dictionarele de dupa ocuparea bolsevica – de care nu am scapat… neaga esenta natiunii, legatura de sange, asa cum este definitia corecta si nealterata de ideologi atei si masoni:
    Națiúne f. (lat. natio, -ónis, d., natus, născut. V. nat). Popor, norod, totalitatea oamenilor de acelașĭ sînge așezați pe un pămînt determinat ca bază necesară a existențeĭ lor, care aŭ acelașĭ graĭ (pe care eĭ l-aŭ format), aceleașĭ interese prezente și aceleașĭ aspirațiunĭ și al căror organizm constituĭe aceĭașĭ putere (naționalitatea), creatoare a culturiĭ umane, care nu e de cît produsu eĭ variat (A.C. Cuza): națiunea românească se întinde peste hotarele Romîniiĭ. – Și -náție (rus. náciĭa).
    sursa: Scriban (1939)
    Poate ca avand definirea clara (in vedere) oricine poate intelege de ce pot fi „supusi” ai Statuluyi, cetateni si persoane care NU SINT DIN NATIA ROMANA si care – ajungand „la putere” au ca principala tinta desfiintarea carcteristicilor nationale, de NEAM.
    Desi natia noastra a construit statul si nu invers ca in Apus… ale carui reguli strambe, anti-crsrtine sint pretinse „valori” care se vor comun insusite; imposibil caci inseamna sinucidere sociala.

    • Dacă mergem pe puritatea sîngelui, mă tem că nu prea mai rămîn mulți români verzi nici între elite (vechi sau noi), nici în popor. Sînt cîteva nume mari ale istoriei și culturii noastre fără de care românismul n-are noimă și care totuși aveau și ceva sînge străin. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, după contopirea dacilor cu romanii, au mai trecut peste noul popor, de-a lungul veacurilor, vreo cîteva zeci de populații migratoare din care unele ne-au impregnat ADN-ul, ca să zic așa.

  2. Daca negam complet inportanta ‘puritatii sangelui’, riscam sa ajungem complet modificati rasial, alt neam, roman doar cu numele. Cu toate influentele trecatoare din trecut si cu toate exceptiile unor nume de rezonanta istorica, ramane inca o anumita coeziune etnica specific romana. Elementul etnic, rasial, ar trebui sa fie o preocupare vesnica a oricaror conducatori ar avea o Romanie cu adevarat libera, fara a deveni o obsesie.

    Radu Greuceanu

    • Frate dragă, puritatea sîngelui este o himeră. Nici un neam de pe pămînt nu o are, din motive evidente. Iar ideea în sine e și primejdioasă dacă o instrumentezi politic.
      Asta nu anulează însă realitatea că în rasa noastră predomină anumite caracteristici cu care ne-am născut ca popor.
      Atenție, un Iorga sau un Caragiale nu sînt mai puțin români pentru că au și sînge grecesc; un Nichita Stănescu nu e străin de neam pentru că are și strămoși ruși; Henri Coandă este al nostru, chiar dacă mama lui era franțuzoaică; la fel și Matei Corvin, care a avut mamă unguroaică. Și sînt atîtea alte cazuri celebre. Să nu mergem pe calea aceasta, pentru că pînă la urmă nu avem decît de pierdut.

  3. Cred ca totusi din acest decalog lipsesc cateva principii economice.Mai ales in vederea unei eventuale intreprinderi politice. Factorul economica a fost si este totusi unul esential. Chiar daca ne definim pozitia perfect din punct de vedere axiologic, tot ramane problema economica cu problemele si nuantele ei.

    • Principiile economice nu sînt perene.
      Atîta vreme cît ne referim clar la proprietate, realism, competență și moralitate, putem acoperi principial orice întreprindere economică.
      Despre un program economic vom vorbi la timpul cuvenit. Dar el va fi guvernat de principiile deja enunțate.

  4. Puritatea este o himera, de aceea am pus-o in ghilimele. O anumita configuratie etnica-rasiala (caracteristici cum le numesti tu) nu e o himera si trebuie aparata si vegheata. Evident in zilele noastre toate s-au dus de rapa….

    Radu Greuceanu

  5. Oare ce spuneti de umanitatea lui Hristos?De naționalitatea lui melhisedeica?De naționalitatea apostolilor care au devenit una cu neamul căzut fiecăruia la sorti după Cincizecime?Dar de faptul ca in Hristos suntem una, nu mai suntem parte bărbătească sau femeiasca?Dar de faptul ca Hristos in taina sfintei Euharistii devine fiecare neam sau rasa care crede.Dar de faptul ca Hristos este primul care leapada nationalismul propriului popor?Imperiile la fel erau formate din oameni care nu erau romani sau greci…..Naționalitatea este o schela care după dobândirea Duhului Sfânt nu mai ajuta pentru ca sar putea sa fi georgian dar sa pui bazele limbii române cum a făcut Duhul Sfânt cu sfantul Antim Ivireanu.Sa ne verificam bine ce vrem sa creem ca daca in noi nu se odihnește duhul lui Hristos cat de perfect ar fi creația noastră ,falsul Hristos va avea puterea sa ne folosească , mai ales ca acum cauta o interfață creștină la globalizarea anticreștina..Creștinismul fara putere este perdea pentru falșii Hristos sau alte proiecte pavate cu fapte bune.Deci marea întrebare ar putea fi cu al cui duh construiesc,zidesc,trăiesc,gândesc.

Spune-ți părerea