Cum își justifică unii oameni ”de dreapta” sprijinul pe care îl oferă PSD

Încerc să găsesc o explicație nobilă faptului că unii oameni declarați de dreapta susțin PSD (explicit sau, mai ales, implicit). Și am ajuns la asta: ei consideră etica superioară moralei. În felul ăsta, cred că își probează realismul (o altă caracteristică a Dreptei).

Un român nu poate fi de dreapta dacă nu se raportează la morala creștină. Or, din această perspectivă, orice om de dreapta va aprecia că este imoral să furi. Prin urmare, orice om de dreapta se va opune unui partid profund corupt. Aici intervine însă etica.
Etica nu se suprapune integral peste morală, deși de multe ori o face, iar alte ori ne lasă iluzia că o face.

Dacă hoțul, odată pedepsit, ar fi înlocuit cu un ucigaș, teoria consecințelor ne spune că e etic să păstrezi în post un hoț, care provoacă un rău mai mic decît un criminal. Lăsăm că, după Kant, a fura e imoral și punct, deci neetic.

Problema este de unde știm că hoțul va fi înlocuit de un ucigaș? În speță, cine ne dă dreptul să spunem că răul pe care îl fac Dragnea & Co României este mai mic, deci tolerabil, decît răul pe care l-ar putea face ”Noua Stîngă” – în care, după gusturi și atitudini, unii bagă doar o parte a Opoziției, alții toată Opoziția? Nu avem nici o certitudine, ci doar presupuneri.

În atari condiții, n-ar fi mai degrabă etic să alungăm de la putere întîi hoțul, ale cărui fapte sînt fără dubiu, și să vedem dacă va ajunge la putere ”ucigașul” și dacă își va da frîu liber pornirilor imorale, pentru ca abia apoi să-l pedepsim și pe acesta?

E, și-odată cu astă întrebare îmi apare și îndoiala că zișii oameni de dreapta au vreo raportare morală și etică la evenimente, indiferent de cui acordă preeminența.

Spune-ți părerea