Dragnea, acest Chuck Norris de România și asasinatele lui ratate

După ce Viorica-Vasilica i-a dat-o mărită, pensionarul român stă ca nababul la televizor: târșogul ține viagra la gingie și se uită la Martorii lui Gâdea cum se bate Liviu cu mafia rusă, cu rakeții ucraineni, cu Mossadul, cu Soros și cu defunctul KGB. El poate! Acest Chuck Norris al preapoliticii românești s-a întâlnit ”pe o stradă îngustă” cu patru teroriști, trimiși de Klaus Iohannis să-l lichideze. Era cu Irina lui sau nu era cu irina lui. Și el… „i-a pierdut”.
Nu i-au putut da măcar două perechi de palme, nimic.

Sigur, ar mai fi o nedumerire stârnită de nivelul clasei a IV-a. Spune Liviu: „Am avut o tentativă (de asasinare-n.r) anul trecut. Au venit 4 străini, au stat la Athenee Palace, au stat 3 săptămâni aici, am scăpat. Au ajuns în preajma mea (…)”. Când spui „am avut o tentativă”… de asasinare, înseamnă că tu ai vrut să iei glanda cuiva. Mai să cred că Liviu era pe cale să-i omoare pe asasini…

Eu cred că nici Vasile Roaită, nici Olga Bancik și nici Annnna Pauker nu l-au egalat p Liviu. Delirul este năucitor:

„În prima parte a lunii aprilie, acești indivizi au devenit din ce în ce mai ostentativi. Când mă uitam la ei, faceau gesturi diverse care aratau ca voi fi ucis. M-am îndoit de vreun scenariu, pentru că erau mereu persoane diferite. In cateva randuri i-am atras atentia si prietenei mele, Irina. Mi-a confirmat si ea ca este urmarita.

Intr-o seara, in aprilie, lucrurile au mers mai departe. Eram intr-un spatiu public, am simtit din nou aceeasi prezenta, patru indivizi imbracati in haine de culoare inchisa. Eram intr-un restaurant. S-au oprit la cativa metri fata de mine. Unul din ei a facut un gest, a trecut degetul prin dreptul gatului, celalalt vorbea la telefon. Apoi au plecat.
La cateva seri dupa, eram in masina, in zona 13 Septembrie. A aparut o masina in fata, alta in spate, am reusit sa ii pierd. Au fost doua intamplari care mi-au confirmat ca au intentii serioase.

M-am gandit atunci daca sa vorbesc cu institutii ale statului. Am tinut sub tacere pana ieri. Am vorbit pentru ca nu imi e teama nici de moarte, nici de altceva”.

Nici Chuck Norris nu se teme de Klaus Iohannis. Nici de Soros.

Eu bag samă că baronii noștri din Partidu lu Mukles trebuie să stea pe-aproape, cu cămeșoiul. Sigur, avem dosare penale toți, toți am furat măcar sandviciul lui Gigel de după ușa Alinuței Gorghiu, dar până când? Liviu e prea puternic.

A ieșit și Viorica să-i laude pe jandarmi pentru acel pui de bate de pe 10 august. Niciun jurnalist nu a întrebat-o încă: „Ce ai face, cucoană, dacă fiul sau fiica ta ar veni acasă cu capul spart de jandarmi, fără să aibă vreo vină?”

Carmen Dan are și ea un fecior. Merită și ea aceeași întrebare. Cum de nu întreabă nimeni? Imaginează-ți că băiatul tău este călcat de bocancii brutelor. Ce faci? Chiar e greu de pus o asemenea întrebare? E simplă, e omenească. O femeie a muncit la colhoz 40 de ani și are pensie 400 de lei. Un zdrahon de țigan ia 450 de lei ajutor social și nu face nimic. Tu, ministru al Muncii, cum te-ai simți dacă mama ta ar fi pusă pe treapta cea mai de jos după o viață de calvar? Născut copii, crescut copii, spălat, cusut, călcat, prășit, secerat, născut, crescut…

Viorel Patrichi

About Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost