Votul la Referendum este mărturisire de credință. Să nu lipsim!

Întrebarea la care românii urmează să răspundă cu ocazia acestui referendum se rezumă, de fapt, la două cuvinte și un semn de întrebare: Hristos a înviat?

Cei care merg și votează DA, nu numai că răspund pozitiv la întrebarea înscrisă pe buletinul de vot, dar afirmă încă odată (cum a făcut-o mereu acest popor de-a lungul istoriei) adevărul credinței în Învierea lui Hristos și în posibilitatea învierii din păcate, oricât de grele, de spurcate și de rușinoase, a oricărui om căruia îi pare sincer rău pentru relele pe care le-a săvârșit, cu voie sau fără de voie. Jertfa mântuitoare a lui Iisus Hristos a deschis calea răscumpărării omului de sub robia păcatului și de sub blestemul legii, dăruind celor ce se pocăiesc harul iertării, bucuria păcii și viață înnoită pe Cărarea Vieții.

Cei care merg și votează NU…. vai de ei, săracii. Și-au ales partea alături de Nero, de Dioclețian, de Mahomed, de Lenin, de Troțki și de alți tăgăduitorii ai Învierii și prigonitori ai Bisericii lui Iisus Hristos. Robi ai patimilor și având mintea întunecată de păcat (înainte de toate, de păcatul mândriei) nu vor găsi altă cale de ieșire din chinurile interioare ale conștiinței lor bolnave și rănite decât prin sporirea răului din lume și prin chinuirea și schilodirea altor oameni. Totul, evident, în numele unor idealuri mărețe, pentru binele umanității și pentru instaurărea dreptății și egalității perfecte pe acest pământ. În cazul de față, în mod particular pentru “combaterea oricăror forme de discriminare”. Vai și amar de ei!

Mai trist este că sunt atâția din semenii noștri care preferă să stea comozi acasă și să nu voteze la referendumul pentru familie, deși îi vedem cam în fiecare an la biserică de Paști, exclamând cu voce tare: “Hristos a înviat!”. Nu pot decât să mă înfior și să dau din umeri, șoptind în surdină: “Doamne iartă-i, căci ei nu știu ce zic”. Dacă Hristos a înviat cu adevărat, dragă “creștine“, apoi atunci să fii sigur că la un moment dat, într-o clipă mai de devreme sau poate chiar în cea de pe urmă a acestei vieți, ai să te întâlnești cu CEL a cărui înviere ai mărturisit-o doar cu buzele, fără însă să te sinchisești să te deplasezi către cabina de votare în cele două zile (6-7 octombrie) în care poporul român, în anul Centenarului, va opta, în mod liber și democratic, pentru sau împotriva unei ordini sociale și morale minimal compatibile cu Învățătura lui Iisus Hristos. Nu-i greu de ghicit ce se va întâmpla, căci, dacă ai mai fost și în alte zile la Biserică și nu doar de Paști (și, eventual, și de Crăciun), atunci ai aflat cu siguranță că Hristos ne-a prevenit că: „Cel care se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri”.

Așadar, dragă creștine, dacă, într-adevăr, “Hristos a înviat!”, atunci se cade să te alături Bisericii și tot poporului care va vota cu mic și mare “DA” la referendum, DA pentru familia binecuvântată de Hristos. Dacă nu mergi să votezi DA la referendum, deși s-ar mai putea să te văd de Paști pe la Biserică n-am să pot crede altceva decât că tu, deși cu buzele spui că “Hristos a înviat!”, în cugetul și în inima ta tu nu zici altceva decât “Hristos o fi înviat, poate că o fi înviat, s-ar fi putut să fi înviat, dar, de fapt, nu mă interesează nimic altceva decât stomacul bine ghiftuit cu miel de Paște și cu toate bunătățile, căci hai să mâncăm și să bem, căci ca mâine vom muri”.

Vai de tine, frate “creștine“, care vei mai avea curajul să pui vreodată piciorul în biserică, după ce nu te-ai sinchisit să mergi să votezi DA la acest referendum, căci tu ți-ai ales parte cu Iuda Iscarioteanul!

Spune-ți părerea