Apelul lichelelor sau cum s-au dat pe față ”progresiștii” vopsiți în culorile Dreptei

Realitatea e că acest referendum are meritul de a fi devenit un moment al adevărului, de a fi realizat o separare a oilor cele de-a dreapta de caprele cele de-a stânga și de a limpezi apele mâloase în care pescuiau vectorii vieții noastre politice: politicieni, fani, formatori de opinie, intelectuali.

Și putem vedea acum la lumina zilei că cei care acuză în gura mare frauda și diversiunile adversarilor, care pretind “integritate morală” și “anticorupție”, care cereau anti-frauda la alegeri și erau oamenii “curați” și “onești” sunt fix cei care în timpul campaniei au utilizat cele mai mizerabile diversiuni, manipulări și falsuri pentru a sabota votul, intoxicări și fraude care i-ar umple de invidie până și pe feseniștii anului 1990. Ce om cât de cât întreg va mai miza fie și un leu pe integritatea lor? Piesa „oamenilor curați” cântați-o la alte mese, eu nici mărunt nu vă mai dau.

Putem vedea “electoratul educat, informat și instruit” cum înghite fără să clipească gogoși oricât de umflate și scamatorii oricât de grosolan executate, dacă vin de la idolii lor; mamaile cu câteva clase de care obișnuiesc să râdă cu dispreț apar deja ca un etalon de discernământ. Sunt ei, acești “educați” mai deștepți decât minerii din ‘90 sau în realitate au doar abilitatea de a citi cu mai mare viteză cuvintele cu care îi păcălesc alții?

Putem vedea cum și-au dat arama pe față publiciștii de stânga deghizați până recent în oameni de dreapta, ba chiar conservatori: progresiști acoperiți nevoiți să își scoată la lumină adevăratele crezuri sub justificări penibile – atunci când nu sunt de-a dreptul vânduți sau pur și simplu prostuți. Câte parale vor mai face de azi înainte “opiniile” lor?

Putem vedea conformismul la ideologia dominantă a unei mari părți din elita consacrată a intelectualilor civici români: în cele mai fericite cazuri din lașitate, dar deseori din oportunism și ticăloșie.

Cred că “Apelul” semnat ieri de 39 intelectuali, prin care se cere “investigarea manipulărilor taberei pro referendum și ale Bisericii, care au transformat referendumul într-o mișcare de subminare a intereselor statului român” (!!!) – dar care nu pomenește nimic despre toxicizarea dezbaterii publice prin sabotările, minciunile și demonizările practicate de adversari, de natură să ridice tensiunea dezbaterii – ar trebui să se numească Apelul lichelelor (mă doare prezența semnăturii lui Vlad Zografi acolo).

Cine-i va mai băga de acum înainte în seamă, cine îi va mai lua vreodată de acum înainte ca reper, altfel decât ei între ei? 

“Onorată instanță, am fost un dobitoc” spusese acum 28 de ani Tudor Postelnicu. Ar trebui să o repet și eu, oare cum de am văzut atât de târziu micimea acestor oameni – lași, papagali pre-setatați sau ticăloși, nici nu mai contează?

Cinste puținilor care și-au păstrat și onorat statura, fie și cu ezitările la care au fost forțați de terorismul moral al colegilor lor.

De acum e gata. Știm cum stăm. Miturile s-au spulberat. “Educații”, cu creierul lor spălat, pot rămâne cu intelectualii și publiciștii care le asigură acest act de igienă. Noi, ceilalți, măcar am scăpat și de călăuzele proaste și de împreună-călătorii balast. Ne vom descurca mai bine fără ei, ne-am dat acum seama cine ne încurca și ne ducea numai pe cărări greșite.

Ne vedem la urne. DA la referendum!

Cristina Popescu

* Preluare de pe Facebook. Titlul și sublinierile aparțin redacției. În fotografie: tăticii societății în civil din România (a se citi: corifeii neomarxismului de pe Dîmbovița).

Spune-ți părerea