Diabrotica din politica Republicii Molotov

Pentru orășenii care au alergie la agricultură, diabrotica este un gândac afurisit, care a pătruns în România în anul 1996 dinspre vest. Deocamdată, se știe că atacă 22 de specii vegetale, dar mai ales porumbul. Gândacii mănâncă mătasea păpușilor și spicele de porumb, iar larvele foarfecă rădăcinile. Viermele vestic al rădăcinilor de porumb (Diabrotica virgifera virgifera Le Conte) vine din America de Nord. La fel ca filoxera care a fost adusă odată cu „via americană” și care a distrus soiurile indigene. Sincronismul economic este necesar, dar trebuie să fim pregătiți. Iar noi mai mereu ne scărpinăm a doua zi după boacănă…
Să nu creadă careva că am coșmaruri cu Occidentul, ca, mai nou, Adrian Severin, dar de-acolo nu vin numai lucrurile frumoase…
Diabrotica atacă și… politica. Mai ales în varianta ei răsăriteană. Această gânganie mutantă, de vest și de est, a devenit un rău transnațional. Supremul cocktail Molotov! Rezultatul se vede la Chișinău, dar și la București. Și dacă nu coroborăm faptele și interesele, nu mai înțelegem nimic.
Pe 24 februarie, vor fi alegeri în Republica Molotov, un stat artificial, rezultat în urma sinistrului pact sovieto-german. Un stat la fel de nejustificat ca Ucraina, căreia ucraineanul Nikita Hrușciov i-a atribuit teritoriile invadate de Stalin din România și din Polonia, dar și din Rusia (Peninsula Crimeea). De fapt, Republica Molotov se comportă la fel ca Ucraina: recent, i-a interzis lui George Simion să mai treacă Prutul, milițienii de la Chișinău au bătut niște parlamentari români, iar Dodon a dat un prikaz prin care i-a anulat cetățenia lui Traian Băsescu. În acest context, oare ce ar trebui să facă România cu colțatul Viktor Orban de la Budapesta, care joacă ceardașul prin Transilvania, inclusiv cu Papa? L-ar face pachet și l-ar arunca peste Tisa…
Cum spuneam, avem alegeri parlamentare la frații noștri vitregi. De ce vitregi? Fiindcă numai dacă am fi frați vitregi, România ar avea motiv să nu se implice în aceste alegeri. Când, de fapt, România este acasă la ea la Chișinău, la Vadu lui Vodă, la Cernăuți, la Hotin, la Herța sau la Cetatea Albă. Nu doar pentru că acolo majoritatea absolută o formează românii și că majoritatea au cetățenia română, inclusiv în Transnistria, ci pentru că stimularea elementului românesc dincolo de Prut este o chestiune de securitate națională. Cât timp vom tolera tot felul de cătune cu denumirea „Moldova” la răsărit de Prut, va exista un pretext că România poate fi și trebuie dezmembrată. Iar geopolitca ne impune starea de veghe între doi inamici ireductibili – Ucraina și Ungaria, cu umbra Rusiei plutind peste această placă tectonică din estul Europei.
Însă Liviu și ALDE Tăricelu au alte probleme: ei nu știu cum să-i dea la rădăcină mai abitir Codruței Kovesi, această dușmancă a poporului de pe malul Dâmboviței. Iar bâtlanul de la Cotroceni stă nemișcat printre coșcani de papură ca să nu semene cu cormoranul Traian…
Să vedem ce se întâmplă în Republica Molotov când România este bocită cu succes de Viorica Vasilica pe la Bruxelles.
Presa din Rusia are certitudini, la fel ca Putin: alegerile din Republica Molotov vor fi câștigate de Partidul Socialiștilor pentru că Igor Dodon s-a întins ca un limbric la picioarele lui Vladimir Vladimirovici Putin. Iar altfel nu se poate (nie mojnă, nie mojnă!).
Iată cum visează băieții de la Agenția TASS:
„Câștigătorul alegerilor va forma un guvern, iar alegătorii speră să pună capăt opoziției dintre președintele Igor Dodon și coaliția pro-europeană de guvernământ, care a fost creată în 2009 de Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), de Partidul Liberal și de Partidul Democrat din Moldova (PD).
Liderii lor, care au obținut sprijinul Washingtonului și al Bruxellesului, au promis o aderare rapidă la Uniunea Europeană, dar totul s-a transformat într-o serie de scandaluri de corupție și politice, într-o criză economică de aproape zece ani, ceea ce a redus numărul de susținători ai integrării europene de la 70% până aproape la jumătate. Și popularitatea partidelor de guvernământ a scăzut atât de mult, încât liberal-democrații și liberalii au refuzat să mai intre în noua cursă electorală”.
În realitate, s-au înscris în cursa electorală nouă partide politice, transmite Comisia Electorală Centrală din Republica Molotov, după cum urmează:
– Partidul Democrat din Moldova;
– Blocul electoral „ACUM Platforma DA și PAS”, cu Maia Sandu și Andrei Năstase pe primele locuri;
– Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, cu Vladimir Voronin în fruntea listei;
– Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, cu Zinaida Grecianaia și cu Vlad Bătrîncea pe primele locuri;
– Partidul Politic „Șor”, cu Ilan Șor și Marina Tauber pe primele locuri;
– Partidul politic Mișcarea Populară Antimafie, cu Sergiu Mocanu și Daniela Bodrug pe primele locuri;
– Partidul Politic „Partidul Nostru”, al lui Renato Usatîi, cu Daniela Banaru pe primul loc;
– Partidul Național Liberal, cu Vitalia Pavlicenco pe primul loc;
– Partidul politic „VOINȚA POPORULUI”, cu Ștefan Urâtu pe primul loc.
Cu excepția Partidului Național Liberal, care are șanse mici, unioniștii nu vor fi reprezentați la acest scrutin.
Partidul Unităţii Naţionale, condus de Anatol Şalaru, fostul ministru al Apărării și al Transporturilor, nu va participa la alegerile parlamentare din 24 februarie. Igor Dodon și Vladimir Plahotniuk au făcut tot posibilul ca Traian Băsescu, președintele de onoare al acestui partid, să nu mai primească cetățenia Republicii Molotov. Și șansele unioniștilor s-au redus. Decizia de a nu participa la scrutinul din 2019 a fost luată de Consiliul Republican al partidului, la care a participat şi Traian Băsescu, preşedintele de onoare al PUN, fostul lider de la Cotroceni. Anatol Şalaru afirmă că participarea PUN în alegeri ar fi divizat electoratul pro-european şi cel unionist, ceea ce le va oferi mari şanse de câştig partidelor de stânga. Triumful stângii ar avea urmări grave, printre care federalizarea Republicii Moldova sau interzicerea dublei cetăţenii, a spus Anatol Şalaru.
Dacă Traian Băsescu nu ar fi renunțat la „proiectul național” (reîntregirea națională), Plahotniuk și Dodon, animați de același principiu patriotic („Vreu s-o mai țîu oleacî…”), ar fi scos PUN în afara legii și i-ar fi interzis pe unioniști. Numai că, fără sacrificii, nu se poate regenera „proiectul național”.
Este evident eșecul politicii pe care a dus-o România peste Prut. Mai précis, este evidentă lipsa oricărei politici, având în vedere că Partidul Democrat al lui Plahotniuk este aliat cu Partidul Social Democrat al lui Liviu Dragnea. La prima vedere, lucrurile așa stau, dar situația este mult mai complexă, cu determinări profunde și multiple. Și abia aici intră diabrotica în scenă, sub măturoiul lui Ivan Turbincă.
Agenția TASS trage clopotul mai departe:
„…aproape toate sondajele arată că Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), de opoziție, care îl susține pe Dodon, este favoritul alegerilor. PSRM este în favoarea restabilirii relațiilor cu Rusia și criticării aspre a guvernului. Pentru PSRM sunt gata să voteze jumătate din alegători.
Împreună cu socialiștii, pentru încă două partide este garantată intrarea în Parlamentul de la Chișinău: Partidul Democrat din Moldova, aflat la putere, și blocul electoral „Acum”, format de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), de dreapta, și Partidul Platformei „Demnitate și Adevăr” (DA), condus de Maia Sandu și de Andrei Năstase, ambele părți fiind în favoarea integrării în UE, a relațiilor mai strânse cu NATO, a consolidării cooperării cu Statele Unite ale Americii.
Printre candidații Blocului Acum, se află și câțiva suporteri ai unirii cu România. Liderii lor îi sperie pe alegători cu „primejdia rusească”, însă, în ciuda atitudinilor ideologice generale, se critică dur unul pe altul în lupta pentru cucerirea simpatiei electoratului de dreapta.
Democrații posedă o resursă administrativă puternică, ei controlează Guvernul, agențiile de aplicare a legii, autoritățile locale și majoritatea mass-mediei. La rândul lor, Maia Sandu și Andrei Năstase îl critică pe oligarhul moldovean Vladimir Plahotniuk, care este și liderul PDM, acuzându-l de corupție, de fărădelegi, pentru că a compromis politica de integrare europeană. Ei fac plângeri contra lui la Washington și la Bruxelles. Ca urmare, în toamna anului 2018, UE a refuzat sprijinul financiar, acordat guvernului democrat, acuzându-l de persecutarea opoziției și că nu vrea să lupte împotriva corupției.
Nemulțumirea Bruxelles-ului a fost cauzată, de asemenea, de trecerea la un sistem electoral mixt, inițiat de PDM, prin care 50 de deputați, ca și mai înainte, sunt aleși pe listele de partid, dar restul de 51 sunt aleși în circumscripții electorale cu un singur membru. Liderii „Acum” susțin că acest lucru va permite partidului de guvernământ să-și păstreze puterea în detrimentul deputaților cu mandat unic. Ei au atras atenția UE și Statelor Unite ale Americii că, după ce au primit doar 19 mandate în alegerile din 2014, democrații au reușit să formeze majoritatea în Parlamentul de 101 locuri, în detrimentul a 35 de deputați – care au fugit din alte facțiuni”.
Speranța gheboasă că va câștiga Dodon alegerile este suferința norodului post-sovietic.
Așa că Dodon susține că, dacă niciun partid nu va obține o majoritate în parlament, socialiștii vor negocia o coaliție cu deputații care împărtășesc principiile lor – întărirea statalității moldovenești, consolidarea neutralității, conform Constituției, urmărirea unei politici echilibrate pentru restabilirea relațiilor cu Rusia, cooperarea cu UE, cu Uniunea Economică Eurasiatică, cu țările vecine. O scaldă din nou, între est și vest.
În același timp, James Petit, ambasadorul SUA în Republica Moldova, care și-a epuizat mandatul anul trecut, a declarat deschis că Washingtonul dorește să păstreze coaliția pro-europeană după alegeri.
O coaliție între Plahotniuk și Andrei Năstase cu Maia Sandu va fi contra naturii. O alianță între Dodon și Plahotniuk este mai aproape de adevăr. Dacă negocierile pentru coaliție vor eșua, vor fi alegeri anticipate.
Cel mai autentic român de la Chișinău, care a rămas în lupta de la Chișinău, este Sergiu Mocanu, cu Mișcarea Anti-Mafia. Însă, fără sprijin, nu va reuși mare lucru. „Fără o legendă românească, nu vom putea face nimic”, avertizează Sergiu Mocanu, pentru care Dodon este „prostul satului” și nu greșește. Și pe Anatol Șalaru l-au înțeles foarte puțini.
Să vedem ce spune ziarul „Nezavisimaia Gazeta”:
„Cu fiecare nouă campanie electorală din țările post-sovietice, se îngustează cercul prietenilor Rusiei. Nu mai ajută la nimic nici istoria comună, nici conviețuirea într-un singur stat, nici absența barierelor lingvistice. Este un nonsens? Mai degrabă este o realitate, a cărei creație ne-o datorăm nouă înșine. Anul acesta, în spațiul care, până recent, era considerat o zonă de influență tradițională a Rusiei, vor avea loc alegeri parlamentare în Republica Moldova (24 februarie) și alegeri prezidențiale în Ucraina (31 martie). Le influențăm noi? Bineînțeles”.
Iată aici, expusă succinct, propaganda imperială nostalgică a noului imperiu rus într-un ziar perceput european, mai liberal pe continent. Dacă jurnaliștii nu acceptă că Moscova a invadat și a cucerit teritorii care nu-i aparțineau, ce mai putem spune despre politicienii ruși?
Și mai departe:
„Influențăm alegerile din Ucraina – prin propaganda presei rusești, în Moldova – datorită asistenței acordate acestei țări. De exemplu, la cererea președintelui moldovean Igor Dodon, adresată lui Vladimir Putin, începând cu 1 ianuarie, Federația Rusă a început să permită mărfurilor moldovenești să intre pe teritoriul său fără taxe vamale.
În plus, muncitorii migranți moldoveni, care au încălcat regulile de ședere în țara noastră, au fost amnistiați. Acest lucru a fost bine primit de majoritatea populației moldovenești, care a avut oportunitatea să lucreze în Rusia, precum și de a tranzacționa în condiții preferențiale. Cu toate acestea, Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova (RM) a privit aceste gesturi ale bunăvoinței de la Moscova ca acțiuni preelectorale, menite să sprijine Partidul Socialiștilor, pro-rus, condus informal de președintele Igor Dodon.
Comisia Electorală Centrală a emis un avertisment oficial către Partidul Socialiștilor pentru utilizarea resurselor administrative prezidențiale în campania electorală. Comisia Electorală Centrală i-a reamintit președintelui Dodon că trebuie să fie independent, apolitic și să nu se amestece în campania electorală. În plus, Comisia Electorală Centrală a apelat la administrația rețelei sociale „Odnoklassniki”(„Colegii de clasă”! – nota red. VP), cu solicitarea de a elimina publicitatea amnistierii pentru cetățenii moldoveni, care au încălcat legea imigrației din Rusia, reclamă unde apar președintele Vladimir Putin și Igor Dodon, președintele Republicii Moldova”.
Pentru o culpă imaginară, trei tribunale de la Chișinău au anulat alegerea lui Andrei Năstase în funcția de primar al Chișinăului. S-au făcut presiuni mari pentru înlăturarea unioniștilor din Campania electorală. Traian Băsescu a rămas fără cetățenie prin decretul lui Igor Dodon. Partidul Socialiștilor a încălcat grav legea electorală și Vladimir Plahotniuk nu face nimic pentru eliminarea socialiștilor din cursă. Să înțelegem că are un alt as în mânecă – primarii Partidului Democrat? Oricum, bolșevicii lui Dodon nu vor câștiga alegerile.
De fapt, președintele Republicii Moldova a fost acuzat că își folosește influența în interesul unuia din concurenții electorali (Partidul Socialiștilor).
Comisia Electorală Centrală a precizat că Partidul Socialiștilor a încălcat legea prin utilizează resurselor administrației prezidențiale, inclusiv fondurile nedeclarate. De asemenea, Comisia Electorală Centrală consideră că președintele „transmite propriul rating Partidului Socialiștilor”.
Comisia Electorală Centrală a emis un avertisment la adresa socialiștilor, a recomandat partidului lor să se distanțeze de președinte și să nu participe la evenimente organizate de șeful statului. Dacă după primul avertisment, urmează alte două avertismente, Comisia Electorală Centrală poate să elimine Partidul Socialiștilor din lupta electorală. Igor Dodon a spus că nu exclude înlăturarea unuia din participanții la alegeri, inclusiv a socialiștilor. În acest caz, crede el, alegătorii vor ieși pe străzi.
Și fără așa ceva, campania electorală a devenit aproape scandaloasă după ce, recent, s-au întors la Chișinău din Afganistan doi cetățeni moldoveni, care fuseseră prizonieri acolo. Anterior, Dodon i-a cerut lui Putin să-i ajute să se întoarcă în patria lor. Evenimentul este de fapt o bucurie. Însă pentru că s-a întâmplat în cadrul campaniei electorale, acest lucru le-a permis adversarilor președintelui să vorbească despre tehnologiile electorale.
Dodon a fost acuzat că a jucat din nou împreună cu socialiștii (alegătorii nu-l separă pe președintele republicii de partidul pro-prezidențial). Comisia Electorală Centrală avea acum un alt motiv să facă o plângere la adresa șefului statului și a Partidului Socialiștilor.
Ziariștii ruși avertizează că vom avea la Chișinău un „maidan” ca la Kiev sau mai rău ca în 2009. Știu ei ce știu, dar nu știu ce știe Bucureștiul.
„Dacă alegerile din Moldova vor fi deturnate, iar socialiștii, pentru care votează mai mult de jumătate din populația țării, socialiștii nu ajung la putere, Chișinăul va pleca după Kiev în UE și în NATO, iar Moscova va pierde o altă țară împreună cu cetățenii moldoveni, care simpatizează cu Federația Rusă. În același timp, Ministerul rus de Externe și-a exprimat îngrijorarea cu privire la implicarea Statelor Unite ale Americii în Campania electorală din Moldova, avertizând că acest lucru ar putea avea consecințe periculoase pentru această țară. Într-adevăr, americanii lucrează intens în Moldova, sperând să ne scoată din spațiul „nostru” tradițional. Și folosesc în acest scop orice mijloace, inclusiv și greșelile noastre”, îl amenință „Nezavisimaia Gazeta” pe Vova.
Obsedați de refacerea Imperiului Rus până la gurile Dunării, rușii nu pricep că este vorba de un joc mult mai vast, în care ei contează doar cât valora Ivan fără Turbincă. În marele joc geopolitic din triunghiul Washington-Ierusalim-Moscova, Republica Molotov este o așchie. Iar când spun Moscova, nu mă refer la Putin. Este vorba de mafia trans-națională, care mișcă bani și energii colosale. Așa se explică de ce un oligarh ca Plahotniuk este agreat la Washington, când el este putred. Usatîi a făcut Partidul Nostru. Care „al nostru”? Ilan Șor și-a făcut un partid care îi poartă numele: Partidul Șor. Scurt! Nu vise pare ciudat că exponenții aceste etnii au partide politice, care le poartă numele: Blocul Iulia Timoșenko, Partidul Poroșenko. Ilan Șor a făcut un adevărat chibuț la Orhei, iar anul trecut a organizat acolo manifestații de tip Phenian. Vinovat că a spălat multe miliarde de dolari din Rusia prin băncile lui, el este liber, arestat în viloiul lui. Și vin europarlamentari de-ai lui Moscovici să vadă cât de grea este detenția strălucitorului.
Iar Vladimir Filat rămâne la pușcărie fiindcă a primit sute de milioane de la… Ilan Șor. I-adevărat, Filat le-a vândut aeroportul internațional de la Chișinău unor băieți de la Ierusalim. Ilan Șor este prieten bun cu Avigdor Liberman, personaj-cheie în triunghiul de care am pomenit.
Avigdor (Victor) Lieberman s-a născut la 5 iunie 1958, la Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, URSS (astăzi Republica Moldova). A avut o ascensiune fabuloasă și este primit la Chișinău în delir. Este un politician israelian de dreapta, originar din Basarabia, din mai 2016 ministrul apărării al Israelului. În trecut a fost ministrul de externe și viceprim-ministru al Israelului, între 31 martie 2009-2012, apoi din nou ministru de externe între noiembrie 2013 – mai 2015. El a fost deputat în Knesset și lider al partidului „Israel Beytenu” („Israelul – Casa Noastră”) care în anii 2012-2015 a fost unit temporar cu partidul „Likud” condus de premierul Beniamin Netaniahu, creând blocul „Halikud – Beytenu”. În trecut, Lieberman a mai fost ministru al transporturilor și al infrastructurii, iar între noiembrie 2006 – 2008, în guvernul Ehud Olmert, a fost ministru al afacerilor strategice și viceprim-ministru al statului Israel.
Avigdor Liberman este fiul lui Esther Markovna și al lui Lev Iankelevici Liberman. La naștere a primit numele de Evik în cinstea uneia din bunicile sale, Eva. Numele acesta a ajuns să fie înregistrat în documentele personale ca Evet. În Israel a optat pentru numele ebraic Avigdor, fiind cunoscut între familiari și ca Evet, în pronunție engleză. Tatăl, Lev, evreu basarabean, a fost până în 1940 (data anexării Basarabiei de către Uniunea Sovietică) cetățean român și a activat în mișcarea sionistă de tineret „Betar” la București. Întors la Orhei, în Basarabia, după instalarea în România a Statului Național-Legionar, a fost recrutat în timpul celui de-al doilea război mondial în Armata Sovietică, a fost rănit și luat prizonier la 5 iulie 1942 de către germani. Până la eliberarea din captivitate a fost internat, sub un nume fals (care i-a ascuns originea evreiască) în lagărul de prizonieri Kottwitz (azi Chotěvice) din regiunea Sudeților, apoi la Sankt Pölten. Ambii părinți ai lui Avigdor Liberman au fost deportați de regimul stalinist sovietic în Siberia, cu familiile lor. Lev Liberman a fost arestat și deportat în anul 1949. În anul 1953 s-a căsătorit cu Esther la Taișet în zona Irkuțk. La sfârșitul anului 1955 a fost eliberat din deportare și s-a întors la Orhei.
Student la Institutul de agronomie din Chișinău, Avigdor Liberman a lucrat un timp în cadrul Televiziunii din orașul Baku (Azerbaidjan). În anul 1978, la vârsta de 21 ani a emigrat împreună cu familia în Israel, unde și-a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, obținând gradul de caporal. A obținut apoi o licență în relații internaționale și științe politice la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Pe vremea studenției s-a întreținut din munci ocazionale ca de pildă pe aeroportul Ben Gurion și ca paznic selector la un club de noapte.
În perioada 1983-1988, Liberman a contribuit la organizarea Forumului Sionist, formație politică a imigranților evrei din URSS și a fost membru al Consiliului Director al Corporației Economice din Ierusalim și secretar al filialei din Ierusalim al sindicatului Histadrut Ovdim Le’umit („Uniunea Națională a Muncitorilor”) legat de partidul Herut. Între anii 1993-1996 a activat în funcția de director general al Partidului Likud, apoi în perioada 1996-1997 a îndeplinit funcția de director general al Cancelariei primului-ministru.
Liberman este primit cu onoruri la Washington. La fel este primit și Plahotniuk, un individ care nici nu vrea să știe de România. Pe cine mai miră că Victoria Nuland venea la Chișinău să discute cu… Plahotniuk, îl invita la CasaAlbă pe Plahotniuk. Prin urmare, ce șanse are Maia Sandu sau Andrei Năstase, promovați de frații Țopa, doi fugari prin Germania, căutați de procurori? Ce șanse are un plăvan ca Dodon să se bată cu Plahotniuk? Zero. Probabil că Traian Băsescu a înțeles complexitatea acestui triunghi, unde capitalul mafiot zburdă liber.
Basarabia este bolnavă, la fel ca România, unde un individ cu minte de milițian, sfătuit de niște „silbersteini” de bine de la Ierusalim, pune totul pe butuci. Iremediabil bolnavă. Și pierdută. Un cătun în care mafia „rusă” a spălat 25-50 de miliarde de dolari prin băncile lui Șor, adică banii rușilor, iar rușii habar nu au. Și nimeni nu poate face nimic. Numai Hristos poate aduce ordine aici, cu focul lui sacru.
Urmează „Balul Satanei”, cum spune Sergiu Mocanu, cel mai exasperate român din Basarabia. Și dacă are dreptate?
Viorel Patrichi

About Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost