Pe 26 mai, în Biserică cu “Hristos a înviat!”, iar mai apoi, la urne, cu alegerea între Opțiunea Iuda și Opțiunea Caiafa?

Câteva gânduri întru întâmpinarea Duminicii a 5-a după Paști, A.D. 2019, zi în care stăpânirea a rânduit alegeri pentru Parlamentul European

Nu știu alții cum sunt, dar în ce mă privește, după nenumăratele “țepe electorale” încasate din 1990 încoace și după ce am început să mă dumiresc (cam târziu, ce-i drept) pe ce lume trăiesc, am ajuns la concluzia că este cu totul și cu totul exclus să dau votul meu unor partide care: a) sunt direct responsabile pentru genocidul ale cărui dimensiuni aproximative sunt prezentate în cifre în tabelul de mai jos și b) nu au nicio luare de poziție în vedere schimbării rapide și definitive a legislației care a făcut posibil acest genocid.

Tabel nr. 1: Pruncucideri înregistrate în mod oficial în România în perioada 1990-2017

ANNr. copii uciși prin avortANNr. copii uciși prin avortANNr. copii uciși prin avort
Anul 1990992265Anul 2000257267Anul 2010101271
Anul 1991866934Anul 2001253426Anul 2011102896
Anul 1992691863Anul 2002246714Anul 201287477
Anul 1993585761Anul 2003223914Anul 201385742
Anul 1994530191Anul 2004189683Anul 201477806
Anul 1995502840Anul 2005162087Anul 201570447
Anul 1996455340Anul 2006149598Anul 201663085
Anul 1997346468Anul 2007136647Anul 201755931
Anul 1998270930Anul 2008127410
Anul 1999259266Anul 2009115457
Total
1990-1999
5.501.858
Total 
2000-2009
1.862.203
Total
2010-2017
644.655
TOTAL 
1990-2017
8.008.716 copii din România omorâți cu forme legale în perioada1990-2017

Sursa cifrelor: Institutul Național de Statistică, Baza de date Tempo-online, Clasa A. Statistica Socială, Diviziunea: Mișcarea Naturală a Populației, Idicatorul POP21G – Întreruperi de sarcină. Disponibil on-line la aici.

Personal n-am auzit ca vreunul din „competitorii electorali” cotați cu șanse la alegerile europarlamentare (sau la orice alte alegeri din ultimii 29 de ani) să manifeste vreun regret în privința acestor înspăimântătoare cifre (la urma urmei, tocmai ei au fost “ordonatorii principali de credite“ prin care, din bani publici, au fost făcute posibile aceste peste 8 milioane de pruncucideri). Pentru dumnealor totul este roz, haideți să înaintăm neabătut spre o integrarea tot mai strânsă în viitoarele State Unite ale Europei, ceea ce e important este să-i votăm tot pe ei și să mergem mai departe tot ca și până acum, în așa fel încât în cam 15-20 ani de zile România se va transforma într-un mod cât se poate de natural, în conformitate cu “bunele practici europene”, în Noul Kurdistan de la Dunăre și în Euro-Pakistanul din Carpați. Allahu Akbar!

Mergeți tot așa, dragi domni tovarăși ai bandopartidelor parlamentare de ieri și de azi, e dreptul vostru să mergeți încotro vă duce capul, dar nu cu votul meu. Pe care în veci de veci nu-l veți (mai) avea.

Voi cu ale voastre, cu drumul vostru care duce inevitabil spre “Allahu akbar!” și, în final, la iad, după o vremelnică oprire pe partea stângă în mlaștina Iluminismului putred și muribund.

Noi, câți mai rămas și care credem că e adevărat că “Hristos a înviat!“, să încercăm ca, prin pocăință și întoarcere în brațele Mamei neamului românesc, Sfânta Biserică, să ne revenim în fire, astfel că, cu mila lui Dumnezeu, poate că vom reuși, chiar și în acest babilonic veac în care ne este dat să trăim, să regăsim Cărarea Vieții, pe care în alte veacuri crunte, de năvăliri păgâne, de jafuri și împilări osmane și de asupritoare iobăgii, strămoșii noștri au știut să meargă nesmitit sub lumina Învierii lui Hristos.

“Hristos a înviat!” – vor spune, cu crucea în mână, mii de preoți în miile de biserici din România în care se va sluji Sfâna Liturghie în ziua de 26 mai 2019.  „Adevărat a înviat!”, vor răspunde într-un glas sutele de mii, posibil milioanele de credincioși ortodocși aflați în Biserică în această a cincea duminică de după Sfintele Paști în Anul Domului 2019.

Dar, dacă la ora 11.00 spunem că e adevărat că “Hristos a înviat!”, oare la ora 14.00 (sau oricând, până la închiderea urnelor), chiar trebuie să mergem la cabina de vot, ca vitele spre tăiere, și să le acordăm votul nostru celor care ne-au împins, fără nicio clipire din ochi și umbră de îndoială și regret, în această prăpastie a disoluției naționale în care ne aflăm după aproape 30 de ani de “democrație liberală“?! Ca să nu mai vorbim de drăceasca manipulare a infantililor, mancurților și ienicerilor ce pretind că salvează România și că aduc un Plus prin instaurarea domniei legii fărădelegii și prin impunerea urâciunii pustiirii occidentale și la noi în țară, unde, în divergență cu ce se întâmplă “în afară”, cel puțin deocamdată (și să nu fie niciodată!) nu avem nicio (fostă) biserică prefăcută în crâșmă, hotel sau moscheie….

Știu, în ultima vreme s-au auzit voci importante, ale unor cunoscuți cărturari, învățați și farisei duși la biserică, care prin subtile chițibușării teologico-politice ne-au îndemnat în fel și chip să “mergem la vot la europarlametare”, lămurindu-ne și pe noi, înapoiații lor coreligionari, că există, totuși, diferențe notabile între Belzebut și Mamona, în așa fel încât se cuvine ca de unii să ne lepădăm, iar pe alții să-i votăm, că unii nu-s chiar așa de răi ca ceilalți, au chiar merite mari în trecut, ba chiar și viitor european.

Cu tot respectul pentru cărturăria acestor învățați și directori-adjuncți de conștiință europeană și, zice-se, creștină, eu unul mărturisesc că nu pot să pricep nici în ruptul capului de ce trebuie să ascult de îndemnul dumnealor și să mă duc la vot ca să-mi aleg parte cu Iuda și Caiafa.

Da, stimabili cărturari, învățați și farisei, despre asta e vorba în ultimă instanță. Dacă e să mergem la vot și să ne alegem exclusiv din meniul electoral propus de oricare din partidele prezente pe listă (PSD, PNL, USR-PLUS, UDMR, ALDE, UNPR, PRO Romania, Mișcarea Populară, etc.,), atunci, în mod real, noi, cei care în sfânta zi de duminică, 26 mai 2019, vom trece și pe la Biserică (unde vom spune, măcar cu buzele, dacă nu și cu mintea și cu sufletul, că e adevărat că “Hristos a înviat!“), nu vom avea decât două opțiuni: a) opțiunea Iuda și b) opțiunea Caiafa.

Opțiunea Iuda: este să ne vindem votul (și conștiința adormită) pe 30 de arginți sau, mă rog, pe  pe orice alte “beneficii materiale” pe care pretind că ni le-au dus sau ni le vor aduce oricare din bandopartidele parlamentare responsabile pentru genocidul tăcut săvârșit asupra poporului român în cele trei decenii de “liberatate” și libertinaj în “democrația liberală” de după 1990. Prețuiască-și fiecare conștiința (și, la urmă, locul în iad) în valuta forte a arginților Iudei, dar nu văd de ce trebuie neaparat să mușcăm încă odată (!) această nadă și să adăgăm la păcatele sale proprii și ale neamului său, cauționarea și perpetuarea acestui sistem criminal care, dacă merge mai departe, în câteva decenii la lichida poporul român în mod pașnic, democratic și în deplină conformitate cu “bunele practici europene”. Orice vot acordat acestor partide nu este altceva decât o celulă canceroasă care hrănește metastaza istorică a neamului românesc pe care o trăim în babilonia celui de-al XXI-lea veac.

Opțiunea Caiafa: este să fim “inteligenți,” “deștepți” (asemenea cu intelectualii noștri “consevatori”) și să ne târguim votul (și conștiința) în numele unor unei “rațiuni superioare”, a “rațiunii de Stat” și a unor “valori europene” (sic!), în care, într-o devălmășie babilonică și printr-o manipulare luciferică, se amestecă Binele și Răul, libertatea cu libertinajul, familia cu sodomia, umanismul cu pruncuciderea, toleranța cu tolerarea păcatelor de moarte și a relativismului moral de cea mai joasă speță, etc., etc., etc.. În ultimă instanță, este vorba să ne târguim votul nu pe beneficii materiale, ci pe fatala iluzie că poate exista împăcare între Hristos și Veliar și că, pentru a fi buni cetățeni, „toleranți” și „progresiști” în „Europa unită” ar trebui să acceptăm fără crâcnire tot ce Stăpânirea ne spune că e corect-politic (cum ar lupta pe plan european contra “homofobiei”, a “bifobiei”, a “intersexismului” și a “transfobiei”, după cum încerca să ne convingă în urmă cu câteva zile un clip de propagandă lansat de….. Parlamentul European aici ). Dacă asta a ajuns să fie “Europa”…, atunci vă rog să mă scutiți de îndemnul de merge la vot din “rațiuni superioare de stat” pentru a alege cel mai “european” dintre mai multe rele mici (bandopartidele de pe listele electorale), în condițiile în care niciunul din aceste partide nu are nimic de împotrivă Răului care îl propagă Stăpânirea de la Bruxelles în numele…. “valorilor europene”(sic!).

Nu primesc să aleg între Opțiunea Iuda și Opțiunea Caiafa!  Aceasta nu e alegere, ci osândă! Refuz să cad în plasa minicinoasa plasă țesută de cei care încearcă să ne convingă că am avea o “alegere liberă” de făcut din oferta electorală a (bando)partidelor direct responsabile pentru genocidul tăcut aplicat poporului român și care, slugi abjecte fiind, nu cutează să ia nicio poziție clară împotriva proiectului satanic al Stăpânirii actuale de a echivala Europa (până nu demult, Respublica Christiana) cu Sodoma (adică cu iadul și cu moartea).

Alegerea mea este Viața! La urma urmei, este cât se poate de firesc și natural, pentru că, român fiind, m-am născut într-o națiune care s-a plămădit și a dăinuit în istorie sub semnul credinței în Înviere! “Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruind!” Acest imn pascal a răsunat din veac în veac, l-au cântat și l-au trăit nenumărate rânduri de oameni din acest neam, de când numele Domnului nostru Iisus Hristos a început să fie chemat și de neamul daco- romanilor de la Dunărea de Jos. Cu mila lui Dumnezeu, sute de mii, milioane de români creștini îl vor cânta și în sfânta zi de duminică, 26 mai mai 2019. Apoi, sute de mii, milioane poate, dintre ei, după ce vor ieși din sfânta Biserică, vor asculta de îndemnul repetat al stăpânirii și vor trece pe la urna de votare pentru a-și exprima așa-zisa “opțiune electorală”.

Alegerea mea este și, cu mila lui Dumnezeu, va fi să afirm, cu inima împăcată și cu conștiința cât mai curată, că e adevărat că “Hristos a înviat!”. În ce mă privește, după o îndelungă reflecție, am ajuns la concluzia că în aceeași zi, în a 5-a duminică de după Sfintele Paști, anul 2019, este totuși posibil ca, în calitate de creștin, să afirm în Biserică să afirm că e adevărat că “Hristos a înviat!” iar mai târziu, în virtutea datoriei de cetățean al României, Stat Membru în Uniunea Europeană, să trec pe la cabina de vot și să-mi exprim opțiunea electorală la alegerile pentru Parlamentul European. Posibil însă să mă înșel, însă, deocamdată, mi-am asumat acest risc. Nu știu alții cum sunt, dar cel mult pot să nădăjduiesc că, cine știe, pentru unii din cititorii acestui text, rândurile de mai sus vor fi un îndemn spre o mai serioasă luare aminte la urmările alegerilor noastre, nu doar a celor electorale, dar mai ales ale celor care ne apropie sau ne îndepărtează de calea cea strâmtă ce duce spre Împărăția Vieții.

Nota redacției:

Pentru lămurirea celor care se întreabă totuși de ce merge la urne autorul, citiți și acest text de pe blogul personal: Votez Peter Costea la europarlamentare!

Cităm aici doar fragmentul privind considerentul principal al acestei opțiuni:

”Domnul Peter Costea este un luptător de cursă lungă pentru cea mai importantă cauză politică cu care creștinii sunt confruntați în secolul al XXI-lea, cel puțin în statele (tot mai puține) în care ponderea populației de religie islamică este nesemnificativă numeric. Această cauză este menținerea înțelesului firesc al familiei ca precondiție absolut necesară a unei ordini sociale în care rămâne loc pentru creștinism și pentru vestirea nestingherită  a Evangheliei în societate. Votând „Da” la Referendumul pentru Familie, 3,5 milioane de români au luat poziție în prima bătălie (pierdută, asta e) a unui război cultural total care se va duce pe termen lung, cu consecințe critice pentru dăinuirea națiunii române în lumea globală a celui de al XXI-lea veac.

Din păcate, extraordinara energie socială degajată în contextul referendumului n-a fost exploatată de acei creștini cu resurse adecvate (notorietate și bani) care ar fi putut face ceva concret pentru a pune pe piața politică o formațiune capabilă să-și asume și să ducă mai departe mandatul pentru normalitate și firesc dat de cei 3,5 milioane de votanți “DA” la referendum. Ca și în atâtea alte dăți în istorie, se pare că și generația de acum trăiește în țara lui n-a fost să fie… S-a ratat o oportunitate imensă, istorică s-ar putea spune, pentru lansarea pe piață a unui proiect politic creștin, care ar fi fost enorm de important în contextul marilor prefaceri ce vor urma în Uniunea Europeană după aceste alegeri europarlamentare.

Singura carte potențială pe care am mai putea să o avem în jocul politic noi, cei care am înțeles miza imensă a Referendumului pentru Familie este candidatura lui Peter Costea. Iar jocul ce urmează în Parlamentul European după aceste alegeri s-ar putea să fie printre cele mai importante din toată istoria Uniunii Europene. Nu cred că, după tot ce s-a întâmplat și după imensele eforturi făcute, cu atâtea sacrificii personale de cei care s-au implicat direct în susținerea inițiativei Coaliției pentru Familie, în condițiile date ne-am putea permite să nu jucăm și această ultimă carte.”

Spune-ți părerea