In 2016 a existat o scuza pentru multi dintre cei care au votat USR: nu intelegeau ce voteaza. De unde era sa inteleaga daca floarea noastra mediatica, de exemplu Dan Tapalaga de la Hotnews, considerat reper si standard in jurnalismul politic romanesc, ii descria ca alternativa dezirabila de dreapta, cu „program radical de dreapta”, nu de stanga tipic progresista – cel putin la fel de infiltrata securistic sau psihopat ca PSD? Ce sa-nteleaga cand vedetele noastre intelectuale (in frunte cu venerabili profesori universitari, filozofi, indragiti publicisti precum domnii Plesu sau Liiceanu) le faceau reclama electorala impotriva PSD? Votantul naiv a inteles ca USR e dreapta si oponent pe dreptate al vechiului comunism corupt intruchipat de PSD.
La marea pacaleala electorala a contribuit si faptul ca acum trei ani USB transformat in USR era partid nicusordanist (de la Nicusor Dan, il mai stiti?). Nicusor putea trece drept benign, chiar amuzant, pentru ca partidul lui era nou si nu pusese mana pe destula putere ca sa-si traduca elucubratiile in legi si practici politice de guvernare. Sigur ca parea amuzant si confuz: mmul declara, de exemplu, ca e apolitic, desi tocmai isi lansase partidul foarte politic si cariera la fel de politica. Declara ca e „nici-nici”, mai precis nici de dreapta, nici de stanga, deci „postideologic”, desi avea la zi cam tot discursul Noii Stangi occidentale, care include si mantrele cu „centrul”, cu „nici la stanga, nici la dreapta” si cu „postideologia”. Dar ca sa poti face aceste distinctii si conexiuni, trebuie sa stii bine pe ce lume politica traiesti. De unde era sa stie electoratul? Cu siguranta nu de la elitele academice sau mediatice, la fel de confuze sau deliberant confuzante. Si doar nu-si imagineaza cineva ca prima preocupare a publicului larg e sa stea cu burta pe cartile de teorie si istorie politica …
In plus, in era infantilismului generalizat – oamenii se maturizeaza mai tarziu spre deloc – hipstereala salvationista specifica Noii Stangi are farmecul ei adolescentin, mai ales pentru adolescentii intarziati si adultii nevalidati social, politic sau moral, dar cu aspiratii. Si ce te poate valida mai rapid intr-o societate incremenita in eterna tranzitie si criza politica decat o cauza salvationista viclean impachetata propagandistic?
Degeaba unii dintre noi – putini, ce-i drept – le-au decriptat public ca ce declara si ce fac „apoliticii”, „iluminatii”, tehnocratii, epistocratii USR (sau mai nou ai aliantei 2020 care include PLUS) nu e nici salvarea, nici dreapta, ci stanga sadea. E comunism nou, infantil, dragut, hipsteric sau cu panache. S-a spus, dar n-a contat. Cine eram noi pe langa floarea academica si mediatica? Nimeni.
Degeaba li s-a spus si scris clar si limpede. Din timp. De exemplu in 2016, inainte de alegerile parlamentare, aici și aici.
Sau, mai devreme, in 2013, cand publicul romanesc a fost familiarizat de catre Alexandru Hancu (in revista Kamikaze si pe site-ul Blogary) cu „comunismul hipsteric” occidental; pentru ca nu l-am inventat noi si despre asta vorbim in cazul USR, despre un import adaptat local:
„Urmărind discursul lui Obama la preluarea noului mandat, recunosc, am fost cuprins de admiraţie. Lucrare de maestru. Discursul marchează, pentru eternitate, ieşirea la rampă, în aclamaţii, a comunismului chic, cool, pentru hipsteri. Hipsteric, aşadar. Încununarea unor eforturi de generaţii. Obama, supremul Mr. Cool, a reuşit să gasească în Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii (4 iulie 1776) ce credeţi? Destinul socialist al ţării lui Washington, Lincoln şi Reagan, titani pe care îi admiră! Yes!!! Fuck, yes!!!, cum ar spune Madonna, mare fană Barack. Socialist şi obligatoriu, destinul. Ceea ce nu trebuie să mire. Abordarea realităţii prin ficţiune este, într-adevăr, cheia succesului. Al succesului stîngii.”
Urmarea in trei episoade aici, aici și aici.
Degeaba. N-a contat. De fapt, n-a fost o surpriza, ci natura umana: cati iau in considerare argumente, observatii si avertizari marginale, oricat de serioase? Cati iau preventiv in considerare avertizarile serioase in general? Unii n-o fac nici in mijlocul dezastrului.
Noutatea nu e chiar noutate
In fond, s-a mai intamplat. De exemplu in secolul 20, cand oameni tineri, educati, bine intentionati dar naivi, revoltati impotriva clasei politice (nu fara motiv) si animati de neastamparul salvationist inedit impachetat demagogic, ideologic si propagandistic, au ingrosat o vreme randurile si voturile partidelor comuniste, naziste sau fasciste europene, adica de Stanga. Credeau, nefericitii, ca fac un bine tarii si omenirii. Sigur, cei inteligenti, cu repere morale sanatoase si bun simt, s-au desteptat si au apostat cand au inteles nebunia totalitara a „oamenilor noi” si a noilor lor politici (comuniste, fasciste, naziste, legionare). N-a fost prea greu, pentru ca vechii comunisti, la fel ca fascistii, nazistii sau legionarii, erau mai directi si expliciti in intentiile si practicile lor teroriste si criminale. Cei de azi sunt mai greu de identificat. Sunt mai agreabili, mai simpatici, mai evazivi si dibaci in limbaj si mesaj emotional. Au schimbat putin metodologia; nu si obiectivele sau psihologia.
Da, sunt mai subtili si mai sofisticati. Nu mai legitimeaza asa, cu una cu doua, crima in numele iubirii si mantuirii poporului. O fac indirect, sub masca umanista a tolerantei si compasiunii fata de semenii sociopati, criminali sau patologic nefericiti – vezi politicile „multiculturale” si „umanitare” fata de imigratia jihadista, islamica, africana, fata de infractorii violenti, clementa fata de crimininallii violenti, violatori, ucigasi sau teroristi, sau pe cele privind sinuciderea asistata.
Noii comunisti nu mai desemneaza ca inamic public principal un grup social usor de identificat – evreii, burghezii, capitalistii – ci pe oricine nu e de acord cu ideile lor, care primeste pentru delictul lui de opinie o eticheta stigmatizanta din nenumaratele intrate in limbajul Noii Stangi: extremist sau radical de dreapta, rasist, intolerant, fundamentalist crestin, nationalist, climatosceptic, eurosceptic, islamofob, homofob, fascist, nazist. Limbajul si forma mesajului s-au mai schimbat, intr-adevar.
Ce nu s-a schimbat insa este psihologia Stangii. Sau mentalitatea, poftim. Aspiratia de putere absoluta si control total asupra societatii e la locul ei. La locul lor sunt toate apucaturile de a planifica in detaliu, de a uniformiza si dicta, de preferat prin intermediul autoritatii guvernamentale, ce si cum trebuie sa traiasca, gandeasca, vorbeasca, scrie, cante, danseze, circule, imbrace, locuiasca, manance, respire, copuleze individul pentru binele superior al „comunitatii”.
Tintele de doborat sunt aceleasi de fapt: oricine si orice le sta in cale este considerat „opresiv” sau „o ofensa” si este tratat ca atare. Idee, cuvant, sistem, religie, individ, clasa, rasa, partid, organizatie, natiune, capitalismul, crestinismul, conservatorii, liberalii, americanii, Trump, omul alb, barbatii, etc. tot ce „oprima” si „ofenseaza” Stanga trebuie sa dispara in numele dreptatii sociale si binelui suprem al societatii. Dar mai ales Adevarul trebuie asasinat si ingropat. Incepand cu adevarul despre Stanga.
Ceea ce implica inevitabil o sumedenie de interdictii si epurarea societatii de tot si de oricine se pune de-a curmezisul viziunii fanteziste dar exclusiviste a Stangii despre societatea perfecta. Se cheama tentatie totalitara, si tinde spre restrangerea pana la anulare a drepturilor naturale si libertatilor individuale fundamentale in numele eternei utopii a „binelui comun”.
In toate aceste privinte USR singur sau versiunea extinsa cu PLUS e orice numai nou nu. Reprezinta o replica banala, palida, a versiunilor occidentale. Un caz de manual. Pentru cine cunoaste manuaul Stangii, desigur. Simplu dar greu, se pare.
USR 2019 egal Jocuri, Tronuri, Star Trek, Matrix si doua pastile
Totusi, daca in 2016 lucrurile astea – impostura, nebunia, demagogia, metodologia, ideologia, hipsterismul comunistoid, salvationismul hi-tech, revolutionar – nu erau destul de clare la USR, iar pana recent n-au fost nici in ce-i priveste pe „tehnocratii” lui Ciolos, in 2019 n-ar mai trebui sa fie un mister. Ultimii trei ani de tribulatii parlamentare si civice; campania impotriva referendumului 2018 si campania electorala pentru parlamentul european, sau felul cum s-au manifestat si decompensat dupa alegerile din luma mai, au scos la iveala tot. S-au autodemascat cu aplomb. Daca mai exista vreun dubiu, le-au spulberat pe toate la ultimul congres USR, cand domnul Barna a fost votat drept speranta nationala si prezidentiala:
„USR este singura forţa politică din România care are astăzi o viziune şi care a arătat că este dispusă să meargă mai departe decât oricare alta pentru a transforma această viziune în realitate […].Suntem Games of Thrones ca viziune, dar ca energie suntem Star Trek-ul României.” (Dan Barna, iulie 2019, congres USR)
‘„Cred că știți cu toții secvența aceea în care Neo primește două pastile, una roșie și una albastră, și i se spune «dacă iei pastila roșie te vei întoarce la viața ta obișnuită și vei vedea lucrurile așa cum le vedeai dintotdeauna. Dacă vei lua pastila albastră vei vedea realitatea așa cum este ea». La fel a fost și pentru mine. Am acceptat acea provocare și am intrat în USR.”(Idem)
Jocuri, Tronuri, Star Trek, Matrix si doua pastile. Aceasta este viziunea, oferta si „energia” lor politica.
Si ce-i rau in asta, vor intreba unii? Absolut nimic. Nimic in afara de faptul ca politica serioasa, mai ales cea de stat, n-ar trebui sa se intemeieze pe fictiuni cinematografice si propaganda holywwodiana, ci pe realitati, date si rezultate. Iar adevarul este ca psihiatria n-a inventat inca pastila care sa transforme ideologia sau utopia in realitate, cu atat mai putin intr-una fericita (ca-n matricea Matrix).
In schimb realitatea si istoria omenirii ne tot invata ca Stanga, prin ideologia mesianica si metodologia ei totalitara, odata ajunsa la putere, reuseste intotdeauna si oriunde in lume sa ucida libertatea si democratia, si sa adminsitreze pastila amara a esecului social, respectiv a declinului politic, economic, moral si spiritual. Deocamdata n-au administrat-o pe cea a distrugerii totale. Dar daca insista, iar restul societatii le lasa calea deschisa …
Ca votant USR mă interesează măsurile concrete propuse, și asta iau în calcul când votez.
Metaforele autoarei articolului nu mă încălzesc cu nimic, ca să zic așa, chiar sunt pierdere de vreme.
Matricea se numește MARXtrix.
Avertismentele se numesc ”pierdere de timp”…