Cînd un om de dreapta se rătăcește într-un partid de stînga. Cazul Antonio Andrușceasc

Săptămîna trecută, USR l-a desemnat drept candidat la Primăria Sectorului 4 București pe Antonio Andrușceac, fondator al partidului și lider al consilierilor locali ai partidului din Sector.
Vestea m-a bucurat, pentru că îl cunosc pe Antonio, este un om de ispravă, care chiar a făcut ceva pentru acel Sector, și un creștin serios, care n-a ezitat să apere memoria unui sfînt al închisorilor, Mircea Vulcănescu, atunci cînd Institutul Wiesel cerea îndepărtarea unui bust al gînditorului din Piața Sf. Ștefan.
Pe de altă parte, regret că Antonio nu s-a putut manifesta într-un alt partid, care să fie pe coordonatele Dreptei creștine și care, prin urmare, să-l reprezinte mai mult, iar pe noi, electoratul de dreapta încă nereprezentat politic, să ne facă să-l votăm.
De la anunțarea candidaturii sale, Stînga din presă și din online l-a și identificat ca pe un dușman pe Antonio Andrușceac. Neavînd ce să-i reproșeze, i-au scos din context o afirmație făcută cu ceva vreme în urmă, pentru a-l acuza de misoginism și talibanism.
Ce a spus el este însă adevărat și lipsit de orice intenție de dispreț față de femei. Antonio a afirmat că femeia este cu adevărat împlinită atunci cînd devine soție și mamă. A adăugat că femeia se poate amăgi că îi este de ajuns o carieră, că se poate mulțumi cu reușitele profesionale, că e perfect dacă își poate acoperi nevoile materiale și de prestigiu social, dar că, în realitate,  se simte și este împlinită cînd răspunde chemării ei naturale, ontologice, de a iubi și de a fi iubită pînă într-acolo încît să dea viață. Ceea ce nu înseamnă că femeia e obligată ”să stea la cratiță”, ”să rămînă după fundul pruncilor”. În modernitate, a crește un copil nu mai înseamnă deloc că trebuie să renunți la carieră și pasiuni. Exemplele curg gîrlă.
 
Pe de altă parte, nu e ceva mai nobil, mai frumos și mai aproape de a te asemăna lui Dumnezeu decît nașterea. Femeia a fost ridicată de Creator la un rang sublim: este coautoare a vieții. Să crezi că asta e puțin sau chiar de ocară dovedește o gîndire rudimentară și, mai mult, o lipsă de omenie.
 
Bine, el a spus-o pe scurt și poate un pic abrupt. Dar nu e nici o jignire în această idee. Poți să nu fii de acord cu ea, o poți găsi un pic prea creștină (și, deh, Antonio e creștin, ba a terminat și Teologia) pentru gustul tău, dar nu e ceva care să te determine să-i torni omului lături în cap. Poți, eventual, să-l contrazici cu argumente, dacă le ai.
 
În lumea asta, în care tot ce e firesc devine dubios, iar ce e dubios devine normă, nici nu e de mirare că o atitudine ca a lui Antonio este scandaloasă. Hristos Însuși e un scandal pentru neomarxiști (fie ei în cunoștință de cauză sau doar victime ale unui mimetism decerebrat). De aceea, datoria unui om de dreapta este de a sta de partea adevărului, chiar și cînd cel care îl mărturisește este într-un partid care n-are nimic de-a face cu Dreapta. În acest sens am făcut precizările de mai sus, și nu pentru a-l promova pe Antonio sau a apăra USR. 
Claudiu Târziu

About Claudiu Târziu

Jurnalist, scriitor şi editor (n. 1973, Bacău). Preşedinte al Asociaţiei “Rost” din Bucureşti şi director al editurii omonime.

Spune-ți părerea