BISERICĂ ȘI NEAM

Un cuvînt testamentar al Părintelui Galeriu, la 15 ani de la mutarea sfinției sale la cele veșnice* Legitimitatea titulaturii de „Biserică naţională” pentru Biserica Ortodoxă Română unii poate că pur şi simplu n-o înţeleg, fie din slăbiciunea minţii, fie din puţinătatea cunoştinţelor; alţii o înţeleg, dar oportunismul este mai puternic şi atunci se conformează anumitor … [Mai mult…]

Credința care dă libertăți, mai degrabă decât să vi le ia

În pariul lui Pascal se zice așa:

„1. Dumnezeu există sau nu. Rațiunea nu poate decide între cele două alternative.
2. Este jucat un joc… în care va ieși cap sau pajură.
3. Tu trebuie să pariezi (nu este opțional).
4. Să analizăm câștigul și pierderea, pariind că Dumnezeu există. Să estimăm aceste două șanse. În cazul în care câștigi, câștigi totul; dacă pierzi, nu pierzi nimic.
5. Pariază fără ezitare că El există. Ai de câștigat o infinitate de vieți fericite, o șansă de câștig împotriva unui număr finit de șanse de a pierde. Și așa propunerea noastră este de o forță infinită, atunci când există o miză finită într-un joc în care există riscuri egale de câștig și de pierdere, și un câștig potențial infinit.
6. Dar unii nu pot să creadă. Ei ar trebui să asimileze cel puțin incapacitatea de a crede și strădania de a se convinge pe ei.”
(Sursa: Pariul lui Pascal – Wikipedia)

Din aceeași sursă, pariul, concentrat, ar zice așa:

„Dacă Dumnezeu nu există, o astfel de persoană va avea doar o pierdere minimă (unele plăceri, lux etc.), în timp ce în caz contrar va obține câștiguri infinite (o eternitate în Rai) și va evita pierderi infinite (o eternitate în Iad).”
(Sursa: Pariul lui Pascal – Wikipedia)

Vreau să construiesc în articolul de față câteva argumente, după care pierderea minimă din pariul lui Pascal poate fi văzută ca nulă. Vreau să vă arăt cum, fiind creștin, mai degrabă decât să aveți lucruri care vă limitează, puteți câștiga libertăți. Pariul lui Pascal pornește de la o presupunere: că dacă devii creștin, ai niște nemulțumiri și pierderi, renunți la ceva pentru a fi creștin. Eu vreau să arăt că în principiu poți câștiga, mai degrabă decât să pierzi.

[Mai mult…]Credința care dă libertăți, mai degrabă decât să vi le ia

S-a stins o mare mărturisitoare: ASPAZIA OȚEL PETRESCU

Am primit în această dimineață vestea adînc tulburătoare că doamna Aspazia Oțel Petrescu a trecut la cele veșnice. Ca un modest omagiu la ceas de doliu, reproduc aici o parte a capitolului pe care i l-am dedicat în „Cartea mărturisitorilor. Pentru o istorie a învrednicirii românești” (Ed. Rost/Fundația Sfinții Închisorilor, București/Pitești, 2014; ed. a doua, … [Mai mult…]

Marionete ale destinului

  Unii privesc forţele care se înfruntă acum în lume din perspectiva conflictului dintre progresism şi conservatorism, stânga şi dreapta, liberalism şi autoritarism, globalism şi naţionalism, federalism şi suveranism, iar lista unor asemenea binoame (un termen la modă!) ar putea continua. Corolarul acestui tip de abordare este acela de a identifica (dacă se poate, fără … [Mai mult…]

(Neo)Marxismul și familia

Origini ideologice ale luptei împotriva familiei naturale (I)  Un scurt cuvânt înainte Tensiunile declanșate în agora românească de inițiativa Coaliției pentru Familie pentru definirea constituțională a familiei ca fiind formată din bărbat și femeie, sunt mai mult decât expresia unui conflict dintre o minoritate sexuală (comunitatea LGBT) și o majoritate religioasă (comunitatea creștinilor). Pe fond … [Mai mult…]

Revoluția câștigătoare nu poate fi decât morală (III). Misterul democrațiilor de succes

Spuneam ca la noi democrația oscilează  între iluzie, dezamăgire și eșec, și arătam (aici) că nu peste tot se întâmplă. Iar dacă  democrația și libertatea rămân două concepte misterioase, vag corelate, prost sau deloc înțelese, de unde și eșuate, e totuși o chestiune de omisiune ( ne scapă ceva), de opțiune și de principiu moral: … [Mai mult…]

Revoluția câștigătoare nu poate fi decât morală (II). Misterele democrației

Democrația –  iluzie, dezamăgire, eșec Pentru cei înzestrați cu darul gândirii și dispuși să-l folosească, nimic din ce urmează n-ar trebui să fie de neînțeles: la noi democrația oscilează bezmetic între iluzie, dezamăgire și posibil eșec. Și asta pentru că la nivelul înțelegerii generale rânduiala democratică, bazele ei, rămân de fapt un mister. Să-l elucidăm … [Mai mult…]