Printr-o împrejurare fericită, luni, 1 Februarie a.c., am aflat că, la ora 14.00, în holul Facultăţii de Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, din Politehnica bucureşteană, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură-sculptură a d-nei Silvia Radu. Am mers şi am avut bucuria să întîlnesc şi alţi prieteni, care făceau locul acela, altfel extrem de cazon, să se încălzească. Pe pereţi, puse pe cicluri (martiri, familia, natură, mărturisire de credinţă) mai multe dintre picturile (în special peisaje de la Vama Veche) şi desenele artistei, iar din loc în loc sculpturi – mai ales îngeri şi reprezentări iconografice în relief.
Am remarcat imediat grupajele de portrete făcute unor eroi şi martiri anticomunişti: Ion Gavrilă Ogoranu, Gheorghe Arsenescu, Toma Arnăuţoiu, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, Pr. Arsenie Boca, Pr. Daniil – Sandu Tudor, Pr. Iustin Pârvu, Pr. Nicolae Iordănescu, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Sofian Boghiu, Valeriu Gafencu, George Manu, Constantin Oprişan, Gheorghe Jimboiu, Gheorghe Tască. M-am bucurat mult. Cu atît mai mult cu cît unii încearcă să-i pună azi sub interdicţie politică. Şi o dată în plus, pentru că portretele lor au fost expuse într-o instituţie de învăţămînt superior. Poate, poate, tinerii care trec prin acel hol se vor întreba cîndva cine au fost Voiculescu, Arnăuţoiu sau Gafencu.
Erau şi vreo două echipe de televiziune prezente, probabil anunţate tot „de la om la om”, căci organizarea, lăsată în seama Facultăţii, mi s-a părut cam impovizată. Publicul era alcătuit din prieteni şi cunoştinţe ale artistei. Cîţiva studenţi aflaţi oarecum de faţă, au stat tot timpul în afara expoziţiei, pe nişte bănci, preocupaţi de jocuri sau comunicarea pe internet.
Cineva cu rol de gazdă, din cîte am înţeles, căruia nu i-am reţinut numele (deşi nu ştiu sigur dacă i s-a auzit, căci holul are o acustică îngrozitoare, iar microfoanele nu erau adaptate la un astfel de spaţiu), a deschis şirul discursurilor, cu o întîrziere de vreo 40 de minute. Şi apoi am avut de ascultat, nu glumă, vreo nouă vorbitori.
Au luat cuvîntul, între aceştia mulţi, şi rectorul Politehnicii, Mihnea Costoiu, şi preşedintele ICR, Radu Boroianu. Amabili, dar plaţi, primul – zîmbitor, al doilea – cu aer marţial, probabil uşor încurcat de context.
La obiect au vorbit doi oameni. D-na Silvia Radu însăşi, plină e entuziasm şi bunăvoinţă, în pofida vîrstei şi a problemelor de sănătate, care a accentuat rostul jertfei în numele lui Hristos a unor figuri istorice. Şi maestrul Dan Puric, care a subliniat importanţa legăturii ce trebuie făcută între tinerii de azi şi martirii neamului românesc.
Expoziţia este programată să rămînă deschisă pînă pe 5 Martie, dacă nu va face presiuni vreun politruc pentru închiderea ei mai degrabă. Deşi nu e lesne accesibilă pentru marele public, merită efortul de a merge să o vedeţi.
- Noi și ”Înalta Poartă” - 8 aprilie 2024
- SUA – UE – România, sub spectrul acelorași amenințări - 26 februarie 2024
- România Mare în Europa - 28 ianuarie 2024
Este impresionanta expresivitatea portretelor.
Sper ca macar o parte din lucrari sa ajunga si in Centrele Culturale din diaspora.
IPS Iosif a fost intotdeauna o buna gazda pentru personalitati precum doamna Silvia Radu.