Precizări pe marginea cazului Pettit

Am urmărit cu maximă atenție reacțiile publice și dezbaterea furtunoasă pe care le-au declanșat în stânga și în dreapta Prutului, dar și în diaspora comună a României și Republicii Moldova, declarațiile pe teme istorice, identitare și de geopolitică internă și externă, inclusiv cultural-identitară, ale domnului ambasador James Pettit. Eu însumi i-am adresat Excelenței sale o scrisoare deschisă pe care i-am și transmis-o luni, 29 august.

Câteva concluzii se pot contura chiar acum.

  1. Nefericitele și neglijentele afirmații ale ambasadorului nu exprimă punctul de vedere al Departamentului de Stat al SUA. Așa cum am intuit inițial, a fost vorba despre improvizații libere ale celui care le-a emis.
  2. Ambasadorul Pettit nu face absolut nicio distincție și confundă noțiunile de Moldova și Republica Moldova, neînțelegând ce potențial provocator cuprinde acest fapt. Obiectiv vorbind, această confuzie sugerează modificări de frontiere și justifică pretenții teritoriale asupra României, aliatul strategic al SUA. Este în interesul Statelor Unite ale Americii ca misiunea sa diplomatică la Chișinău să nu admită păguboasa confuzie a Republicii Moldova cu Moldova istorică însăși și să utilizeze denumirea corectă și oficială a statului – Republica Moldova. Nu există nicio justificare logică și obiectivă pentru menținerea acestui gen de confuzie terminologică. În general, se știe că manipularea socială, ca și cea politică sau geopolitică este precedată de manipularea prin limbaj. Constatăm că evitarea denumirii corecte și oficiale a Republicii Moldova și substituirea ei cu noțiunea istorică de Moldova cuprinde, volens nolens, imense posibilități de speculație și manipulare. Limbajul diplomatic și oficial nu trebuie să admită alți termeni și alte formule decât cele oficiale.
  3. Românii de pe ambele maluri ale Prutului au înțeles, pornind de la afirmația lipsită de acuratețea și precizia necesară cum că ”Moldova nu este România”, că oficialul american pune la îndoială și atacă însăși fundamentele Statului Român modern și Unirea Moldovei cu Muntenia din 1859, că mutatis mutandis nici ”România nu este Moldova”. Această interpretare nu ar fi fost posibilă dacă ambasadorul Pettit nu ar fi substituit voit sau neglijent noțiunea politică de Republica Moldova cu noțiunea istorică de Moldova. Gravitatea ei este la fel de mare ca și în cazul în care, horribile dictu, ambasadorul SUA în România ar declara la Iași sau la Suceava că ”Moldova nu este România”.
  4. Nu cred că a stat în intenția ambasadorului Pettit să lezeze grav demnitatea națională și sentimentele de patriotism ale românilor. Gafa sa monumentală constă în faptul că și-a depășit competențele prin referirea la un stat terț, în care nu este acreditat, și prin abordarea neglijentă, lipsită de tact geopolitic, a unor aspecte istorice și cultural-identitare deosebit de sensibile.
  5. Prin ieșirea sa neinspirată ambasadorul Pettit, fără să vrea, a compărut și ca jucător partizan în dezbaterea identitară locală din Republica Moldova, depășindu-și calitatea de observator străin neutru și aducând astfel un imens prejudiciu de imagine țării sale, pe care noi am privit-o și o privim în continuare cu simpatie.
  6. Declarațiile ambasadorului Pettit, cu evidente accente geopolitice, interpretate ca antiromânești și antioccidentale, sugerând o delimitare netă și o distanțare a Republicii Moldova de România ca stat membru NATO, au fost contextualizate precampaniei prezidențiale din Republica Moldova în care aspectele identitare și de orientare externă a statului se află în miezul dezbaterii politice.
  7. Temerile românilor, generate de omisiunile evidente și de neinspiratele declarații cu accente geostrategice ale ambasadorului Pettit, care nu a evaluat consecințele lor posibile, se reduc la două aspecte esențiale sugerate transparent: a) o posibilă forțare de către SUA (împreună cu Rusia și Germania) a unei soluții definitive de federalizare/transnistrizare a Republicii Moldova și de permanentizare a ocupației militare ruse pe teritoriul ei, cu grave implicații nefaste asupra Ucrainei și a întregii regiuni; b) existența unui plan american de construcție identitar-națională artificială în Republica Moldova, adică de construcție a unei ”naționalități specifice/aparte moldovenești” în afara paradigmei cultural-identitare românești fundamentate obiectiv istoric și justificate de realitatea vie din teren. Aceste două aspecte, după cum am observat până acum și până la proba contrară, nu constituie poziția oficială a Statelor Unite ale Americii.
  8. Interpretate în ansamblul lor, declarațiile, omisiunile și confuziile terminologice admise de ambasador Pettit au sugerat un posibil regim de opoziție, adversitate și beligeranță chiar, de natură identitar-culturală, istorică, revendicativ teritorială și de orientare geostrategică cu mize de viitor, dintre Republica Moldova și România, ceea ce nu exprimă nici pe departe punctul de vedere al guvernului american.
  9. Una dintre deficiențele funciare ale poziției exprimate public de ambasadorul Pettit constă în neglijarea faptului că Republica Moldova și România reprezintă un caz clasic, explicabil istoric, de state intim înrudite etnic, cultural, indentitar, istoric, până la confundare, și că acestea au libertatea să decidă liber, într-un cadru autentic democratic și în concordanță cu dreptul internațional, dacă vor sau nu să-și construiască un viitor comun, fără amestec din afară. În limba engleză noțiunea de Stat înrudit este redată prin Kin state, iar în rusă prin Родственное государство sau în franceză prin Etat parent, termeni oficiali cu care operează nu doar Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept, ci și toate instituțiile europene. România, ca stat național și patrie etnică este un Kin state pentru toți românii din lume, inclusiv pentru cei din Republica Moldova, față de care, potrivit cadrului juridic european are un șir de obligații. La rândul său, Republica Moldova este un Kin statepentru România și viceversa. Cine neglijează deliberat sau involuntar aceste aspecte obiective în ecuația geopolitică și geoculturală a momentului sau în planurile de viitor ale regiunii intră în contradicție cu realitatea și riscă să provoace inutil destabilizări majore.
  10. Declarațiile, omisiunile, accentele geoculturale deplasate ale ambasadorului Pettit nu trebuie să ne descurajeze și nici să afecteze relațiile noastre strategice cu Statele Unite ale Americii. Trebuie să avem inteligența și puterea de a depăși acest moment marcat de penibilul inadecvării evidente a unui diplomat la realitatea istorică și politică a zonei și să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut noi înșine pentru strângerea relațiilor naturale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului, neadmițând totodată federalizarea noastră cu zona de ocupație militară rusă. Să nu uităm că SUA sunt singura superputere care ne-ar putea ajuta să punem capăt acestei ocupații.

Ambasadorul Pettit a greșit. Tocmai pentru acest motiv are toate temeiurile să-și reconsidere poziția. Să sperăm că o va putea face.

Vlad Cubreacov

About Vlad Cubreacov

Născut la 24 septembrie 1965 în comuna Crihana Veche, Cahul, a absolvit în 1989 Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Moldova. A lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” (1988-1991), apoi de şef al Departamentului Culte din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (1991-1994). Între 1994 şi 2009 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Este autor al Amendamentului Cubreacov la articolul 48. Familia din Constituția a Republicii Moldova: ”(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, adoptat în 1994 în această formă. Între 1 ianuarie 1996 și mai 2009 a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Comisia Cultură, Ştiinţă şi Învăţământ, Comisia Juridică şi Drepturi ale Omului şi Subcomisia pentru Minorităţi). Ca deputat, i-a fost ridicată de mai multe ori imunitatea parlamentară în 8 dosare penale de natură politică deschise de guvernarea comunistă de la Chișinău (2001-2009), toate dosarele fiind ulterior clasate. Între august 2009 și februarie 2012 a fost editorialist la săptămânalul FLUX din Chişinău. A activat ca Expert IA în cadrul Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe al României (2016). Este preşedinte al Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei (din 1999) şi al Institutului pentru Dezvoltare Regională şi Administrativă Durabilă (IDRAD). A condus, ca președinte, Fundaţia pentru Democraţie Creştină (2000-2010) și Frăţia Ortodoxă Română din Republica Moldova (2002-2012). Este membru al Uniunii Jurnaliştilor (UJM) şi al Asociaţiei Naţionale a Jurnaliştilor (ANJ) din Republica Moldova. Este cetățean al României și al Republicii Moldova. Căsătorit, are doi copii.

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


6 comentarii la „Precizări pe marginea cazului Pettit”

  1. mesajul ambasadorului era adresat Rusiei. daca analizati din aceasta perspectiva o sa intelegeti gravitatea declaratiilor, nu are rost sa il albiti si sa ii cautati scuze

  2. S.U.A. are peste 25% din populatie analfabetasi marea majoritate din restul au o educatie precara la istorie, tocmai pentru ca sunt o tara fara istorie si fara o cultura adevarata. Violenta este caracteristica neschimbata inca de and a fost impuscat primul indian si pina in zilele noastre. Asa ca putem intelege de ce aroganta si cinismul cu care ii privesc pe altii provoaca victime. Mai crede oare cineva in democratie, libertate si drepturile omului atunci cand vorbeste de ,,Amrica”?!…

  3. https://saccsiv.wordpress.com/2016/08/30/james-d-pettit-ambasadorul-sua-in-republica-moldova-este-evreu-este-omul-rusiei-de-ziua-republicii-moldova-a-declarant-ca-moldova-nu-este-romania-moldova-isi-are-propria-sa-istorie/

    Declarațiile ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit referitoare la o eventuală unire a Republicii Moldova cu România au stârnit un val de critici din partea mai multor figuri politice din țară, dar și de peste Prut.

    Solicitați de UNIMEDIA, reprezentanții Ambasadei SUA la Chișinău au venit cu un răspuns oficial.

    „Statele Unite sprijină integritatea teritorială și suveranitatea Moldovei – aceasta fiind o politică de lungă durată a SUA. Statele Unite rămâne un partener în dezvoltarea economică și democratică a Moldovei și susține dorința de integrare în comunitatea Euro-Atlantică”, se menționează în răspunsul oficial al Ambasadei.

  4. Domnu’ Vlad,
    Esti prea dragut cu individul – asa si sta bine unui Crestin, sa-i inteleaga greselile „de voie si fara de voie” ale aproapelui sau.
    Trecand peste impactul public doveditor de aroganta si sadism colectiv si fara a fi superstitios nu pot sa nu remarc o contradictie fundamentala intre nulele individului si „americanism”.
    Pai – ce e bun poate fi doar mare!, cam asa suna sloganul american – cont mare in banca, masina mare, casa mare,…. muschi mari!
    Doar ca pe neica slujbasu’ il cheama „pettit”!
    Acum, fie vine de la „pet” – animal de companie, nu recipient de plastic (desi nu a dovedit mare diferenta!), fie de la cuvantul francez „petit” care inseamna … MIC.
    Mic la suflet, mic la minte, mic la atitudine…. NUmai bun sa fie respectat si ascultat de alti „mititei”.
    …. Nu-i nimic, ca asta-i mic din ce zice nu trebuie sa intelegi nimic dar poti sa-l carpesti la fund ca pe unul mic prins ca a facut ceva rau.
    Dar astia mai fac diferenta intre „bine” si „rau”???

    • Dupa caderea comunismului din cate stiu, o singura tara din lume s-a reunificat: Germania.
      In rest, in lume au avut loc numai federalizari, sprijinite in general de SUA si de Rusia:
      Iugoslavia, Serbia, Sudan, Etiopia, Georgia, Basarabia, Cehoslovacia, Irak, Ucraina.
      Zilele astea se discuta despre federalizarea Myanmar.

      Strategia globala a SUA este spargerea Rusiei si a Chinei dupa model URSS – in China se vorbesc 20 de limbi, fara sa se tina cont de dialecte.

      Din aceasta perspectiva, declaratiile ambasadorului Petit nu iese din politica oficiala a SUA din ultimii 25 de ani – dar e drept neasumata oficial.

      Romanii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie sa continue eforturile de reunificare, sa-si invete istoria adevarata; antiamericanismul agresiv, arderea de drapele nu poate decat sa dauneze.

      Profesionistii de buna credinta in relatii externe trebuie sa stabileasca ce este de facut.

Comentariile sunt închise.