Mircea Diaconu, fii profesionist, ce dracu!…

Și-a pus mâna streașină la ochi pe scările Ateneului Român și a zis că poftește la Cotroceni. Dar nu vrea în palatul regal, el dorește să fie președinte într-o culă oltenească. Președintele lui Tăricelu și al lui Dottore Victor Ponta, dar independent. Cum nu pricepeți? Nici eu…

Actorul din Muscel, așa de îndrăgit de public, părea un om onest. Unii chiar au crezut asta, au închis ochii când au văzut că iese din ograda lui Dan Voiculescu. Trecea și el pe-acolo. Mi se întâmplă și mie… Și l-au votat fraierii. Câteva sute de mii, cu tot cu votanții de la PSD, cum i-au votat și pe ungurii de la UDMR la Vinderei, Galați, sau la Gratia, Teleorman. Firește, ca independent. Cunoaștem.

A fost ministrul Culturii și a devenit jalnic. A fost parlamentar european și a tăcut 5 ani, mai adânc decât Viorica Vasilica Dăncilă. Toate rolurile l-au ales pe el… De ce să nu-l aleagă și rolul de președinte?

Acum vrea la Cotroceni pentru că… nu seamănă cu nimeni. El e Mircea Diaconu, băiat simpluț, de la țară, prima generație încălțată. ”Nu mă recomandă nimic, sunt cel mai banal om”. Și de unde știi, maestre, că noi vrem alt banal la Cotroceni? N-am avut destui?

”Intenția mea e că aș încerca să candidez la prezidențiale, pentru că sunt suficient de enervat, de nemulțumit, de nefericit și simt că e nevoie de asta, o să vă explic exact de ce, dar faptul că vreau și că mă manifest ca atare, nu înseamnă că și pot, trebuie strânse 200.000 de semnături, aproape imposibil pentru un singur om, cu două mâini, două picioare.” a afirmat Mircea Diaconu.

Nu bate la ușa nimănui. „Să bată ei la ușa mea!”. Actorul nu se joacă, are principii grele:

„Dacă eu cer un sprijin, n-am ce negocia, dacă eu cer sprijin pentru un vis, unde e negocierea? Mă ajuți sau nu, ești lângă mine sau nu ești, adică ce tu-mi dai ceva, eu îți dau ceva. Sunt deschis și fericit cu oricine – grupare sau persoană- sunt deschis și fericit dacă vine alături de mine, în acest demers care e altfel decât cele de până acum.”

Dacă are principii, musai stăpânește și ceva cunoaștere: ”Nu există șeful statului. E aberantă noțiunea. România este o republică parlamentară”.

Ia stați! Unde am mai auzit noi enormitatea asta? La Tăricelu și la Dinu Patriciu, doi agresori și profitori ai statului de drept, nu le-ar mai veni numele! Oare ce Constituție o fi citit actorul Mircea Diaconu? Deși nu i-a întrebat nimeni, majoritatea românilor ar vrea sigur o republică prezidențială, pentru ca răspunderea să fie clară pentru dezastrele provocate.

Parlamentarismul din România a eșuat în perioada interbelică, s-a dovedit un dezastru și în ultimii 30 de ani. Democrația nu presupune lipsa responsabilității civice din partea aleșilor, cum se întâmplă astăzi din cauza legilor lui Florin Ciordache. Iar Mircea Diaconu tocmai asta vrea: să moșmondească ei înde ei problemele grave ale societății în Parlament, în funcție de propriile interese. Adică exact ce se întâmplă astăzi. Timp de 30 de ani, au făcut toate eforturile pentru a generaliza anarhia în țară. Vor numai drepturi, mai mari decât majoritatea românilor, dar nu și răspundere civilă, penală pentru golăniile lor, după caz.

Și vine Mircea Diaconu să ne aburească el că nu e proastă Constituția noastră, e foarte bună, dar nu i-a convenit lui Klaus Iohannis, nici lui Traian Băsescu, acuzând orgolii nemăsurate: ”Vreau guvernul meu! Ce înseamnă asta? Eu sunt șeful statului, zicea Băsescu, acum la fel zice și domnul ăsta, nu există șeful statului, e o aberație și induce în mintea publicului o așteptare greșită”. 

Histrionul cel trist ne crede idioți pe toți: ”Eram tentat să merg la Cazinoul din Constanța, ca să vedem o dată în plus ce rană e pe trupul țării noastre”. Nu-i așa, maestre? Doar eu am fost ministrul Culturii.

Și ca să vedeți că histrionul cel trist știe să spună povești prostului din fața lui, vă mai ofer o mostră: cât de tare „s-a zbătut” Mircea Diaconu pentru cetățile dacilor.

“Este o rană pentru mine, dar încercăm să răbdăm, să pansăm. În aceeași măsură, Sarmizegetusa Regia intră în logica asta, dar este, în primul rând, o chestiune de responsabilitate românească. Să ai acolo – s-a scanat și se știe – un fel de Acropole românesc și tu să nu dai pământul la o parte, ca prioritate zero?! Este de neînțeles și de neconceput pentru mine! S-ar putea, săpând acolo, să aflăm niște lucruri despre România, despre noi înșine, despre trecutul, devenirea noastră, pe care nu le bănuim în clipa asta. S-ar putea să se schimbe totalmente optica despre noi înșine și istoria noastră. Totul e posibil. Dar să nu sapi și să afli cine ești, nu pot să înțeleg.”

Și el era ministrul Culturii, nu eu. El era susținut de mafia roșie din PSD, nu eu. Putea să ceară orice șantier acolo. Nu a mișcat o piatră de pe indiferența guvernanților. Dar trebuie să-l citești pe prostul din fața ta (alegătorul liber!) și să-i spui povestea pe care o așteaptă. Iar la asta chiar se pricepe cel mai oportunist actor mare din România. Dar și prostul rezonabil se uită la el, se zbârcește tot și face ca Diaconu în rolul lui Brânzovenescu pe lângă Farfuridi, atunci când nu înțelegea trădarea: „Eu nu înțeleeeg… nu înțeleeeg!…” Rolul vieții lui politice.

Și apoi, el știe că e posibil să fie votat. În Ucraina antisemită, a fost votat pentru funcția de președinte actorul Vladimir Zelenskii. Dar Zelenskii este un histrion vesel și un evreu autentic, fâșneț și deștept (ce redundant!…).
Însă niciunui biet român din politichie nu i-a jucat atâtea renghiuri propria profesie, ca lui Mircea Diaconu.

În filmul „Filantropica” al lui Nae Caranfil, Diaconu se încrețește din nou când interlopul Gheorghe Dinică îi spune ca tot cumanul: „Mâna-ntinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!” 
E greu să rămâi intelectual, maestre…

Dar să devii om de stat crezi că este mai ușor?

Viorel Patrichi

About Viorel Patrichi

Jurnalist, ultima carte publicată: Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă (2001).

Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un comentariu la „Mircea Diaconu, fii profesionist, ce dracu!…”

  1. ” Cine te recomanda ? ” spunea un celebru actor , coleg al domnului Diaconu , dar un coleg cu mult bun simt si inalta statura morala , ” eu si persoana mea ” , raspundea partenerul in film , trist si tragic partener al unor infractori , a ajuns acest om un actor , care confunda filmul cu realitatea . Se spune ca atunci cand D-zeu te incearca , prima data iti ia mintea , oare cine i-a luat mintea domnului Diaconu ?.cu stima

Comentariile sunt închise.