6 mai 1990. Primul „Pod de flori” de peste Prut

În urmă cu 35 de ani, în ziua de 6 mai 1990, românii de pe ambele maluri ale Prutului, despărțiți timp de 50 de ani, s-au reîntâlnit și îmbrățisat în cadrul unui eveniment numit simbolic „Podul de flori”.

Acţiunea a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi cu Frontul Popular Moldova.

„Sute de mii de oameni de toate vârstele și profesiile din țara noastră, cu deosebire din județele Botoșani, Iași, Vaslui și Galați, din numeroase localități din RSS Moldovenească și-au dat întâlnire, duminică, într-un impresionant pelerinaj, organizat pe ambele maluri ale râului Prut, pe lungi distanțe la punctele de frontieră Miorcani-Pererâta; Stânca-Costești; Sculeni-Sculeni; Ungheni-Ungheni; Albița-Leușeni; Fălciu-Țiganca; Oancea-Cahul; Galați-Giurgiulești”, potrivit Agerpres.

Atunci, românii de pe ambele maluri ale Prutului nu au mai avut nevoie de pașapoarte și nici de vize. Au fost create, de-a lungul frontierei de 700 km a Prutului, opt puncte de trecere: Miorcani- Pererita, Stânca- Costeşti, Iaşi -Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa -Leuşeni, Fălciu -Ţiganca, Oancea-Cahul şi Galaţi -Giurgiuleşti.

La ora 12.00, ora oficială a Bucureştiului, devenită şi ora oficială a Chişinăului, un sobor de preoţi a oficiat un Te Deum, după care clopotele tuturor bisericilor din stânga şi din dreapta Prutului au răsunat, pentru prima dată, după decenii, împreună. Apoi, apele Prutului au primit din cea mai nordică aşezare de pe harta României, de la Miorcani şi de-a lungul întregului curs, ofranda de flori, dăruită de cei prezenţi într-un gest simbolic, potrivit Agerpres.

A urmat momentul trecerii Prutului, moment de vârf al acţiunii, întâlnirea între participanţi, adevărată sărbătoare a cugetului şi simţirii tuturor celor prezenţi.

Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul, pe o barcă de cauciuc, potrivit sursei citate.

„Era o tensiune emoţională de nedescris. Oamenii se strigau pe nume unii pe alţii şi se regăseau după ani şi ani. La un moment dat, de partea cealaltă a râului s-a aruncat un bărbat în apă şi a început să vină spre basarabenii de dincoace. Ai mei din Pererâta stăteau încremeniţi. Aveau mari emoţii şi nu îndrăzneau să facă nici o mişcare până s-a aruncat un pererâtean în apă. După el au pornit şi ceilalţi. S-au întâlnit toţi la mijlocul Prutului şi au încins acolo, în apă, o horă, lucru nemaivăzut şi nemaiauzit nicăieri în altă parte a lumii.”, avea să-şi amintească poetul într-un interviu realizat în luna mai 2008.