Crestinism

10. Omul «paradisiac» și omul «căzut» (urmare) Păcatul o dată săvîrșit, se trezi în primii oameni și conștiința vinovăției, ca unii ce intraseră de-acum în tensiunea dialectică dintre bine și rău. În limbajul simbolic al referatului biblic, ea se exprimă prin rușinea față de goliciunea fizică și prin teama față de întîlnirea cu Dumnezeu („au … [Mai mult…]

10. Omul «paradisiac» și omul «căzut» (urmare) Scenariul biblic al căderii, așa cum ni-l înfățișează Moise sub puterea revelației, dar în haina mitică a vremii sale, este următorul: „Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: «Dumnezeu a zis … [Mai mult…]

10. Omul «paradisiac» și omul «căzut» „Și a privit Dumnezeu toate cîte făcuse și iată erau bune foarte” (Facerea 1, 31). Lumea a fost deci, dintru început, operă desăvîrșită a Celui Desăvîrșit. Și nici n-ar fi putut să fie altfel; căci cum ar fi creat o lume precară Cel Atotștiutor și Atotputernic? Sau cum să … [Mai mult…]

9. «Chipul» și «asemănarea» lui Dumnezeu în om (urmare) Cum rămîne însă – după revelarea creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu – cu adaosul „a făcut bărbat și femeie” din finalul versetului 27? Ce legătură poate fi între „chipul” lui Dumnezeu și diferențierea sexuală a ființei umane?* Trecînd în revistă cele cinci diviziuni** … [Mai mult…]

9. «Chipul» și «asemănarea» lui Dumnezeu în om Sfîntul Vasile cel Mare îl definea pe om drept „un animal* care a primit porunca de a deveni Dumnezeu”. Este limpede că măreția omului nu vine din asemănarea sa cu restul creaturilor, ci din asemănarea sa cu Creatorul Însuși. Măsura desăvîrșirii noastre nu se traduce în termenii … [Mai mult…]

8. Creația (III). Omul – sinteză a Creației (urmare) Pe Adam Biblia îl numește „părintele neamului omenesc” (Înțelepciunea lui Solomon 10, 1), iar pe Eva „mama tuturor celor vii” (Facerea 3, 20). Ei alcătuiesc perechea primordială, singurii oameni creați nemijlocit de Dumnezeu, protopărinții: „Și din ei s-a născut tot neamul omenesc” (Tobit 8, 6). Aici … [Mai mult…]

Creația (II). Lumea văzută Dacă „cerul” despre care se vorbește în primul verset al Facerii trimite la lumea nevăzută, prin „pămîntul” la care se face referire în el se pare că trebuie să înțelem materia primă, informă, pe care Dumnezeu a creat-o din nimic și din care a format și orînduit apoi toate lucrurile și … [Mai mult…]

Creația (I). Lumea nevăzută Tradiția dogmatică a Bisericii învață că Dumnezeu a creat mai întîi lumea nevăzută, de natură spirituală, trecînd abia apoi la creația lumii văzute, de natură materială. Un singur loc din Scriptură se referă deslușit la acest aspect: „Știi tu cine a hotărît măsurile pămîntului […] sau cine a pus piatra cea … [Mai mult…]

5. Energiile necreate Spre deosebire de alte confesiuni creştine, deviate în felurite chipuri şi măsuri de la tradiţia originară, Orto­doxia, pe linia de continuitate a Bisericii primare, face deosebire limpede între cele create şi cele necreate, iar în privinţa acestora din urmă – între Fiinţa şi Energiile divi­ne, adică între ceea ce este Dumnezeu în … [Mai mult…]