Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

Va propun sa facem toti, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri in care au fost implicati preoti. Ideal este sa fie scandaluri sexuale, dar putem baga si altfel de lucrui: batai intre popi, injuraturi, talharii, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, inregistrari audio…ce aveti voi… si va linkuiti toti la materialele facute de ADS Bucuresti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie – popa Irineu.

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi mai cunoscu multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 (aici) ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Europe belief in god

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Europe-atheism-2005

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Notă: Acest articol a apărut iniţial pe blogul autorului: http://www.george-damian.ro/

The following two tabs change content below.
George Damian

George Damian

Jurnalist şi istoric.

3 gânduri despre “Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

  1. O falsă problemă a celor 23 şi o soluţie… savantă

    La începutul lunii februarie a.c., în ziua dezbaterii în Parlamentul României a proiectului de buget pe anul 2013, 23 de organizaţii non guvernamentale au cerut parlamentarilor să stopeze finanţarea bisericilor din bani publici şi redirecţionarea sumelor astfel economisite către domenii precum educaţia, cercetarea şi sănătatea. În documentul înaintat parlamentului, se spune: Anual, statul oferă cultelor religioase aproximativ 540 milioane de euro, suma echivalentă cu 0,4% din PIB-ul României, valoare anunţată de însăşi Patriarhia BOR. Pentru comparaţie, reamintim că nivelul arieratelor statului la plata medicamentelor este de doar 0,3% din PIB. Cu privire la ateismul agresiv al acestor ONG-uri, care cică-s vocea societăţii civile din România, nu vreau să mă pronunţ. Dar, să privim cu atenţie tot spectrul problemei!
    Vasăzică, toate cultele din România, toate, nu doar B.O.R., beneficiază de 0,4% din PIB, adică de peste zece ori mai puţin bani decât sunt alocaţi pentru sănătate şi educaţie. În medie pentru sănătate sunt alocaţi anual 4,4% din PIB, în timp ce pentru educaţie se alocă de regulă puţin peste 4% (şi asta în condiţiile în care, conform legii, ar trebui alocate şase procente).
    La o primă remarcă, se poate observa şi din Lună, că, de fapt, atacul este îndreptat spre o singură ţintă: Biserica Ortodoxă Română. Nedreptatea celor care cică apără drepturile omului (între semnatarii celor 23 de ONG-uri aflându-se şi APADOR-CH), dar care aduce atingere celor nouă din zece români din această ţară care sunt de credinţă ortodoxă, constă în faptul că Biserica Ortodoxă Română, în opinia acestora, trebuie neglijată în totalitate.
    Să presupunem că 0,4 % din PIB ar fi alocaţi exclusiv B.O.R.. Oare, pentru Biserica Naţională, cea care s-a identificat de-a lungul timpului cu istoria neamului românesc, nu trebuie alocat nu un procent, ci mai puţin de o jumătate dintr-un procent din PIB-ul ţării pe care o slujeşte? Cu alte cuvinte, să lăsăm de izbelişte toate bisericile şi mânăstirile monumente istorice în grija paraginii şi a indolenţei? Câtă ipocrizie! Cât cinism! Produsul intern brut (PIB) al României este unul modest, în comparaţie cu cel al celorlalte state europene. Şi Sănătatea şi Educaţia din România primesc procentual mai puţin bani decât aceleaşi domenii din celelalte state europene. Bunăoară, sănătatea primeşte peste 10% din PIB în Franţa, Germania şi Austria, însă nici în glumă nu trebuie comparat PIB-ul României cu al celorlalte ţări menţionate anterior. Dar şi puţinul acesta alocat de la bugetul statului, de cele mai multe ori este prost chivernisit de către ministerele de resort. Dar dacă tot am pomenit de Germania, aici, atât Biserica Luterană, cât şi Biserica Catolică, primesc sume mari de bani din partea statului lor, astfel încât, atât din punct de vedere procentual cât şi numeric, ceea ce Biserica Ortodoxă Română primeşte din partea Statului Român, ar putea fi considerat … bacşiş.
    Să luăm banii alocaţi pentru Biserica Ortodoxă Română şi să-i dăm pe medicamente! Adică puţinii bani pe care i-am avut rezervaţi pentru sănătate, pentru că nici pe ăştia nu i-am dozat cum trebuie şi nu ne mai ajung pentru medicamente, să furăm de la alţii, în cazul acesta de la Biserică! Câtă neruşinare! Această falsă problemă afişată de cele 23 de ONG-uri, îmi aminteşte de savanta de renume mondial, Elena Ceauşescu. În Decembrie ’89, Timişoara devenise toată un butoi cu pulbere, iar în şedinţa Consiliului de Miniştri, Elena Ceauşescu, care atunci ocupa funcţia de prim vice prim ministru, a spus că agitaţia din Timişoara trebuie să înceteze, iar în caz de escaladare a conflictului, zona Timişoarei poate deveni o zonă agricolă. Altfel spus: Radem Timişoara de pe faţa pământului şi facem agricultură pe locul ei, dacă lucrurile merg împotriva noastră! În mod asemănător procedează şi cei care se calicesc la zeroul virgulă la sută din PIB pe care Statul Român, în imensa sa generozitate, îl alocă Bisericii şi care, cu nesimţire spun că banii pentru Biserică ar rezolva criza medicamentelor.
    Ce nu se vrea să se ştie în privinţa bugetului Bisericii şi se omite cu bună ştiinţă de către marea parte a mediei româneşti, sunt următoarele:
    1). Statul Român contribuie aproape cu 60% pentru salariile personalului clerical şi neclerical al cultelor. Restul salariilor, impozitelor, asigurărilor de sănătate şi contribuţiilor sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.
    2). Sumele plătite de unităţile bisericeşti pentru plata impozitelor şi asigurărilor sociale aferente personalului deservent sunt aproximativ egale sau depăşesc valoarea contribuţiilor la salarii primite de la bugetul de stat.
    3). Peste 1.000 din cei 14.231 de preoţi şi diaconi ai B.O.R. sunt salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti, iar cei 1.500 din cei 17.000 de salariaţi neclericali sunt integral plătiţi de către Biserică.
    4). Profesorii de religie (cei 7.700 din învăţământul românesc) au acelaşi statut cu ceilalţi dascăli, fiind salarizaţi de M.E.C.T.S..
    5). Din cele 55 de milioane lei alocate de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor 700 (şapte sute) de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriilor sociale defavorizate (indiferent de confesiunea căreia îi aparţin aceşti defavorizaţi!), Statul Român nu a contribuit măcar cu un ban, adică 0,01 lei. Sau, ca să folosim verbul a da, Statul a dat în acest caz zero lei şi zero bani.
    6). Despre programele naţionale Hristos împărtăşit copiilor, alternativa Şcolii de Duminică sau Alege şcoala!, destinat copiilor aflaţi în pericolul abandonului şcolar, nimeni că zice ceva (mă refer la cele 23 de asociaţii semnatare ale petiţiei parlamentare invocate la început).
    7). Biserica Ortodoxă Română nu a încălcat vreodată vreo literă sau vreun semn de punctuaţie din Codul Fiscal al României, iar pentru activităţile economice desfăşurate prin societăţi comerciale, toate cultele plătesc taxe şi impozite, potrivit legislaţiei în vigoare, asemenea tuturor agenţilor economici.
    Ca orice om dornic de informare, m-am documentat în legătură cu acest subiect. Referitor la câţi bani se dau de la buget pentru preoţi şi biserici?, am găsit pe blogul lui George Damian un răspuns concret, cu date şi cifre. Am să citez din finalul articolului său, din 11 februarie 2013, postat pe blogul său:
    „Observaţii:
    Naţional Arena, inaugurată de curând, costă 234 milioane euro (în lei cam 966 milioane – cam cât s-a dat în 10 ani pentru construcţii de biserici). Banii cheltuiţi de la bugetul de stat pentru salarii de preoţi şi construcţii de biserici (repet, pentru TOATE cultele, nu doar pentru Biserica Ortodoxă Română) sunt de 29 de ori mai puţini decât cei cheltuiţi pe educaţie şi de 15 ori mai puţini decât cei cheltuiţi pentru Ministerul Sănătăţii (în 2011), de 45 şi 13 ori mai puţini în 2010, de 31 şi 11 ori mai puţini în 2009, de 54 şi 17 ori mai puţini în 2008.
    Pe scurt: se cheltuiesc mult mai puţini bani pentru preoţi şi biserici de la bugetul de stat decât se cheltuiesc pentru educaţie şi sănătate”.
    Fiindcă tot veni vorba de lumea virtuală, am să mai aduc în discuţie şi petiţia unora de pe reţelele de socializare, intitulată Nu vreau catedrale, vreau spitale. Fără să comentez despre manipularea oamenilor, despre motivul apariţiei unei astfel de petiţii sau despre scopul urmărit de iniţiatori, voi lua ca atare doar formularea ei. Personal, aş dori să ajungem cu toţii să trăim într-o lume ideală, cu catedrale şi biserici, pentru ca oamenii să aibă unde să găsească alinarea sufletelor, iar infirmeriile şi spitalele să lipsească, pentru că oamenii sunt sănătoşi şi nu se mai îmbolnăvesc. Dar, să ne gândim şi dacă sunt multe sau puţine biserici şi catedrale în ţara noastră? Putem să ne răspundem fiecare în parte, foarte simplu. Să luăm în discuţie Ziua de Crăciun sau Sfânta zi de Paşti, atunci când vine lumea în număr foarte mare la biserică, iar mare parte din credincioşi se află în afara bisericilor. Când în astfel de zile, toţi credincioşii vor putea participa la sfintele slujbe în interiorul bisericilor şi fără ca nimeni să mai fie pe dinafară, atunci vor fi suficiente ca număr locaşurile de cult din ţară.
    Problema ridicată de cele 23 de ONG-uri în petiţia adresată Parlamentului României este una falsă şi tendenţios pusă, menită să fie îndreptată exclusiv împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Dacă eminenţele cenuşii ale celor 23 au găsit de cuviinţă că doar aşa se poate rezolva criza medicamentelor, iar nu gospodărindu-ne mai bine veniturile, atunci vor fi considerate soluţii salvatoare toate aberaţiile, elucubraţiile, tâmpeniile, trăncănelile, non sensurile lansate de-a lungul celor 23 (!) de ani de libertate post comunistă. Nu vă mai amintiţi de propunerea din anii ’96 – ’97, de a se impozita coliva? Dar de mai proaspăta propunere de a se legifera prostituţia şi de a o impozita? Vă daţi seama că din impozitarea colivei şi a prostituţiei economia românească ar căpăta un reviriment?
    În spiritul acestor propuneri ar mai fi ca şi şcolile să fie închise, pentru că şi aşa există absenteism în rândul elevilor şi abandon şcolar şi mai bine am face din ele hotele de succesuri. Sau, am rezolva problema socială a lipsei de locuinţe. Ce propunere beton! Iar în privinţa bisericilor, pentru că şi aşa este multe, să le închidem, le băgăm în conservare, iar mai târziu nu mai cheltuim cu restaurarea lor!, le facem muzee şi mai aducem şi bani la buget din taxa de vizitare. Şi uite-aşa, ţara noastră ca o stea, nu mai are-altcineva!
    Astfel de soluţii, în asentimentul celor 23 de organizaţii la care am făcut referire, ar fi demne de savanta de renume mondial. Şi am rămâne doar cu false probleme şi mai trişti.

Spune-ți părerea