CONCURS. Alternativa Creştină pentru România*

Pe măsură ce înaintăm în “democraţia originală”, combinată cu “originalitatea” birocratică a puterii coloniale de la Bruxelles, ne dăm seama că situaţia României este fără ieşire, iar ţara are nevoie de o nouă soluţie politică, sau mai corect spus are nevoie în sfârşit de o soluţie politică reală, care să ofere cetăţenilor români garanţia că au un viitor pe aceste plaiuri.

Se ştie că pentru “clasa politică” românească doctrinele nu valorează mai nimic, fiind în general vorbe vânturate pentru auzul celor ce stau să le analizeze (sau voteze). Din acest motiv, a teoretiza doctrina unui partid de dreapta real comportă riscul de a te confrunta cu o indiferenţă strivitoare, cultivată atent în timp. Totuşi, un partid creştin-democrat (l-aş numi [Forumul] Alternativa Creştină pentru România) este absolut necesar pentru a capta acel şuvoi de calitate umană existent în adâncurile societăţii româneşti, care acum se zbate să supravieţuiască într-un mediu mai mult decât ostil.

 

De ce un partid creştin?

Pentru motivul extrem de simplu că, în conformitate cu ultimul recensământ, din 2011, există peste 85% creştini ortodocşi declaraţi şi probabil încă cel puţin 5% creştini de alte confesiuni şi chiar de altă limbă. Este unul dintre procentele de aderenţă religioasă cele mai înalte din Europa şi din lume. Creştinii români au dreptul la o reprezentare politică din partea unui partid care să consune doctrinar cu aspiraţiile lor spirituale şi să le asigure cadrul social şi politic al dezvoltării ca naţie. Nici unul dintre partidele politice româneşti existente nu îi reprezintă deplin, chiar dacă s-au făcut vehiculele votului popular din 1989 încoace, dezamăgindu-i şi „revrăjindu-i” sistematic (nici un partid din România nu a avut două mandate consecutive, ceea ce spune de la sine totul despre cât sunt de iubite şi de reprezentative în rândul poporului).

Incompatibilitate axiologică

Socialismul este în general incompatibil cu spiritul creştin, deoarece copiază ideea filantropiei creştine, dispreţuind însă Dumnezeul care este izvorul acesteia. Faptul că încă are o bază puternică în România se datorează sărăciei cumplite în care se zbate mare parte a populaţiei, comparabilă cu cea din republicile sud-americane. Pe acest fundal, defuncta Republică Socialistă România este reevaluată în mod eronat ca un adevărat paradis. Socialiştii români, pe care îi prinde evlavia creştină în campania electorală, sau cei ce intonează emfatic „Sculaţi, voi, oropsiţi ai vieţii!” cu pahare de şampanie în mână reprezintă o formă endemică de „inculturaţie” politică a unor idei străine mentalului propriu.

 

Complementaritate bipartidă

Liberalismul ar putea oferi partidul celălalt de pe eşicherul politic, într-un viitor sistem politic bipartid care să reia tradiţia democratică de dreapta antebelică; în alternanţă cu un partid creştin-democrat, partidul liberal ar putea să capteze chiar şi înclinaţiile doctrinare mai de stânga (probabil nu şi pe cele comunistoide). Un sistem bipartid, compus dintr-un partid creştin-democrat (conservatorist) şi unul liberal (progresist), ar ridica miza discursului politic de la nivelul luptei de clasă, propovăduite de stânga împotriva liberalismului capitalist şi a valorilor creştine tradiţionale, sau al autosuficienţei exclusive promovate de dreapta extremă împotriva socialismului şi liberalismului deopotrivă, conferindu-i valoarea unei alternanţe reale şi dinamice de principii, a unei complementarităţi obligatorii a două curente de gândire capabile să creeze un proiect de urmat pentru ţară.

Succesul acestui sistem depinde însă exclusiv de decontul pentru guvernările anterioare ale liberalilor şi de cât de departe sunt dispuşi să “liberalizeze” relaţia lor cu Dumnezeu. Poporul român nu îşi poate permite schizofrenia de a fi condus patru ani de creştini şi patru ani de liber-pansişti.

Poziţionare pe eşicherul politic actual

Există câteva partide care se declară “populare”, unele şi-au afişat denumirea CD (creştin-democrat), însă nu întrunesc sufragiile cetăţenilor din pricina moştenirii unor guvernări anterioare fatale sau a unor lupte intestine inexplicabile.

Un partid creştin-democrat real poate oferi un cadru de exprimare a identităţii spirituale şi naţionale românilor, fără ca aceştia să fie catalogaţi ca “naţionalişti”. Este evident că un partid naţionalist nu are nici un viitor în România şi în Europa “democratice”; electorii români au fost deja „vaccinaţi” împotriva naţionalismului şi sunt reticenţi în a îmbrăţişa această idee. În plus, un partid ancorat în universalitatea valorilor creştine are o deschidere mai amplă decât unul care se sprijină doar pe ideea naţional(ist)ă.

Partidul creştin-democrat trebuie să fie în primul rând creştin, să se inspire din valorile morale şi politice creştine izvorâte din comandamentul iubirii faţă de aproapele:

  • libertate şi demnitate a persoanei umane;
  • nediscriminare religioasă, socială, politică, de rasă sau de gen;
  • libertate de conştiinţă şi de expresie;
  • acordare a unor şanse egale;
  • solidaritate socială cu cei defavorizaţi;
  • participare reală a cetăţeanului la viaţa cetăţii;
  • punere a statului în slujba cetăţeanului;
  • ataşament faţă de valorile religioase şi naţionale,

dar şi din valorile culturale, morale, juridice şi politice seculare care nu sunt în flagrantă contradicţie cu cele creştine.

Trebuie să fie democratic, în sensul că:

  • respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti înscrise în Constituţie şi legile ţării;
  • respectă toate angajamentele internaţionale ale României, negociate în mod onest şi fără prejudicierea intereselor majore ale acesteia;
  • militează pentru o societate inclusivă, o adevărată casă a tuturor românilor, cu acceptarea diversităţii de opinii şi valori şi a regulii democratice care stipulează că majoritatea conduce, respectând şi protejând drepturile minorităţii, fără a se lăsa dominată de aceasta din urmă.

Jocul după regulile democratice este obligatoriu în societatea contemporană, şi partidul creştin-democrat trebuie şi poate juca cinstit, fără a trişa sau a face non-combat. Poate să nu fie ancorat în dogme politice şi ideologice sterile, dar trebuie să fie neapărat subordonat unui singur crez: slujirea cu orice preţ a patriei şi a cetăţenilor ei.

 

Ce poate aduce nou un partid creştin-democrat?

În primul rând, legitimitatea politică în societatea românească: în sfârşit, cei mai mulţi dintre cetăţenii români pot avea un partid care să îi reprezinte cu adevărat, să fie creat din rândurile lor, cu aceeaşi spiritualitate ca a lor şi cu imperativul categoric de a-i sluji cu adevărat.

În al doilea rând, o nouă viziune despre statul român. Până în acest moment, statul român seamănă cu unul de ocupaţie, cu o mentalitate de vechil, cu o doctrină politică împrumutată şi străină acestui popor, cu atitudine colonială pusă în slujba intereselor străine. Cetăţenii consideră multe legi şi proceduri ale statului aberante. În mediile juridice circulă explicaţia paradoxală “este imoral, dar nu este ilegal”, o frază definitorie pentru diferenţa de mentalitate dintre etosul românesc, profund creştin, şi unele principii juridice inspirate din revoluţia franceză şi din alte revoluţii de acest fel. Românii au nevoie de un stat aşezat şi capabil de continuitate, înrădăcinat în valorile româneşti multiseculare, croit pe sufletul şi mintea lor, capabil să elaboreze şi să implementeze un proiect naţional care să îi reprezinte pe toţi cetăţenii săi şi să fie armonizat cu parcursul firesc al acestei naţiuni în istorie, nu de un stat aflat într-o stare de perpetuă revoluţie (vezi mitul nesfârşit al „reformei statului”).

Partidul creştin-democrat trebuie să ajusteze complet paradigma statală românească, transformând statul într-un slujitor al poporului pe care îl reprezintă, într-o structură capabilă să trăiască din resurse proprii şi să creeze astfel o atmosferă de prosperitate şi de securitate pentru toţi cetăţenii. Un stat care îşi abandonează cetăţenii ca slugi în cele patru vânturi nu are o raţiune de a exista. Un stat care percepe impozite de dragul principiului în sine al impozitării, pentru că aşa e “în toate ţările civilizate”, dar nu e în stare să asfalteze un drum comunal, este o formă de demenţă colectivă care trebuie vindecată numaidecât. Toate aceste ajustări ale statului trebuie realizate natural, fără reforme radicale, prin:

  • simplificarea la maximum a legislaţiei şi a metodologiei aplicării ei;
  • direcţionarea întregii legislaţii în slujba omului onest şi de bună-credinţă;
  • curăţirea aparatului de stat de incompetenţi şi de interese subterane;
  • subordonarea intereselor particulare sau de grup interesului naţional al tuturor cetăţenilor români;
  • promovarea unui corp funcţionăresc capabil, profesionist, onest, bine remunerat şi asigurarea continuităţii carierei acestuia.

 

Obligaţiile guvernului creştin-democrat

În procesul de aşezare a societăţii româneşti pe principii sănătoase un factor de maximă importanţă este familia, care, în anii acordării libertăţii fără responsabilitate, a fost spulberată pur şi simplu. Guvernul creştin-democrat are obligaţia de a depune toate diligenţele pentru ca familia română să fie puternică şi clădită pe nişte principii care să îmbine tradiţiile acestui popor cu valorile moderne. Iată câteva măsuri necesare:

  • salarizarea femeilor casnice cu salarii corespunzătoare unor asistenţi sociali, pentru a crea din “femeia de la cratiţă”, din “soţie şi mamă” o carieră atractivă pentru femeile care vor să se dedice exclusiv familiilor lor, fără a le îngusta perspectiva celor ce doresc să facă o carieră în alt domeniu de activitate;
  • cultivarea unei viziuni sănătoase despre căsătorie, care nu trebuie percepută ca o formalitate, ci ca o decizie foarte serioasă în viaţă, luată cu deplină maturitate şi desfăcută numai din motive stringente, ce nu mai permit convieţuirea soţilor;
  • trecerea căsătoriei de la primării la cultele de care aparţin mirii (cu învestirea şi pregătirea juridică corespunzătoare din partea statului a oficianţilor), în aşa fel încât să dispară dihotomia dintre căsătoria civilă şi cea religioasă, lăsându-le doar celor ce doresc neapărat posibilitatea de a se căsători exclusiv civil;
  • igienizarea vieţii morale familiale printr-o legislaţie care să îl/o pună pe soţul/soţia adulter/ă, demonstrat/ă şi condamnat/ă ca atare în justiţie, în situaţia de a pierde cu totul dreptul de partaj şi de a decădea total din drepturile parentale;
  • crearea de instituţii de primire civilizate în care să fie aduşi copiii nedoriţi sau proveniţi din familii ce nu îi pot întreţine, în aşa fel încât aceştia să beneficieze de un veritabil cămin, reducându-se astfel şi motivaţia pentru  rata devastoare a avorturilor;
  • o campanie de responsabilizare a mamelor şi medicilor în scopul protejării vieţii intrauterine a copilului, pentru a restrânge efectele “drepturilor de reproducere” impuse şi susţinute de mentalitatea europeană;
  • încurajarea unei strânse legături între familie şi religia de care aparţine, pentru a se întări conştiinţa morală a cetăţenilor;
  • combaterea cu tărie a violenţei domestice de orice fel, printr-un parteneriat Biserică-şcoală-familie, menit să dea soţilor (creştini) o perspectivă spirituală creştină asupra căsătoriei şi a relaţiei conjugale dintre ei, dar şi prin elaborarea şi aplicarea cu stricteţe a unei legislaţii antiviolenţă eficiente.

Guvernul creştin-democrat are obligaţia de a administra cu înţelepciune resursele ţării în folosul cetăţenilor români. Se poate folosi de unele măsuri aplicate deja în alte ţări:

  • reducerea drastică a impozitelor plătite de populaţie – va legitima statul ca un cadru de dezvoltare economică sănătoasă, permiţând libera circulaţie a mărfurilor şi banilor, singura cale de autovindecare a metastazei economice în care România agonizează de două decenii;
  • eliminarea taxelor inutile, redundante şi a altor forme similare de spoliere a cetăţeanului;
  • exploatarea de către stat (eventual cu management privat) a tuturor resurselor energetice ale ţării şi folosirea profiturilor uriaşe pe care acestea le produc în scopul furnizării sumelor necesare la bugetul statului pentru plata obligaţiilor acestuia şi pentru întreţinerea aparatului său şi din alte surse decât banii cetăţeanului;
  • sprijinirea agriculturii prin metode reale de cointeresare a producătorilor agricoli în cooperative şi consorţii private, prin eliminarea tuturor intermediarilor inutili, prin recrearea sistemelor de irigaţii, prin eliminarea concurenţei neloiale a produselor agricole din import, prin încurajarea tinerilor din mediul rural (prin scutiri de taxe şi ajutor pentru întemeierea unei gospodării) să îşi facă un viitor în localitatea de baştină;
  • protejarea patrimoniului forestier şi implementarea unor măsuri de protecţie a mediului foarte riguroase;
  • impozitarea cu 25 % a profiturilor care se scot de pe teritoriul României;
  • fiscalizarea minimală a întreprinzătorilor privaţi care creează locuri de muncă, respectă demnitatea angajatului şi îi plătesc un salariu decent;
  • scutirea de o parte de impozite a firmelor străine care investesc şi fac profit pe care îl rulează în România;
  • reindustrializarea, cel puţin la nivelul industrial din 1989, însă după ultimele standarde de tehnologie ecologică, cu bani proveniţi de preferinţă dintr-un împrumut negociat favorabil cu guvernul chinez;
  • adoptarea unor legi capabile să restrângă la maximum influenţa mentalităţii economice a Uniunii Europene, bazate pe centralizare şi programare, principii ce distrug orice posibilitate de dezvoltare sănătoasă a unei economii.

Guvernul creştin-democrat trebuie să postuleze că locul oricărui cetăţean român este în România:

  • pentru a rezolva catastrofa migraţiei economice va asigura locuri de muncă pentru toţi cetăţenii români din străinătate şi un pachet salarial menit să le ofere o viaţă decentă;
  • pentru a împiedica exodul de creiere va propune fiecărui cetăţean român care doreşte să emigreze o variantă similară de realizare în ţară;
  • va susţine cercetarea ştiinţifică în toate domeniile, activitatea de inventică şi IT, activităţile de creaţie artistică şi culturală;
  • va elabora un cod etic strict, care să se asigure că aceste cuceriri ale ştiinţei, atât autohtone, cât şi internaţionale, nu prejudiciază demnitatea umană, dreptul persoanei la viaţă, la libertate, unicitate şi intimitate.

Educaţia şi sănătatea populaţiei vor fi priorităţi absolute. Guvernul va susţine:

  • educaţia ca metodă de formare a caracterului şi de cunoaştere a adevărului, neîncurajându-se îndoctrinarea sau propaganda în şcoală;
  • crearea de Şcoli Tehnice Superioare pentru cei ce vor o perfecţionare în profesie; Alma Mater va fi frecventată doar de cei ce doresc o carieră academică sau de cercetare şi se va bucura de autonomia specifică universităţilor europene;
  • crearea unui sistem complex de scouting pentru a depista talentele şi valorile intelectuale din toată ţara şi a le ajuta să se împlinească;
  •  crearea unui sistem de consiliere psiho-educativă care să ajute elevii să se canalizeze spre carierele pentru care au înclinaţie şi elaborarea unor programe şcolare axate pe specializare încă din perioada liceului;
  • crearea unui sistem medical performant, bine finanţat, care să acorde o şansă fiecărui bolnav.

Guvernul creştin-democrat are obligaţia de a elibera justiţia de influenţele politice, economice şi oculte. În acest scop, se impun:

  • o evaluare generală din partea forurilor competente din interiorul sistemului a activităţii tuturor judecătorilor şi procurorilor şi păstrarea în sistem a celor profesionişti şi oneşti;
  • o curăţire a legislaţiei române de legi inutile, inaplicabile, prost întocmite;
  • reflectarea în legile statului atât a principiilor universale ale dreptului, cât şi a etosului creştin al locuitorilor acestei ţări;
  • armonizarea legilor europene cu cele româneşti, la decizia părţii române, fără ca cele europene să prevaleze automat faţă de cele româneşti contrarii;
  • crearea unei jurisprudenţe naţionale care să permită aplicarea uniformă a legii, în aşa fel încât un cetăţean dintr-un judeţ să nu primească altă pedeapsă decât altul din alt judeţ pentru aceeaşi faptă comisă;
  • eliminarea statutului de impunitate de facto de care se bucură la ora actuală unii politicieni corupţi şi acoliţii lor;
  • respectul, salarizarea şi locul cuvenite în societate pentru magistraţi şi procurori.

Guvernul creştin-democrat are obligaţia de a reda Armatei Române locul în societate şi în cadrul strategiei de apărare a patriei:

  • crearea unor cariere militare atractive, prin asigurarea unor baze militare cu dotări de ultimă oră ce stimulează dezvoltarea personalităţii recruţilor (baze sportive, biblioteci, competiţii sportive, cursuri de limbi străine, de calculatoare, de şofat etc.);
  • dotarea armatei cu armamant superperformant şi ultramodern;
  • alocarea unor sume importante din buget pentru apărare;
  • stimularea unui sistem extins de recrutare pe bază de voluntariat;
  • salarizarea pe perioada serviciului militar a recruţilor, la cuantumul din viaţa civilă (deschiderea cărţii de muncă cu plata salariului mediu pe economie pentru cei recrutaţi înainte angajarea în viaţa civilă).

Guvernul creştin-democrat trebuie să reevalueze întreaga politică externă a României şi să îşi facă o datorie din:

  • promovarea culturii şi spiritualităţii române autentice peste tot în lume;
  • transformarea României într-un actor major pe scena diplomatică a lumii, prin reactivarea unor relaţii diplomatice vechi şi crearea altora noi, printr-o politică de neutralitate;
  • protejarea cetăţenilor aflaţi în străinătate după modelul unor state precum Israel sau Statele Unite;
  • asigurarea unor raporturi de parteneriat, nu de colonialism, cu Uniunea Europeană.

 

Participarea cetăţeanului la procesul decizional

Partidul creştin-democrat are obligaţia de a aduce pe eşicherul politic oameni de valoare morală, cinstiţi, inteligenţi şi bine pregătiţi, animaţi de dorinţa de a-şi servi patria, nu clanul sau ambiţiile personale. Politica trebuie să fie arta de a-ţi sluji poporul, iar la ea trebuie să aibă acces numai lideri autentici. Acreditarea ideii că politica e o mizerie este o formă de manipulare menită să ţină oamenii cu adevărat valoroşi departe de decizii esenţiale vieţii lor şi a comunităţii în care trăiesc. Partidul creştin-democrat trebuie să îi convingă pe români că participarea lor reală la procesul decizional este esenţa democraţiei şi îi priveşte direct, deoarece decizia politică le influenţează viaţa, iar uneori chiar şi moartea.

  • Educarea cetăţenilor în spirit civic;
    • tratarea promisiunilor politicienilor ca oferte publice pe care să fie obligaţi prin lege să le pună în practică;
    • discernerea între proiectele reale şi cele fanteziste şi bugetivore
    • promovarea exclusiv meritocratică a liderilor

reprezintă măsuri ce vor putea îmbunătăţi climatul politic, vor coopta în decizia politică oameni care acum privesc scârbiţi de pe margine, apropiind de urna de vot acei cetăţeni care în acest moment nu văd un motiv pentru a se exprima.

Partidul creştin-democrat va evita contaminarea cu politicieni corupţi din alte partide, impunând o lustraţie internă, prin care nu va accepta în nici o funcţie de conducere oameni care au făcut parte la orice nivel de decizie politică din partide politice ce au condus România în epoca comunistă şi în cea “a ţării tuturor posibilităţilor”.

 

Ce nu trebuie să facă partidul creştin-democrat

Nu se va substitui Bisericii Ortodoxe Române, nici nu o va implica pe aceasta sau alt cult în viaţa politică militantă.

  1. Nu va încălca în nici un fel caracterul civil al statului, drepturile şi aspiraţiile tuturor cetăţenilor.
  2. Nu va accepta traseismul politic.
  3. Nu va accepta actele de corupţie în rândurile sale sau de trădare a intereselor cetăţenilor.
  4. Nu va accepta ca interesele cetăţenilor să fie prejudiciate nici de către factori interni, nici de către factori externi.
  5. Nu va accepta dictatul nici unui alt stat sau organizaţie internaţională. 

* În funcţie de dorinţa cititorului de participare la viaţa publică a cetăţii, acest text poate fi tratat ca un eseu de tipul utopiilor literaturii medievale târzii sau ca un proiect politic perfect fezabil.

The following two tabs change content below.
Mihai-Silviu Chirilă

Mihai-Silviu Chirilă

Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă Iaşi, unde urmează studii de doctorat; fost realizator al emisiunii de televiziune „Credinţă şi tradiţii nemţene”, la postul 1TV Neamţ, actualmente redactor-şef al publicaţiei culturale "Revista Valea Muntelui", Bicaz.
Mihai-Silviu Chirilă

Ultimele articole de Mihai-Silviu Chirilă (toate)

3 thoughts on “CONCURS. Alternativa Creştină pentru România*

  1. Infiintarea unui partid crestin este o necesitate absoluta, mai ales in contextul in care si USL a demonstrat ca actualele partide politice nu pot reprezenta dorintele si sperantele romanilor, ci doar se folosesc de acestea pentru scopuri de partid.

  2. Daca spuneati conservator mai suna cumva, insa la noi in Romania de 27 de ani nu am auzit pe cineva sa vrea sa carmuiasca tara dupa ce a luat binecuvantarea oamenilor duhovnicesti.Sa carmuiesti fara binecuvantare, se vede unde am ajuns, cu toate incercarile si intentile bune.Ungerea voivodala ,regala nu este teatru insa asta se poate decat plecand de la un Daniel sihastru si de la oameni care vor sa moara pe reduta asta.Deocamdata nu zaresc aceasta categorie de oamneni.Se zaresc doar oameni care gandesc bine,au initiativa,pregatire, insa nu au putere de a misca placa tectonica a romanilor incremeniti,pentru ca nu au acea putere care sa-i investeasca si poporul sa-i recunoasca.Tare as vrea sa intalnesc un om care a lasat totul si a pornit in pelerinaj dupa binecuvantare de la oamenii Duhului ascunsi de smerenia Biserici si apoi intorsi pe baricade sa lupte pana la sange.Acestia sunt oameni providentiali restul este doar ecoul unor minti mai mult sau mai putin in curs de vindecare.

Spune-ți părerea