Relaţiile româno-maghiare, status quo până la alegerile din 2014

Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN), ziarul Adevărul şi revista Foreign Policy România au organizat dezbaterea Percepţii şi realităţi în relaţiile româno-maghiare, pornind de la rezultatele sondajului de opinie pe această temă realizat de Inscop Research, în cadrul proiectului Adevărul despre România.

Dezbaterea a fost moderată de prof. Dan Dungaciu, preşedintele FUMN, şi de Ion M. Ioniţă, senior editor Adevărul şi redactor-şef al revistei Foreign Policy Romania. Au participat: Darie Cristea, director ştiinţific la FUMN, Remus Ştefureac, director la Inscop, Sergiu Celac, fost ministru de externe, Ioan Donca, fost ambasador al României la Budapesta, Petrişor Peiu, consilier economic, Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Gyorgy Frunda, consilier la FUMN, şi Călin Covei, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti. Înregistrarea dezbaterii poate fi urmărită aici. Voi prezenta câteva idei importante ale dezbaterii.

Sondajul Românii şi maghiarii a fost realizat în sept. 2013.

  • Respondenţii au fost solicitaţi să evalueze relaţiile românilor cu diferite minorităţi etnice de pe teritoriul ţării în termeni de relaţii bune/relaţii proaste. Singurele minorităţi cu care majoritatea respondenţilor consideră că au avut mai degrabă relaţii proaste de-a lungul istoriei sunt cea romă (58,8% relaţii proaste) şi cea maghiară (59,7% relaţii proaste).
  • Dintre cei care au cunoştinţe/prieteni maghiari, 42,7% apreciază că relaţiile istorice cu minoritatea maghiară sunt bune. La nivelul celor care nu au cunoştinţe maghiari, doar 16,6% consideră relaţiile istorice cu minoritatea maghiară ca fiind bune.
  • Persoanele care au cunoştinţe maghiari consideră în mai mare măsură decât celelalte că tensiunile dintre majoritate şi minoritate din vara aceasta sunt datorate mai degrabă exagerărilor presei (26,6% vs. 12,9%).
  • În prezent relaţiile dintre români şi maghiari sunt apreciate de 29,1% dintre respondenţi ca fiind rele şi foarte rele, de 29,2% ca bune şi foarte bune şi de 37,3% ca fiind nici bune, nici rele. Locuitorii din Banat-Crişana-Maramureş şi Transilvania apreciază relaţiile româno-maghiare ca bune şi foarte bune în proporţie mai mare decât locuitorii din Moldova-Bucovina şi Muntenia-Oltenia-Dobrogea.

O treime dintre respondenţi apreciază că relaţiile români-maghiari sunt rele, lucru care poate stârni îngrijorare, dacă ne gândim că pentru un om politic interesat să-şi crească popularitatea acest bazin devine atractiv. Deşi excesele naţionaliste de la noi au diminuat mult, ele şi-au făcut simţită prezenţa totuşi în campania electorală din 2012. Emotivitatea relaţiilor români-maghiari este actuală şi sondajul este important pentru 2014, an ce poate aduce reconciliere sau percepţii mai proaste ale relaţiilor dintre români şi maghiari.

Şi acum, la nivel de UE termenii de etnie şi naţiune sunt foarte neclari, ca şi cel de self-governance. Definirea termenilor s-a dovedit dificilă pentru dialog de-a lungul timpului. Dreptul naţiunilor conlocuitoare de a se instrui, administra şi judeca în limba proprie din Declaraţia de la 1 Decembrie 1918 este numit acum de UDMR autonomie culturală şi teritorială. În România lipsesc lucrările de referinţă despre relaţiile româno-maghiare; acestea sunt găsite de obicei peste Ocean. Manualele de istorie incomplete sunt o cauză a ignorării contribuţiei comunităţilor naţionale la construirea statului român modern. Termenul de minoritate devine peiorativ, în acest context. O autonomie teritorială în secuime, aşa cum au şi oltenii, de exemplu, cu puteri decizionale mari ale comunităţii locale, ar întări statul român şi ar fi o metodă de a preveni tendinţele secesioniste.

Pentru dreapta conservatoare românească, care acum se manifestă mai mult în mediul virtual, Viktor Orban sau Constituţia Ungariei sunt modele de studiat, deşi comunităţile naţionale nu sunt reprezentate în parlamentul de acolo. Prezenţa, acum, a unui partid extremist în Parlamentul ungar a fost favorizată de criză şi ea nu va dura.

Dimensiunea economică a relaţiilor bilaterale româno-ungare este puţin cunoscută. În politica externă Ungaria s-a concentrat asupra vecinătăţii. Schimburile României cu Ungaria înseamnă un excedent de 2mld. euro pe an, pentru Ungaria. România e a doua piaţă pentru Ungaria, după Germania, în timp ce Ungaria reprezintă a cincea piaţă pentru noi. Multe companii mari au ajuns în România pe la Budapesta. Ultimul proiect mare cu Ungaria a fost tratatul de vecinătate din 1997, când dorinţa celor două state de a adera la NATO şi UE le-a stimulat spre un compromis politic. Acum ar fi benefic un proiect economic regional, de infrastructură rutieră, feroviară sau energetică.

Ungaria şi-a asumat rolul de punte UE-Rusia şi are iniţiativa şi în ceea ce priveşte Republica Moldova, în condiţiile în care România, nu are practic, o politică cu Federaţia Rusă.

Statutul de cetăţean român şi cel de minoritar maghiar, permise de Constituţie, pot duce la un conflict de identitate; în timp ce minoritatea maghiară doreşte toate garanţiile că nu va fi supusă unui proces de asimilare, statul român nu poate accepta tendinţele secesioniste. Evaluarea simbolică a relaţiilor româno-maghiare va avea loc în 2018.Până atunci sociologii constată că în rândul tinerilor, mai ales din mediul urban şi cu studii superioare, există tendinţa ca distincţiile etnice să se estompeze.

Alina Ioana Dida

About Alina Ioana Dida

Medic, publicist şi traducător. A tradus „Revoluţia franceză”, de Albert Soboul, apărută în 2009 la Editura Prietenii Cărţii (Bucureşti).

Spune-ți părerea